Loredana, o bunică româncă stabilită în Turcia, a văzut moartea prin ochii celor dragi. A rămas cu o nepoată și o fiică, ambele mutilate pe trup și în suflet pe vecie

Cutremurele din Turcia şi Siria au lăsat răni adânci, de nevindecat. Două ţări sângerează, îşi numără morţii, iar cifrele nu contenesc să crească. Peste 36 de mii de oameni şi-au găsit sfârşitul sub mormintele de moloz. Viaţa unei românce din Turcia s-a cutremurat după seismele devastatoare. I-au rămas în viaţă doar o fată şi o nepoată, mutilate de dărâmături. 

• ANIMAŢIE. Filmul teribilului accident din Argeş, în care Andrei şi-a condus vărul spre moarte din teribilism şi lipsă de experienţă. Şi el a plătit cu viaţa

Cu patru zile înainte de cutremur, Irem şi prietenii ei mâncau tort şi râdeau cu gura până la urechi. Copila împlinise 7 ani. Într-o clipă, fericirea acestor copii s-a spulberat. Dintre toţi, fetiţa este singura care a supravieţuit, după 131 de ore, prinsă sub munţi de moloz. Nepoata, mama, un unchi şi bunica sunt sigurii din familia numeroasă care au reuşit să sfideze moartea. Irem şi mama sa sunt internate în spital. Au membre amputate şi cicatrici de nevindecat în suflet.

Socrii au murit sub ochii ei

Loredana Tunc, bunica lui Irem: A început să plângă pentru că îi e dor de fiică. A pierdut doi copii, noi i-am îngropat fără să ştie ea. Ea nu ştia pentru că era la Reanimare.

Bunica copilei, o româncă stabilită de ani buni în Turcia, povesteşte cu groază momentele teribile prin care fiica ei a trecut.

Loredana Tunc, bunica lui Irem: Grinzile au căzut chiar pe spatele ei. Avea bebeluşul de 9 luni şi fetiţa de cinci ani lângă ea. Cealaltă fetiţă era lângă mama soacră, în cealaltă cameră. A încercat să-şi salveze copiii, dar n-a putut. Plângea tot timpul şi zbiera ca să vină oamenii să o slaveze. Acum nu poate să vorbească pentru că a răguşit pentru că zbierat 16 ore să vină ajutor.

Socrii au murit sub ochii ei.

Loredana Tunc, bunica lui Irem: Socrul a murit până să îl găsească. Trei zile au trăit, după care au murit.

- Reuşise acolo printre dărâmături să vorbească cu socrii ei?

- Da!

Cu sufletele făcute bucăţi, Irem şi mama sa îşi trimit mesaje de pe paturile de spital.

Fetiță-mamă: Nu mai plânge, mami! O să vin cât pot de repede la tine!

- İrem, mami, să ai grijă de tine!

- Bine, mami, te iubesc mult!

Umbra morţii planează încă peste Turcia şi Siria. În faţa unui cimitir, un bărbat îngenunchează şi se roagă ca tot ce trăieşte să fie doar un coşmar.

Anwar, o fetiță din Siria, a murit în brațele salvatorilor. Poveştile sfâşietoare ascund şi o rază de speranţă. Un tată a făcut sacrificiul suprem, a făcut scut cu propriul trup pentru cei doi copii. Miraculos, după 6 zile, băieţelul vede lumina zilei. E viu.

După 160 de ore înţepenită în întunericul greu de sub dărâmături, o adolescentă primeşte o gură de apă. Tremură şi abia poate articula câteva cuvinte.

De sub munţii de ciment prăbuşit, după aproape 200 de ore, salvatorii reuşesc încă o dată imposibilul. Un bebeluş de 10 zile, Yagiz, care în limba română înseamnă "curajos", e un erou. A reuşit să supravieţuiască 5 zile sub ruine, alături de mama sa. Tânăra de 33 de ani, cu o placă mare de beton prăbuşită peste ea, a reuşit să-şi păstreze calmul şi să-şi alăpteze bebeluşul.

Ishmael Alabdullah, purtător de cuvănt Apărare Civilă Căștile albe: Sunt 74 de ore de când am salvat ultima persoană în viaţă.

- Câte persoane aţi găsit în ultimele 24 de ore?

- În jur de 20, în toate regiunile.

Salvatorii români povestesc şi ei cum Turcia a devenit un Infern.

Bogdan Toma, Departamentul Situații de Urgență: Sunt oameni care şi-au pierdut poate toată familia, acoperişul de deasupra casei şi te întreabă dacă ai nevoie de ceva, dacă îţi pot oferi de mâncare sau de băut.  

Câinii sunt camarazi de nădejde în misiunile de salvare.

Daniel Chiriță, paramedic SMURD: E un câine ciobănesc, din rasa ciobănesc belgian, în vârstă de aproape şase ani. Face parte din echipa noastră, este colegul nostru. 

Între timp apar noi imagini ale cataclismului care a ucis până acum 36 de mii de oameni. Într-o maternitate, asistentele ţin cu disperare incubatoarele cu bebeluşi să nu se prăbuşească.