Povestea preotului din Galați care are grijă ca niciun copil să nu adoarmă flămând (Video)

Într-un sat din Galaţi, niciun copil nu se culcă flămând. Preotul a înlocuit cutia milei cu o căsuţă în care oamenii pot lăsa de mâncare. Hrana ajunge la copiii din familiile nevoiaşe. Astfel, o întreagă comunitate e hrănită cu pâinea cea de toate zilele şi cu fapte bune.

• "N-am mai putut să salvez nimic. Totul a rămas acolo. O viaţă am muncit". Flăcări violente lângă Mănăstirea Voroneţ. Două familii şi-au pierdut agoniseala într-o clipă

• Laurențiu Mocanu adună hrană pentru copiii familiilor cu probleme.
• Preotul a transformat cutia milei în "Căsuța cu bunătăți".

Gabriela Ţilachidis, profesoară de engleză: Trebuie să ne ajutăm. Aşteptăm tot de la oamenii simpli care au suflet şi vor să ajute.

Într-un sat din Galaţi, frumuseţea sufletească se măsoară în fapte bune. La Frumuşiţa, într-o cutie din faţa bisericii, localnicii pot lăsa alimente pentru cei în nevoie. 

Antonel Tabac, învățător: Doar aşa putem să inducem comunităţii ideea aceasta de unitate, de a ne dezvolta împreună.

Să-i hrănim pe cei flâmânzi. Părintele Laurenţiu Mocanu s-a gândit într-o zi că dragostea faţă de aproape se arată cel mai bine prin fapte. Se întorcea de la un parastas şi, pe drum, a văzut o casă din lut în care locuiau o mamă cu trei copii.

Laurențiu Mocanu, preot localitatea Frumușița: Am intrat acolo şi am trăit o experienţă pe care n-am să o uit niciodată. Cei trei copii plângeau, cel mai mic era ţinut de mamă în braţe, care plângea. Şi am întrebat: De ce plângeţi? Mama ruşinată a pus capul în pământ. I-a fost ruşine să spună, dar copiii ei în ziua aceea n-aveau ce mânca.

Cu inima frântă, le-a dat tot ce primise la pomană şi avea la pachet şi a decis că trebuie să facă ceva. Aşa a apărut "Căsuţa cu bunătăţi", o mână întinsă celor cărora le lipseşte pâinea cea de toate zilele. 

Localnicii susțin că "a făcut o bunătate pentru sărăcime că Dumnezeu nici ploaie nu ne-a dat mamaie, ca să facem pâinea de toate zilele. Suntem amărâţi, suntem necăjiţi, trăim dintr-un ajutor social". 

Datorită căsuţei, niciun copil din localitate nu mai merge flămând la culcare. Iar sătenii au învăţat lecţia milosteniei: "Să ne punem şi noi în situaţia celor aflaţi în suferinţă şi să ne gândim la faptul că trebuie să îi ajutăm pe ceilalţi".

Generozitatea naşte generozitate. Drept mulţumire pentru faptele preotului, sătenii îi sar în ajutor, după puteri. 

Statisticile arată că, în România, 150.000 de copii de la ţară merg flămânzi la culcare.