Mărturii teribile ale tinerilor din centrul de reeducare din Maramureș: "Eram certat, ameninţat cu bătaia, am fost lovit”

Loviţi, munciţi până la epuizare, izolaţi sub pază şi înfometaţi. Aşa descriu mai mulţi copii viaţa pe care o duceau în tabăra de reeducare din Vişeul de Sus. Proprietarul taberei a fost reţinut, alături de alte cinci persoane.

• Primul episod de iarnă din acest sezon. 7 judeţe, cele mai afectate: COD ROŞU de viscol

Loviţi, munciţi până la epuizare, izolaţi sub pază şi înfometaţi. Aşa descriu mai mulţi copii viaţa pe care o duceau în tabăra de reeducare din Vişeul de Sus. Proprietarul taberei a fost reţinut, alături de alte cinci persoane. Acuzaţiile sunt grave: trafic de minori, grup infracţional organizat şi lipsire de libertate. Patru dintre tinerii nemţi, izolaţi în munţii Maramureşului, au depus plângeri. Copiii se află acum sub protecţia autorităţilor române. 

Copiii muncesc cu zâmbetul pe buze. Într-un decor de vis, au grijă de animale şi sunt supravegheaţi cu grijă. 

Este clipul de prezentare al taberei de reeducare pentru copiii nemţi relocaţi aici pentru că au comis fapte antisociale în ţara lor. Pe fundal vorbeşte îndrumătorul principal al tinerilor aflaţi pe drumul spre vindecare... 

BERT SCHUMANN, proprietarul centrului: Caut un drum pentru o viaţă normală şi mai bună pentru copiii aceştia.

Însă, procurorii DIICOT descoperă că în spatele acestei imagini perfecte se ascundea teroarea. 

"Mi-au dat cu pumni în cap şi picioare în burtă să continuu să lucrez", a declarat o victimă.

"M-a tras jos de pe patul pe care eram, am căzut, m-a apăsat cu genunchiul pe spate şi mi-a răsucit mâinile", a susținut o tânără.

"Eram certat, ameninţat cu bătaia, am fost lovit cu piciorul şi mâna ca pedeapsă pentru refuzul meu de mai lucra", e o declarație a unei victime.

Asta au aflat anchetatorii de la copiii din centru. 20 de minori au găsit mascaţii marți, în munţii Maramureşului. Patru dintre ei au descris în faţa procurorilor tratamentele la care erau supuşi când nu respectau ordinele.

"Doi la unul". Era pedeapsa ce mai cruntă, spun victimele. Cel nesupus era ţinut într-o cameră cu un singur geam, cu gratii. Fără baie, fără prea multă mâncare şi păziţi permanent de doi supraveghetori români. Unul în camera alăturată şi unul la uşă. La baie mergea doar dacă li se deschidea uşa. Uneori, nu..."

"Aşa am fost obligat să dorm mai multe luni la rând", susține o victimă.

Cei obedienţi erau premiaţi. Mergeau la cinema sau primeau dulciuri... În Centru, copiii nu aveau voie să aibă telefon, tablete sau să ia legătura cu familia. Nu mergeau la şcoală şi nu primeau medicamente, dar erau duşi la spital dacă era ...nevoie. 

"Am fost la spital unde mi s-a introdus un dispozitiv anticoncepţional. Am fost ameninţată să accept acel dispozitiv, ca nu cumva să rămân însărcinată, altfel urma să fiu închisă la 2 la 1", mai spune tânăra.

Erau obligaţi să muncească de dimineaţă până seara, spun anchetatorii. Să care bolovani sau lemne cu roaba, să cureţe grajdurile sau să construiască barăci cu mâinile goale. Totul cu două sau trei mese pe zi. Şi nici alea prea bogate, potrivit procurorilor DIICOT. 

DUMITRU ARDELEAN, fost angajat al centrului: Nu era izolare. Cum s-a anunţat. Seara mergea, făcea duş. Mâncare era la ora fixă. Muncă grea nu a făcut niciunul. Care ce a putut face. 

De-a lungul anilor, unii au fugit. Toţi au fost găsiţi repede şi reinternaţi în Centrul din vârful muntelui. Întâi la izolare. Copiii ajung în centrul din Vişeu prin hotărâri judecătoreşti ale instanţelor din Germania. Printr-un regulament al Consiliului European, pot fi relocaţi în orice stat membru care deţine astfel de Centre. Mulţi dintre ei au diverse afecţiuni fizice sau psihice. Chiar dependenţe de droguri ori de alcool. În faţa anchetatorilor, tinerii au povestit că reprezentanţii Centrului nu le dădeau medicamentele şi nu le tratau dependenţele. Dar erau puşi în plasament la familii din zonă. În acord cu tutorele german. Puţini vorbesc despre asta în localitate. 

(Reporter): Aveţi şi dvs un copil la muncă?

(Localnic): Şi dacă avem nu e la muncă. E în custodie. 

(Reporter): Vă dă bani proiectul?

(Localnică): Da.

(Reporter): Câţi bani vă dă?

(Localnică): Nu ştiu eu, că ginerele l-a luat. 

Pentru o singură persoană, statul german ar plăti între patru şi şase mii de euro pe lună Fundaţiei care deţine centrul şi familiilor la care sunt copiii în plasament. Soţia unuia dintre angajaţii ridicaţi ieri spune că unii dintre copii sunt... periculoşi. 

(Reporter): Ce probleme au? 

(MARIA ŞIMON, soția unui angajat): Păi dar nu se droghează, nu au probleme de acolo? Îi apucă crizele, ce să faci cu ei, să te omoare ei pe tine?

(Reporter): De aia erau bruscaţi? 

(MARIA ŞIMON, soția unui angajat): Nu erau bruscaţi, erau ţinuţi de mână, să nu facă nimic.

IOAN SAS, avocatul centrului: Acolo se discută despre un proiect de o anvergură socială de calitate. Inculpaţii îşi clamează absoluta şi totala lor nevinovăţie. 

Bret Schumann, propietarul centrului, şi alţi cinci angajaţi au fost reţinuţi pentru trafic de minori, constituire de grup infracţional organizat şi lipsire de libertate.