Când minutele se măsoară în bombe explodate

Interviu cu Laurențiu Rădulescu, primul reporter din România care a filmat masacrul din Bucha, Ucraina.

• Un val de frig ameninţă România. Zonele în care temperaturile au coborât deja aproape de zero grade

Fâşia Gaza, Afganistan, Cairo, Ucraina au fost printre cele mai periculoase zone în care Laurenţiu Rădulescu a ajuns de-a lungul timpului. Cu doar câteva zile înainte de izbucnirea războiului din Ucraina transmitea deja pentru Observator Antena 1 din orașe care în câteva zile au devenit frontul războiului de lângă România. Se vorbea despre izbucnirea conflictului, dar începerea lui părea de neconceput și pentru mulți localnici.

Când ai auzit prima explozie a unui proiectil în Ucraina?

Prima explozie venea undeva pe la 3 și 30 de minute. 24 februarie. Echipa Observator era în Ucraina de aproape 4, 5 zile. Știam că Rusia urma să atace, dar data exactă, evident, nu era clară. Eram în Mariupol, la nici 100 de kilometri de teritoriile separatiste. Prima bombă a lovit departe de oraș. Undeva 10-15 kilometri. Apoi, aproape de 5 și 30 de minute, artileria armatei ruse a început să lovească frecvent zonele apropiate orașului.

Cum au reacționat locanicii? Se așteptau la un conflict de asemenea amploare?

Mentalitatea oamenilor este destul de greu de explicat. Echipa Observator mai fusese în Ucraina de două ori înainte de izbucnirea războiului. Fie că mergeam în Kiev, Odesa sau Mariupol, puțini credeau că rușii vor lovi din nou. Nu îmi dau seama motivul. În 2014, anexaseră ilegal Crimeea. Acum spuneau că nu vor reveni pentru simplul motiv că nu vor risca să intre într-un război de lungă durată. Erau și persoane care dădeau vina pe Occident și politica de așa-zisă promovare a războiului. Lucrurile s-au schimbat radical din momtnul în care au început primele bombardamente.

Cum se comportau cu străinii oamenii din Ucraina?

Nu cred că am avut probleme cu oamenii de rând. Un lucru foarte interesant este însă modul în care, după izbucnirea războiului, se comportau oamenii de rând. Orice străin, jurnalist sau nu, era luat la întrebări. Te rugau să le arăți un pașaport, te întrebau ce faci în Ucraina, dacă erai jurnalist, încercau să îți ceară o legitimație. Dacă nu răspundeai pozitiv, sunau imediat echipele de poliție care te verificau. Este cumva de înțeles, ținând cont de ce se întâmpla.

Tu ai simțit în vreun moment că ar putea fi vorba de manipulare de o parte sau de alta? Cum discerneai care informații sunt de încredere?

Războiul prin definiție cred că vine la pachet cu manipulări din ambele părți. Probabil contează foarte mult de ce parte a baricadei ești. Nu am căutat și nici nu vom căuta explicații, indiferent că vorbim de est sau vest. Cred în continuare că metoda cea mai simplă, în momentul în care relatezi din astfel de zone este să relatezi ceea ce vezi. Iar noi, televiziunea, avem un mare atuu. Imaginile, interviurile nu mint.

Ai fost primul reporter din România care a filmat masacrul din Bucha. Cum ai ajuns acolo?

In Kiev mai fusesem înainte ca războiul să izbucnească. De data aceasta, ne întorsesem după bombardarea lui. Irpin și Bucha erau încă ocupate de ruși. Am încercat, împreună cu operatorul Cosmin Herea, să ajungem în Bucha și Irpin, auzisem că zonele sunt distruse în bună parte. Inițial nu am fost lăsați să intrăm, oficial, cu armata ucraineană. Așa că am încercat prin forțe proprii. Militarii, în acea zi, după ce trupele rusești se retrăseseră de doar o zi, ne-au permis să trecem, noi spunându-le că nu vom intra în Bucha, ci vom încerca să ne îndreptăm pe un drum paralel, spre Jitomir. Și pe acel drum am văzut și primele victime. Civili executați, arși în propriile mașini, împușcați, aruncați pe caldarâm. Nu știam exact în fața cărei tragedii ne aflam atunci. Am mers apoi spre Bucha și Irpin și acolo imaginile teribile au continuat să vină. Gropile comune, copii, oameni în vârstă pe care i-am filmat împușcați pe străzi, lângă locuințe, etc. Abia după două, trei zile, a apărut și ideea media de “masacrul de la Bucha”...

A existat vreun moment în care ai crezut că nu te ve mai întoarce acasă?

Au fost cred astfel de momente. Din Mariupol am reușit să ieșim pe ultimul drum rămas deschis. La două zile, rușii înconjurau orașul și atacau cu tancuri. Loviturile de artilerie din Mariupol au fost din nou o piatră grea de încercare. La fel și bombardamentele din Herson, Nikolaev. Încercam însă de fiecare dată să aducem materialele acasă, cumva fiind și noi în siguranță, cât se poate spune siguranță.

Te pregătești pentru o nouă plecare în Ucraina. Ce crezi că vei găsi acum, acolo, la un an de război?

1 an de Ucraina înseamnă un an de teroare la granițele României. Nu cred că există ceva mai rău pentru cineva decât a te afla în mijlocul unui conflict de acest gen. Vom merge în zonele pe care le-am acoperit în urmă cu un an pentru a arăta speranța, spiritul de luptă al ucrainenilor. Ne vom îndrepta spre frontul de est și, nu în ultimul rând, vom vorbi în exclusivitate cu oameni s-au întors la casele lor și mai ales cu oameni care vor decide viitorul Ucrainei.

La izbucnirea conflictului din Ucraina, pe 24 februarie 2022, echipa Observator Antena 1 formată din reporterul Laurențiu Rădulescu, cameramanul Cosmin Herea, cameramanul Răzvan Petrescu și asistentul Mihai Dumitrașcu era singura echipă de televiziune românească prezentă în estul Ucrainei, în Mariupol, oraș ocupat acum de Rusia. Ulterior, echipa Observator a mai fost de 3 ori în Ucraina, în toate orașele atacate - Mariupol, Herson, Kiev, Melitopol, Bucha, Irpin.

În zecile de reportaje și transmisiuni în direct, telespectatorii au putut urmări poveștilor românilor prinși în zona de conflict, imagini în exclusivitate, precum și interviuri cu oficiali. Vedeți aici reportajele în exclusivitate

Echipa Observator Antena 1 care a transmis de pe frontul din Ucraina, a fost premiată de Majestatea Sa Margareta şi Alteţa Sa Regală Principele Radu în octombrie 2022 în cadrul unui eveniment dedicat organizaţiilor sau persoanelor care s-au remarcat pentru curaj în situaţii de risc sau pentru sprijinul umanitar acordat în timpul conflictului din Ucraina.

Laurențiu Rădulescu și-a început cariera în urmă cu 20 de ani, în 2003. Prima deplasare internațională a fost în Georgia, în 2007, când a izbucnit conflictul dintre Rusia și Georgia. Au urmat și alte evenimente importante și zone de război, printre care Fâșia Gaza, Afganistan, atentatele de la Moscova, prăbușirea avionului în care se afla președintele Poloniei, la Smolensk. Reporterul Observator Antena 1 a trăit și iadul incendiilor din Australia și Grecia, și a fost intervievat de presa elenă după ce a realizat o serie de reportaje cutremurătoare.