Mircea Lucescu, un antrenor de legendă. De la Corvinul și Dinamo la gloria europeană cu Șahtior

Selecționerul echipei naționale de fotbal era internat la Spitalul Universitar de Urgență București, unde medicii au încercat să îl stabilizeze, însă evoluția a fost nefavorabilă. Problemele cardiace severe i-au pus viața în pericol, iar în cele din urmă organismul nu a mai răspuns tratamentului.

Mircea Lucescu lasă în urmă o carieră impresionantă, întinsă pe mai bine de cinci decenii. Ca jucător, a fost unul dintre oamenii de bază ai echipei naționale, iar ca antrenor a scris istorie atât în România, cât și în străinătate.

Dispariția sa lasă un gol imens în fotbalul românesc și internațional, dar și în inimile celor care l-au admirat.

Mircea Lucescu, viaţă de legendă

Mircea Lucescu s-a născut la 29 iulie 1945. În principal a evoluat la Dinamo, unde a obţinut cele mai mari succese din cariera de jucător: cinci titluri de campion al României (1964-1965, 1970-1971, 1971-1972, 1974-1975, 1976-1977) şi o Cupă a României (1967-1968).

Şi-a încheiat cariera de jucător la Corvinul Hunedoara (1977-1982), iar în acelaşi timp a început şi activitatea de antrenorat. A creat marea echipă a Corvinului, unde au strălucit Mişa Klein, Ioan Andone, Mircea Rednic sau Romulus Gabor. A reuşit, chiar din primul an, promovarea în Divizia A, pentru ca în anii următori să se claseze pe locul 3 în prima divizie.

El a fost selecţionat de 70 de ori în prima reprezentativă a României, fiind căpitanul acesteia la turneul final al Cupei Mondiale din Mexic 1970.

Mircea Lucescu a fost din toamna anului 1981 până în 1986 antrenorul echipei naţionale a României, cu care a reuşit calificarea la Campionatul European din 1984. A preluat o echipă în derivă după ratarea calificării la Cupa Mondială din Spania 1982. Peste alţi doi ani, Lucescu învingea la Bucureşti Italia, campioana mondială, în noaptea cu 80.000 de torţe de pe fostul „23 August.

A fost demis de la naţională în 1986, după un 4-0 contra Austriei, una dintre marile nedreptăţi ale carierei sale.  Şi, ca de obicei, fiindcă aşa cum mătrurisea că n-a cedat niciodată, a luat-o de la capăt. A preluat Dinamo şi a dus echipa până în semifinalele Cupei Cupelor. A câştigat un titlu naţional (1989-1990) şi două Cupe ale României (1985-1986 şi 1989-1990).

În vara anului 1990, a plecat în Italia, unde a antrenat formaţiile Pisa, Brescia şi Reggiana. El este cel care a înfiinţat Brescia Romena, echipa creată de „nea Mircea”, în jurul lui Hagi, Sabău, Răducioiu şi Mateuţ. 

Apoi, în 1997, a revenit în România, atras de ambiţiile şi investiţiile lui George Copos, fiind numit antrenorul echipei Rapid Bucureşti, cu care a câştigat, în 1998, Cupa României.

La 30 noiembrie 1998, a fost instalat antrenor principal la Internazionale Milano, fiind însă demis după câteva luni (martie 1999). A revenit la Rapid, reuşind să câştige campionatul, ediţia 1998-1999.

Din vara anului 2000 până în 2002, Mircea Lucescu a fost antrenorul echipa Galatasaray Istanbul, cu care a câştigat Supercupa Europei (2000) şi campionatul Turciei (2002). În vara anului 2002, a trecut la Beşiktaş, reuşind, în primul an, câştigarea campionatului.

Ajuns în fotbalul din Turcia, Mircea Lucescu a câştigat Supercupa Europei în anul 2000, apoi a ajuns în sferturile de finală ale Ligii Campionilor cu o echipă din care făceau parte Gică Hagi şi Gică Popescu. Totuşi, cea mai importantă performanţă din carierea de antrenor a lui Mircea Lucescu este câştigarea Cupei UEFA în 2009 cu Şahtior Doneţk. A fost ultimul an în care a doua competiţie europeană ca importanţă a fost jucată în acel sistem.

Epopeea Şahtior

La 16 mai 2004, Lucescu a preluat echipa ucraineană Şahtior Doneţk şi a intrat şi mai mult în legendă. Sub conducerea lui Lucescu, Şahtior a cucerit opt titluri de campioană naţională (2005, 2006, 2008, 2010, 2011, 2012, 2013, 2014), cinci Cupe ale Ucrainei (2004, 2008, 2011, 2012, 2013) şi şapte Supercupe (2005, 2008, 2010, 2012, 2013, 2014, 2015), dar mai ales Cupa UEFA, câştigată în 2009, după finala cu Werder Bremen (2-1).

În 2013, Mircea Lucescu a devenit cel mai longeviv antrenor din istoria clubului ucrainean de fotbal, iar în 2014 a fost desemnat pentru a opta oară cel mai bun antrenor din Ucraina.

După plecarea de la Şahtior, Lucescu a antrenat pe Zenit Sankt Petersburg timp de un sezon, iar apoi a fost timp de aproape doi ani selecţioner al Turciei.

El este cel care a pus bazele noii echipe naţionale a Turciei, care a reuşit acum calificarea la CM după 24 de ani. Nu o să uiti niciodată ce a Mister pentru mine, pentru noi, spunea în martie, căpitanul Turciei, Hakan Calhanoglu.

Lucescu a pregătit Dinamo Kiev din iulie 2020 până în noiembrie 2023. El a câştigat cu Dinamo Kiev Supercupa Ucrainei în 2020, campionatul şi Cupa Ucrainei în 2021.  

În 2024, Mircea Lucescu a redevenit seleecţionerul României post pe care l-a ocupat până la 2 aprilie 2026. Sub conducerea lui Mircea Lucescu, România a reuşit o campanie de excepţie în Liga Naţiunilor, în urma căreia reprezentativa noastră a obţinut locul în play-off-ul din martie, pentru accederea la Campionatul Mondial din vara aceasta. Bilanţul său pe banca naţionalei în această perioadă cuprinde 11 victorii, un egal şi şase înfrângeri. Şi-a încheiat mandatul în spital, după ce a suferit o problemă cardiacă în cantonamentul naţionalei.

Problemele medicale cu care s-a confruntat Mircea Lucescu

Lucescu a suferit un infarct miocardic acut în 3 aprilie, la Spitalul Universitar, chiar în ziua în care urma să fie externat.

Mircea Lucescu a fost transportat la Spitalul Universitar din cantonamentul echipei naţionale, la 29 martie, după ce a suferit o tulburare majoră de ritm cardiac. El a fost supus unei intervenţii chirurgicale chiar în ziua meciului amical al României cu Slovacia, scor 0-2. Medicii i-au montat tehnicianului în vârstă de 80 de ani un defibrilator în piept, acesta având rolul de a regla bătăile inimii.

Mircea Lucescu a mai fost internat o dată în acest an, timp de câteva zile în ianuarie şi februarie, din cauza unei infecţii subcutanate. A fost spitalizat la Bucureşti, iar apoi a plecat în Belgia pentru investigaţii medicale.

După evaluări medicale, în februarie FRF anunţa că Mircea Lucescu urma să fie alături de naţională la barajul pentru Cupa Mondială, ceea ce s-a şi întâmplat. Cu Lucescu pe bancă, la 26 martie tricolorii au fost învinşi în deplasare de Turcia, scor 1-0. Nu a mai putut fi alături de echipă şi în Slovacia, deoarece a ajuns la spital după problema cardiacă suferită în cantonament.

Mircea Lucescu a avut probleme medicale şi anterior. În mai 2023, antrenorul a suferit o intervenţie chirurgicală la picior în Ucraina. El suferea de coxartroză. În ianuarie 2025 a fost operat din nou, la şoldul drept, la Bucureşti.

Distrincţiile primite de Mircea Lucescu în timpul carierei sale

La 22 mai 2009, Mircea Lucescu a primit, din partea preşedintelui României, Ordinul Naţional ”Crucea României” în grad de Cavaler, ”în semn de înaltă apreciere a întregii activităţi fotbalistice şi a performanţelor obţinute ca antrenor.

La 18 ianuarie 2013, Lucescu a primit titlul de cetăţean de onoare al municipiului Hunedoara.

El figurează între primii 100 de antrenori ai lumii (locul 41) din primul deceniu al secolului XXI (2001-2010), conform clasamentului stabilit de către Federaţia Internaţională de Istorie şi Statistică a Fotbalului (IFFHS).

France Football l-a plasat pe locul 41 în clasamentul celor mai buni antrenori din istoria fotbalului.

Mircea a fost căsătorit cu Neli din 1967, iar din dragostea lor s-a născut Răzvan, mai întâi portar, conducător şi apoi antrenor apreciat în România şi în Europa. 

Mircea Lucescu a avut doi nepoţi, copiii lui Răzvan, pe Matei şi Maria-Luiza (Marilu).

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰