Cartier construit pe un câmp de porumb, lângă calea ferată. Un angajat CFR stă non stop lângă manivelă să deschidă bariera localnicilor
Au visat la o casă pe pământ, cu o bucată de curte și un dram de liniște, dar s-au pomenit prizonieri într-un coșmar din care nu se mai pot trezi. E povestea multora dintre cei care locuiesc în cartierele apărute aproape peste noapte la marginea marilor orașe. Unii nu au apă, alții nu au canalizare. De străzi asfaltate rar poți vorbi. Cel mult de uliţe, pe care oamenii și le-au pietruit singuri, pe banii lor. Când visul se spulberă, pentru cei care locuiesc în Coşmar Residence, rămâne regretul că şi-au amanetat viaţa pentru visul de a deveni proprietari.
De Redactia Observator la 21.03.2022, 20:13
Bariera Vâlcii, lângă Craiova. Înainte, câmp de porumb. Azi, un cartier dezvoltat haotic, dincolo de calea ferată. Ca să intre în oraş sau să vină acasă oamenii stau la coadă la barieră. Pierd câte o oră din viaţă în fiecare zi, pentru că autorităţile au eliberat, în ultimii 30 de ani, sute de autorizaţii de construire fără să caute şi o soluţie de acces.
Localnic: E foarte greu, că eu, de exemplu, am nepoţica la grădiniţă în Lăpuş, acolo. Şi dacă se pune un marfar, vă daţi seama cât de frică îmi e că nu ajung la copil la grădiniţă.
Cristina Oprea, reporter Observator: Pe aici trenurile trec de cel puţin 100 de ori în fiecare zi. Aşa că, în mod obişnuit, bariera ar trebui ţinută închisă. Însă, pentru ca cei care locuiesc dincolo de calea ferată să aibă acces spre locuinţele lor, un angajat al CFR este nevoit să dea la manivelă o dată la câteva minute.
Și-au construit case până în buza liniei ferate
Aşa că, şi dacă ar vrea acum să ridice un pasaj, autorităţile ar trebui mai întâi să demoleze şi să despăgubească şi abia apoi să construiască.
Horaţiu Buzatu, specialist în urbanism: Un nou Plan Urbanistic General nu se face din motive mai degrabă obscure, unul dintre ele fiind acela că ar afecta interesele dezvoltatorilor imobiliari, ar afecta interesele celor care tranzacţionează terenuri. Ar afecta chiar şi normele de locuire, pentru că, pe un Plan Urbanistic General bine întocmit, genul de stradă care se vede aici nu ar mai fi permis.
Moşniţa Nouă, paradis imobiliar la doar 10 kilometri de centrul Timişoarei. Locul în care oamenii care au vrut un petec de curte şi o casă pe pământ cu plata pe lună s-au aruncat, la propriu, în noroi.
Iulia Pop, reporter Observator: Un pas mic pentru noi, unul uriaş pentru comuna Moşniţa Nouă. Trecerea de la noroi la asfalt nu este atât de uşoară. Localitatea are 500 de kilometri de drumuri, iar asfalt găsim pe nici 10%.
Robert Cioabă, proprietar: Uitaţi-vă ce e aici, trăim în România, 2022. Nu avem apă, avem hidrofoare, foraje... veniţi încoace... am şi cizme pentru dumneavoastră. Haideţi să vă arăt în spate, curtea. Uitaţi aici pe ce plătim rate toată viaţa!
Credite până la pensie pentru o casă în cartiere pline de noroi
68.000 de euro a dat Robert pe o casă în Moşniţa Nouă. Va termina creditul cu câţiva ani înainte să iasă la pensie. Aşa că nu-i rămâne decât să facă haz de necaz.
Reporter: De ce ai ales Moșniţa?
Robert Cioabă, proprietar: Mi-a convenit ca si preț si am vrut casă cu curte.+ Am şi piscină, da. La vară deschid ştrand aici.
Sute de vile şi case răsar, în fiecare an, în Moşniţa Nouă. Doar că infrastructura publică a rămas mult în urma dezvoltatorilor.
Florin Bucur, primar Moșnița Nouă: Din unele cartiere cred că nu foarte curând vom ieşi din acest noroi. Oamenii sunt sătui. Unii au inceput să-şi creeze singuri infrastructură. Scurt, concluzie: anul ăsta pietruim tot, peste tot unde există locuire.
Lunca Cetăţuii, la doar opt kilometri de Iaşi. Miroslava, la doar 6 kilometri. Pare o aruncătură de băţ. Nu şi când singurul drum de acces e o şosea cu o bandă pe fiecare sens. O oră în trafic faci din Lunca Cetăţuii până în Podul Roş dimineaţa. Aşa că, dacă vrei să ajungi la timp, te trezeşti cu noaptea în cap şi ieşi din casă la cel târziu.
Dan Niţă, primar Miroslava: În comuna Miroslava sunt în jur de şase mii, şase mii şi ceva de copii. Băi, dar noi avem la şcoală 1200-1300 de copii. Unde sunt ceilalţi? Unde se duc? Şi atunci îmi dau seama că marea majoritate a copiilor pleacă în municipiul Iaşi.
Localnică: Noi am ales Iaşul din diferite motive, personale. Nu zic că şcoala din Lunca Cetăţuii nu e o şcoală bună, cine vrea să înveţe, învaţă oriunde.
Reporter: Dacă s-ar face şi aici o şcoală, l-aţi aduce aici, poate?
Localnică: Da, de ce nu?
40.000 de oameni dorm în Miroslava, dar muncesc în Iaşi. Așa că traficul e infernal
Autorităţile eliberează autorizaţii de construire pe bandă rulantă, deşi recunosc că infrastructura nu reuşeşte să ţină pasul cu ritmul nebun în care creşte comuna.
Dan Niţă, primar Miroslava: Da, se construieşte foarte mult, noi eliberăm în fiecare an în jur de 1.200, 1.300, până la 1.400 de autorizaţii de construire.
Utilităţi lipsă. Infrastructură neadaptată. Dezvoltatori interesaţi doar de profit, autorităţi incapabile să dezvolte comunităţi. Cartiere întregi fără şcoli. Grădiniţe cvasiinsuficiente. Spitale ioc. Parcuri doar pe hârtie. Mult asfalt. Instituţii de control care închid ochii la nereguli.
Horaţiu Buzatu, specialist în urbanism: Noi avem o legislaţie, legislaţia respectivă, printre altele, ar obliga primăriile ca o dată la zece ani să schimbe Planul Urbanistic General. Este o obligaţie care nu este, însă, respectată în mod organizat. Adică primăriile obţin derogări chiar de la Ministerul Dezvoltării Regionale cu privire la nerespectarea acestei legi.
Preţul mai mic ca în oraş continuă să atragă, anual, mii de oameni în capcanele cartierelor-dormitor care răsar la marginea marilor aglomerări urbane.
Dan Niţă, primar Miroslava: Din 2004 există. A fost prima zonă metropolitană din România. Doamnă, sună frumos "zona metropolitană". Dar atât. Nu mai e nimic.
Horaţiu Buzatu, specialist în urbanism: Cea mai mare parte din vină, după părerea mea, aparţine statului care este incapabil să reglementeze şi să urmărească, prin instituţiile de care dispune, ca reglementările să fie aplicate.
