„A drege busuiocul” - o expresie extrem de folosită dar rar înțeleasă

Folosim zilnic, în interacțiunile noastre verbale, expresiile idiomatice. Te-ai gândit vreodată de unde au pornit și cu ce înțeles?

• Când scăpăm de vortexul polar şi ninsori. Jumătate din ţară, paralizată de zăpezi

Folosim zilnic, în interacțiunile noastre verbale, expresiile idiomatice. Te-ai gândit vreodată de unde au pornit și cu ce înțeles?

Prin expresia „A drege busuiocul ” înțelegem astăzi a îndrepta urmările unei greșeli, a repara o gafă sau a salva aparențele.

De ce se spune că se drege busuiocul?

Planta erbacee de grădină, cu flori mici, albe sau trandafirii, cu miros plăcut, folosit în parfumerie, în medicină și în industria conservelor are, se pare, o anumită reputație: „se crede că aduce noroc și este un simbol al dragostei ; fetele și-o puneau în păr și în

sân” (folclor).

Busuiocul joacă un rol important în credințele populare căci el aduce noroc în casa omului: „se întrebuințează de babe în descântece și la farmece de dragoste”; se pune, în casă, la icoane iar cu un mănunchi de busuioc preoții botează sau stropesc cu agheazmă.

A drege busuiocul desemna și „practica magică a descântării unui fir din acestă plantă, spre a-i ajuta unui fete să se mărite.”

Busuiocul este recunoscut și pentru gustul lui: poamă busuioacă , o varietate de viță de vie, soi numit și „tămâioasă” (DEX); pere busuioace, „soi de pere răspândit, cu precădere, în Moldova, ovale, galbene-verzui și roșu-aprins pe partea însorită, cu aroma plăcută” (DEX).

A drege busuiocul - secretul din gastronomie și enologie

Cu proprietăți aromatice, busuiocul servește drept mirodenie, condiment și tot ce aromatizează mâncarea; „ într-o carte de bucate din 1749 se descria cum se prepară „un ostropel făcut din vârfuri de busuioc” (folclor); „apoi îl pune în tingere, puindu-i untdelemn, sare, puțintele cuișoare, coajă de năramză și alte dresuri ”. De asemenea, în anumite zone culinare, busuiocul se adaugă și la fripturi (friptură de pui / curcă / porc cu busuioc), pe fundul oalelor în care fierb sarmale (dar și în umplutură – sarmale în foi de varză / de viță de vie), în supe (supă de roșii cu busuioc), etc. .

Tot în notă culinară, expresia (a) drege busuiocul este folosită pentru „a da un gust aparte, a pune arome”; „a potrivi, a îmbunătăți gustul unei mâncări (DEX): „se poate astfel drege un borș cu smântână/ cu un gălbenuș de ou”, un sos cu o lămiae, etc. .

Se pare că tot în domeniul gastronomic putem afla unul din sensurile de bază ale verbului „a drege”, respectiv „a repara, a întrema , a îndrepta ceva stricat”. (DEX)

Un caz special este cel al aromatizării băuturilor („Otrăvitoarele dresuri ale rachiurilor”, la Hoga ), și în special a vinurilor („unul i-a tot dat să bea niște vin dulce cu dresuri”, la Caragiale ). Cu referire la vin, „dacă butoiul în care a fost pus nu era curat, acesta se „întinde”, se „îmbăloșează” ; băutura se răvăcește și gustul îi este „aranjat” cu ajutorul unor plante diferite, printre care și busuiocul”.

În cazul construcției „a drege vinul”, lucrurile stau altfel: „a drege vinul” înseamnă „a-l falsifica”.