Video Cristian Diaconescu, despre cum arată pentru România planul de pace pe care Trump îl vrea gata până de Crăciun

Şi liderii europeni au reacţionat rapid şi au transmis acelaşi angajament de securitate printr-o scrisoare semnată de liderii a 10 state: Germania, Danemarca, Finlanda, Franța, Italia, Olanda, Norvegia, Polonia, Suedia și Regatul Unit, de preşedinta Comisiei Europene şi de preşedintele Consiliului European.

Scrisoarea liderilor europeni vorbeşte despre un mecanism de monitorizare și verificare a armistițiului condus de SUA şi de o forţă multinațională pentru Ucraina, forţă condusă de Europa. Dacă Rusia atacă din nou, atunci răspunsul puterilor garante poate să însemne şi forţă armată, mai e precizat în document. 

Până nu sunt agreate toate aspectele, măsurile nu sunt în vigoare şi au mai rămas aspecte legate de cedările teritoriale de lămurit. Iar negocierile cu americanii se mută la Miami în weekend. Volodimir Zelenski nu vrea, de pildă, doar o retragere a trupelor sale din regiunea Doneţk. Liderul de la Kiev este dispus, însă, la o retragere în oglindă. Trupele ambelor ţări să se retragă cu aceeaşi distanţă, astfel încât Moscova să nu îşi păstreze avantajul militar.  Mai mult, Ucraina va renunţa şi la ambiţia de a intra în NATO, una care era trecută în Constituţie, pentru a primi garanţiile de securitate similare articolului 5.

Potrivit unui sondaj realizat de Institutul Internaţional de Sociologie din Kiev, în cursul ultimelor două săptămâni, trei sferturi dintre ucraineni se opun unui plan de pace care include retragerea trupelor din Donbas, limitarea efectivelor armatei şi lipsa unei garanţii clare de securitate. În plus, majoritatea refuză organizarea de alegeri anticipate, iar preşedintelui Zelenski i-a crescut cota de popularitate la 61 la sută, după luni în care procentele sale au scăzut constant. 

Pe de altă parte, deşi Kremlinul e fericit că Ucraina a renunţat la NATO, Vladimir Putin spune că nu doreşte armistiţii artificiale şi refuză să facă speculaţii asupra încheierii unui acord de pace până la finalul acestui an. 

Rămâne în continuare şi problema banilor pentru reconstrucţia Ucrainei. Italia, Bulgaria şi Malta s-au alăturat Belgiei pentru a bloca folosirea activelor ruseşti îngheţate pentru reconstrucţia tarii. O decizie în acest sens ar putea fi luată joi. Până atunci, însă, ucrainenii demonstrează că nu renunţă la luptă şi folosesc orice ocazie să umilească Moscova. 

Pe front, Serviciul de Securitate din Kiev a anunţat că a aruncat în aer un submarin rusesc din clasa Kilo, care transporta patru lansatoare de rachete de croazieră Kalibr. E o premieră reuşită cu ajutorul dronelor subacvatice Baby Seal, iar pagubele sunt de cel puţin jumătate de miliard de euro pentru armata rusă. În continuare, însă, avertisementele oficialilor din serviciile de informaţii europene se înteţesc cu privire la apetitul de război al lui Putin. Şefa MI 6 avertizează că, dacă Ucraina va cădea, toată Europa va fi ameninţată de Putin şi spune că, din cauza războiului hibrid dus de Moscova, linia frontului e de fapt pretutindeni.

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe şi consilier prezidenţial pe probleme de securitate şi apărare naţională. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de acesta:

- Cunoscând foarte bine tipuri de angajamente pe care inclusiv această administrație își permite, vrea să le ia în raport cu apărarea Europei, vă întreb, domnule Diaconescu, până unde credeți că ar putea merge garanțiile de securitate pe care le-a promis Donald Trump lui Volodimir Zelenski și dacă poate fi vorba, în acest "standard de platină", inclusiv de boots on the ground, de soldați? 

- Da, este clar în acest moment, așa cum dumneavoastră foarte corect ați prezentat scrisoarea, declarația publică a europenilor împreună cu instituțiile europene ce tocmai s-au întâlnit la Berlin, în ceea ce privește o serie de elemente de evoluție din perspectiva poziției ucraineană, europeană și americană. Nu avem semnalul rușilor. Ori, așa cum arată situația, sunt o serie de compromisuri pe care Ucraina și le asumă, în special cel politic privind aderarea la Alianța Nord-Atlantică, un proces oprit, dar în ceea ce privește aspectele teritoriale pe care rușii le consideră esențiale ca premiză pentru orice încetare a focului, nu există niciun semnal de disponibilitate din zona ucraineană, mai ales în legătură cu o parte din Doneţk, regiunea Donbass, față de care Kievul spune cât se poate de clar - practic nimeni nu poate ceda teritorii în dauna suveranității, chiar dacă este șef de stat sau orice fel de politician în Ucraina.

Mai mult, în scrisoarea pe care dumneavoastră ați menționat-o mai există un paragraf care se referă la asentimentul, garanția pe care statele europene, instituțiile europene, o dau nu numai Ucrainei, ci și întregii comunități internaționale, inclusiv în ceea ce ne privește, în legătură cu faptul că frontierele nu se schimbă prin forță. Restul aspectelor, privind Coaliția de Voință, da, s-ar presupune o forță europeană care să beneficieze de sprijinul american, dar numai în ceea ce privește spațiul aerian, maritim și intelligence, informațiile.

În egală măsură există garanții pe care și le asumă europenii, și le asumă americanii, corespunzător articolului 5 din Tratatul de la Washington al Alianței Nord-Atlantice, deci care ar presupune că, în cazul în care acest aranjament este încălcat, se va interveni militar. Cine, cum și în ce fel, aici este vorba de obligații de natură juridică. Deci sunt foarte multe detalii care, în continuare, trebuie să facă obiectul discuțiilor și trebuie să facă obiectul evaluărilor. Donald Trump speră că armistițul va fi încheiat până la Crăciun. Să vedem cum vor evolua lucrurile. Mult din acest context ține de ruși. 

- Și atunci, dacă spuneți că ceea ce apare acolo, în document, ca forță pentru Ucraina reprezentată, condusă de Europa, înseamnă forță militară, intervenție militară per se, înseamnă că cele 10 state semnatare și-ar fi asumat deja să trimită forță militară per se, dacă apare un atac al Rusiei? Și de asta nu este România pe listă, mă întreb? 

- Nu, cred că deocamdată suntem într-o fază de tatonare. Reuniunile Coaliției de Voință nu au depășit nivelul angajamentului de principiu. Și anume, Ucraina trebuie sprijinită, în egală măsură Statele Unite sunt foarte importante din perspectiva cooperării în continuare, Rusia nu poate fi crezută, dar în legătură cu elementele certe încă nu există negocieri. Ce este important de reținut este faptul că atât americanii cât și europenii, dar mai ales ucrainenii, doresc să discute agenda privind elementele pe care dumneavoastră corect le-ați menționat, după ce se încetează războiul, după ce nu mai se exercită acte de violență.

Este un principiu, să știți, în orice școală de diplomație. Noi, când predăm diplomație, spunem "câtă vreme trageți unul în altul, nu contați pe noi". Deci nu poate exista în paralel o desfășurare militară în teren și un proces de negociere diplomatică. Aici sunt câteva elemente de principiu care se comunică pentru a vedea reacția părții ruse, dar în egală măsură suportul pe care Washingtonul ar fi dispus să îl dea. 

- Planează o întrebare în contextul neadministrației, ca administrația Trump, care își schimbă retorica de la o zi la alta și și-a schimbat-o de nenumărate ori de când au început aceste negocieri de pace, susținând una dintre părți sau cealaltă, fiind critic mai ales la adresa Ucrainei, dar și la adresa lui Vladimir Putin uneori. În acest context, ce se întâmplă dacă, după un eventual nou atac al Rusiei, chiar și disimulat de tip "omuleții verzi din Crimeea", administrația relativizează atacul și nu activează garanțiile de securitate promise? 

- Deocamdată toate aceste elemente, în afară a încetării focului, pot fi gândite etapizat. Este posibil să se agreeze de principiu, urmând ca o serie de elemente de negociere pentru concretizarea, să spunem, a mecanismului de verificare, să se întindă pe o perioadă mai lungă de timp, în condițiile în care niciuna dintre părți nu mai execută acțiuni militare. Deci trebuie înțeles faptul că este extrem de complicat ca această criză să se termine pe toate palierele, inclusiv cele menționate aici, deodată. 

- Sigur, eu mă întreb dacă SUA nu și-ar respecta acest angajament, pentru că în contextul administrației Trump ne putem pune orice fel de întrebări, chiar dacă SUA nu-și asumă rolul pe care chiar îl semnează și-l trece prin congres. Dacă SUA nu-și asumă acest angajament, ce riscuri ar comporta, inclusiv pentru statura internațională a Statelor Unite de descurajare pe care vor să o proiecteze? Dacă SUA nu merge mai departe cu garanțiile promise.

- Da, înțeleg. Nu cred că odată ce un astfel de angajament ar fi fixat, SUA s-ar deroga de răspundere, pentru că dincolo de retorica pe care astăzi, de exemplu, o auzim contradictorie și schimbată uneori, cum foarte corect dumneavoastră ați menționat, în teren, SUA în continuare asigură Ucrainei sprijinul de intelligence aerian și naval.

Deci în afară de un anume nivel mai scăzut de înzestrare și de faptul că europenii se cere a fi în prim plan, Statele Unite tehnic nu a diminuat suportul pentru Ucraina. Deci nu cred că un astfel de desistare ar avea loc. Dar dacă acest lucru s-ar întâmpla, haideți să gândim până la... Dacă acest lucru s-ar întâmpla, bonusul de curaj și încredere pentru Moscova ar fi enorm. 

- De la începutul războiului, deja cât sunt, aproape patru ani, dacă ne uităm la retorica prorusă și la bula care îl condamna pe Zelenski, toate discursurile mergeau în zona următoare. Acest război a pornit pentru că Ucraina a vrut să adere la NATO și pentru că, mergeau mai departe cei care comentau în acest sens, Joe Biden și Boris Johnson i-au promis că va adera la NATO. Acum vedem că Kievul, da, Ucraina renunță explicit la aderarea la NATO, la această ambiție. Primește, în schimb, garanţiile de securitate. Vă întreb atunci, patru ani mai târziu de la această discuție, cărei definiții a victoriei, de partea ucraineană sau de partea rusă, se revendică momentul pe care îl trăim acum? 

- Din punct de vedere al comunicării publice, atât liderii ucraineni, cât și cei ruși, Vladimir Putin, Zelenski, trebuie să se-ntoarcă acasă după orice discuție, având cuvântul "victorie". În ce formă și care este modalitatea de concretizare, aici vom avea într-adevăr multe de văzut. Eu nu cred că, din păcate, procesul de pace va fi unul rapid. Tocmai pentru că a contextualiza "victoria" ca și mesaj public, atât la Moscova, cât și la Kiev, presupune o serie de compromisuri extrem de serioase.

În al doilea rând, ce s-a creat, și este o problemă a noastră, a tuturor, sau se poate crea - un precedent, un stat atacă un alt stat, sub diverse argumente, inclusiv în ceea ce privește, iată, o decizie suverană, aderarea la organizație internațională sau nu, și datorită unei dezvoltări militare extrem de serioase, și sute de mii de oameni care și-au pierdut viața, până la urmă apare singura soluție, politica faptului împlinit. Deci o cedare, un anume tip de compromis, din partea statului victimă. Cred că un astfel de precedent este extrem de periculos, dar trebuie, pe de altă parte, să fim realiști și să ne raportăm la situație așa cum este. 

- În aceste condiții vă întreb, cum arată pentru România planul de pace pe care îl vedem configurat, creionat acum, în arhitectura pe care îl vedem creionat acum? 

- Foarte important, din punctul de vedere al garanțiilor și a mecanismelor pe care le stabilesc partenerii noștri din Alianța Nord-Atlantică, mai ales inclusiv prin relația transatlantică, în ceea ce privește, cum spuneam, eliminarea, pe cât posibil, a generării unei încurajări pentru Federația Rusă. Practic, să nu uităm, din zona Federației Ruse vin în continuare, de la cel mai înalt nivel, mesaje referitoare la Nova Rusia, referitoare la o extindere a autorității și, de ce nu, a suveranității Federației Ruse până în zona Odessa, spre Marea Neagră.

Deci, noi discutăm în termeni strategici concreți, dincolo de alte state, care, plasate geografic într-o zonă mai îndepărtată, sigur, au abordări ceva mai teoretice. Ori, din această perspectivă, trebuie să fim foarte atenți care este nivelul barajului de securitate pe care, împreună cu ai noștri parteneri, reușim să-l asigurăm, dar, în egală măsură, cum, prin această solidaritate, arătăm că nu există fisuri în flancul estic. 

- Și atunci... Și atunci ne întoarcem la ceea ce spuneau Statele Unite în varianta inițială a Planului de Pace. Recunoașterea, de facto, ce-o fi însemnând asta în limbaj diplomatic, recunoașterea, de facto, a Crimeei care aparține Rusiei. Ce ar însemna asta pentru România? Recunoașterea, de facto, că e rusească Crimeea. 

- Sper că s-a abandonat această idee, pentru că o anume marjă de încredere în dialogul strict bilateral Moscova-Washington, în așa fel încât noi toți ceilalţi să ne subsumăm unei astfel de înțelegeri, pare se că, din discuțiile ulterioare, a fost abandonat. Deci, nu cred că se va pune problema în acești termeni mai mult decât atât însăși ideea că, la un moment dat, ucrainenii ar trebui să recunoască, de facto, suveranitatea unui alt stat ar reprezenta un precedent care, repet, din punct de vedere al Dreptului Internațional și al Dreptului Diplomatic, nu are conținut. 

- În continuare vin avertismente dinspre oficialii Europei. Noi am văzut avertismentul MI6. A fost un avertisment al canceralului Germaniei că Pax Americana s-a încheiat. Cu ce consecințe, pe termen scurt și mediu, pentru Europa? Până reușește să se pună pe picioare.

- Americanii vor continua să rămână în Europa. Pot să vă dau un argument. De câteva zile, întâmplat în Congresul Statelor Unite, prin rezoluție bipartizană în Senat, bugetul pentru Apărare al americanilor a fost mărit cu opt miliarde, dincolo de ce a propus Trump și, în egală măsură, 76.000 de militari vor fi permanent prezenți în Europa. Plafonul mai jos neputând depăși 45 de zile. Deci, din punct de vedere al Congresului, s-a luat o decizie care asigură o prezență americană cât se poate de clară și cu efect de descurajare în Europa.

Sigur, ne interesează la noi cum vor sta lucrurile. Aici depinde și de noi. Pentru că în acest moment, citind și strategia de Apărare a Statelor Unite, în acest moment există o preferință la Washington în legătură cu anumite înțelegeri bilaterale, mai puțin multilateralul, deci va continua să existe, va avea o influență în ceea ce privește în o arhitectură de securitate. Mai pe scurt și mai clar, depinde de noi în ce măsură în bilateral, și nu numai cu americanii, vom fi capabili să ne asigurăm suportul necesar pentru a avea securitate pentru noi și copiii noștri. 

- Ce putem aduce noi ca să convingem bilateralul să rămână aici? 

- Faptul că aici apărăm nu numai interesele noastre, ci și interesele comunității lumii libere. Şi aceste aspecte sunt cunoscute. Problema este că în acest moment trebuie să reiei tema și să ai o avocatură profesionistă, dacă vreți, în legătură cu sprijinirea, repet, nu numai a României, pentru că nu discutăm numai ca cineva să aducă un aport militar strategic României.

România este și un furnizor de securitate, fiind și un furnizor de securitate, în mod clar are și drepturi, are și obligații. Din acest punct de vedere, efortul național de apărare, conjugat cu prezentarea clară a faptului că închidem o ușă prin care, la un moment dat, se poate ajunge spre Europa de Vest și spre interese americane, să spunem, spre Orientul Mijlociu, reprezintă un efort pe care trebuie să-l facem, pentru că nu va decurge de la sine.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰