Mărinimia nu ţine loc de graniţe: 800.000 de refugiaţi au fugit din calea războiului în Polonia. Limba, cea mai grea barieră

Peste 1 milion si jumătate de persoane au plecat până acum din Ucraina, în ceea ce ONU numeşte criza umanitară cu cea mai rapidă creştere de la al Doilea Război Mondial încoace. Însă mărinimia oamenilor nu ţine cont de graniţe. La frontierele Ucrainei, voluntari din toată lumea îi întâmpină pe refugiaţi cu mâncare caldă şi haine groase. Echipa Observator a filmat la una dintre cele mai mari tabere de refugiaţi, aflată la frontiera cu Polonia, ţara în care au ajuns peste 800 mii persoane.

• Vremea 6 - 19 mai 2024. Val de ploi, grindină și vijelii; de miercuri, se răcește în toată ţara. DETALII la Observator 13:00, la Antena 1
• "N-am văzut de când sunt așa ceva!" Potop cu grindină în Prahova. Mașini înghițite de ape și strat de gheață chiar și de 10 cm, la Vâlcănești

În satul Medyka din Polonia ajung zilnic 10.000 de ucraineni. Au scăpat cu viaţă din război, dar mulţi nu mai au nimic. Într-o grămadă de saci şi cutii cu haine, un bărbat caută ceva de încălţat. Un copil bea dintr-un suc. Sute de voluntari din toate colţurile lumii au venit să-i ajute. Christina este din Berlin.

Christina, voluntar: Am venit cu cinci autobuze, ne-am organizat spontan, haotic, la fel ca tot ce este aici. Am strâns fonduri de la oameni, medicamente. 

Cea mai mare barieră la graniţa dintre Ucraina şi Polonia este limba. 

Helen, voluntar şi asistentă: Am văzut că oamenii se tem să urce în maşini şi am încercat să îi punem în legătură, i-am întrebat unde vor să meargă. Ţinem legătura cu soldaţii, îi aducem pe răniţi peste graniţă la spital. 

Voluntarii decişi să rămână cât este nevoie

Refugiaţii mănâncă aici o masă caldă şi primesc pături, să nu stea în frig. 

Voluntar, angajat de la restaurant indian-reporter: - Câţi oameni hrăniţi într-o zi?

- Nu ţinem socoteala. 

- Ne asigurăm să avem mai multă mâncare decât e nevoie.  

Voluntar: Le oferim şosete, încălţăminte, pături pentru copii şi adulţi. 

De la începutul războiului, 200.000 de oameni au trecut pe aici. Printre ei, Victoria şi fetiţa ei. Soţul a rămas să apere oraşul.

Victoria, 31 ani refugiată cu fetiţa de mână: Într-o săptămână am schimbat 5 locuri, am dormit în subsoluri, în baie, acasă la prieteni. Nu mai puteam trăi aşa. 

Centrul de refugiaţi a fost amenajat într-un mall. Este printre cele mai mari, dar chiar şi aşa, încă neîncăpător având în vedere valul mare de oameni care pare că nu se mai opreşte. Când pleacă unii, automat le ia altcineva locul. 

Primarul din Medyka: Am trimis toţi refugiaţii cu trenul către alte oraşe ale ţării, le-am oferit mâncare, băutură.  

Voluntarii sunt hotărâţi să rămână să ajute, atâta timp cât va fi nevoie de ei.