Tradiţiile aduse de muncitorii asiatici în România. Zei, veneraţi şi crescuţi ca pe un copil

Muncitorii asiatici care vin la noi îşi aduc cu ei obiceiurile şi credinţele. Majoritatea sunt hinduşi, din ţări precum India, Nepal, Bangladesh sau Sri Lanka. În intimitatea caselor, îşi construiesc altare pentru zei şi aduc ofrande în fiecare zi. Avem printre noi şi creştini catolici din Asia. Toţi formează un tablou divers, într-o ţară majoritar ortodoxă. Le aflăm povestea într-un nou episod al campaniei Străini în Visul Românesc. Prima oprire: India. 

• 18 judeţe, sub avertizare meteo de vreme severă până la noapte. DETALII la Observator 13:00, la Antena 1
• Robert Fico poate vorbi, dar starea sa rămâne gravă. Medicii i-au amânat cea de-a doua operaţie

E sâmbătă seara în Varanasi și toată India pare să fie aici. Pe mal și în Gange, mii de oameni se roagă şi sărută apa fluviului. Unii au așteptat o viață întreagă să ajungă aici. Pentru ei, e ziua în care îşi spală, la propriu, păcatele. Pentru alții, e trecerea în lumea de dincolo, în cel mai sacru loc al hindușilor.

Tradiţiile aduse de muncitorii asiatici în România

La Gange, nimeni nu plânge. Nici măcar când morţii sunt arşi pe ruguri, în cel mai mare crematoriu în aer liber din lume. Flăcările se înalță zi și noapte, fără oprire, în fiecare zi din an.

La 10.000 de kilometri distanță, într-un apartament din București, un grup de indieni care au venit să lucreze în România se roagă la propriul altar. Se strâng mai mulți, prieteni, familie, și trimit către Krishna și toți ceilalți zei rugămintea de a avea grijă de ei, aici, şi de ai lor, acolo.

În familia inginerului Ayush Mittal, Krishna, zeul lor principal, e ca un copil de care au grijă pe tot parcursul vieții. Îl spală în fiecare dimineață, îi schimbă hainele, bijuteriile și coroana în fiecare zi.

Ayush Mittal: În fiecare zi schimbăm culorile. În fiecare zi îl îmbrăcăm în altă culoare. Luni în roşu, marţi în portocaliu, miercuri în verde... 

Au și pijamale pentru noapte. Înainte de fiecare masă, îi dau și lui din mâncarea lor, pe care apoi o împart între membrii familiei. 

Ayush Mittal: Asta este pentru el, ca să bea apă. Seara, bem această apă, care e sfinţită.

Acasă, în India, în fiecare an iau un Krishna mai mare - pentru că şi el creşte, simbolic. Când se întorc de acolo, aduc cu ei apă sfântă din Gange... sau urină de vacă, animal sacru în ţara lor. 

Nitika Mittal: Asta este urină de vacă. De câte ori fiul meu răceşte, iau două picături şi i le pun în nas. Pentru că pentru noi vaca este ca o mamă... 

Religia e legătura lor cu tot ce au lăsat acasă, în Asia de Sud. Acolo, hinduismul e cea mai răspândită religie, cu mici temple ridicate la tot pasul. Aici, în România, hinduşii, precum şi budiştii, nu apar deocamdată în statistici. 

Ayush Mittal, inginer: Religia este importantă pentru toţi. Cred că religia înseamnă orice te învaţă despre umanitate. Cum să rămâi un om bun, pentru că este ceva sau cineva care te vede tot timpul. 

În schimb, creştinii Asiei, minoritari în ţările lor, şi-au găsit la noi mult mai uşor locul și lăcașul.

Marius Taloș, preot catolic: Doar în biserica catolică sunt servicii liturgice pentru 13 comunități etnice diferite iar cei care participă fără să aibă parte de o liturghie în limba lor depășesc 19 comunități.

În noaptea de înviere, vietnamezii din România au sărbătorit Paștele catolic în capela din inima cimitirului Bellu.

Păstrează tradiția ca la ei acasă. Nu sunt colegi, nu lucrează în același loc, dar se strâng la biserică să simtă că totuși nu sunt singuri. 

Francisc Doboș, preot catolic: Este o bună comunitate de vietnamezi, doar că pe ei nu-i avantajează nici limba engleză, nici limba franceză. Acum suntem în tratative ca să vină cineva regulat, un preot vietnamez să celebreze pentru comunitatea vietnameză. Altfel ei particip la liturghia în limba română lângă Cimitirul Bellu. Chiar dacă vin la liturghie, neînțelegând limba română, doar citesc lecturile în limba lor în privat.

Sunt aproape 3.000 de vietnamezi la noi. Cândva erau mai mulți, dar pentru că au tot fugit din România, angajatorii s-au orientat spre alte țări. Ca Filipine.

Comunitatea filipineză se reunește o dată pe lună la biserica catolică de lângă Aviatorilor. 

Temelcia, ospătăriță din Filipine: Să ne vedem cu prietenele mele mai bine, să vorbim și noi despre ce a fost în weekend.

Temelcia a sosit acum 20 de ani în România. În jurul ei, băncile sunt pline de ospătari, bone, îngrijitoare. Unii căsătoriți aici, alții cu copii născuți aici. 

Îngrijitoare din Filipine: Lucrez într-o casă. Pentru unul dintre angajatori am lucrat 8 ani şi am rămas însărcinată. Este greu, dar trebuie să mă lupt.  

Francisc Doboș, preot catolic: Au o trăire vie, efervescentă aș spune a credinței, am putea spune diferită față și de abordarea noastră.

Marius Taloș, preot catolic: Îmi amintește de ulița copilăriei, oamenii cântă, vibrează, așa cum nu am mai descoperit decât la țară sau în moldova, la bucurești cu greu mai găsim o atmosferă atât de vie.

La ultimul recensământ, 85% dintre români s-au declarat ortodocşi, 4,5% de religie romano-catolică, 3,0% aparţin Bisericii Reformate şi 2,5% sunt penticostali. Restul confesiunilor au sub 1% adepţi.