Corneliu Bjola, despre miza alegerilor din Franţa şi cum ar putea afecta România. "Toată lumea se teme"

Agenţia de rating Moody's a avertizat că există un mare risc de instabilitate după alegerile din Franţa. Banca Angliei a transmis, de asemenea, că se uită cu mare atenţie şi că legislativele din Franţa pot influenţa economia din Regatul Unit. 

• Primul episod de iarnă din acest sezon. 7 judeţe, cele mai afectate: COD ROŞU de viscol

Noi am analizat toate scenariile posibile cu Corneliu Bjola, profesor de studii diplomatice la Universitatea Oxford, iar acesta a făcut o serie de declaraţii extrem de interesante despre tot ceea ce înseamnă alegerile legislative din Franţa.

Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii făcute de domnul profesor Corneliu Bjola

- Sunt două ipoteze în momentul de faţă, legate de decizia lui Macron de a organiza aceste alegeri. Una este că, într-adevăr, cum s-a spus şi după alegerile europarlamentare, dorea o clarificare. Clarificarea însemnând că, da, e posibil ca francezii să voteze pentru Partidul de extremă dreaptă al doamnei Le Pen în alegerile parlamentare, dar, bazându-se pe ce s-a întâmplat la alegerile din 2017 şi din 2022, ideea lui Macron este că, atunci când vine vorba de alegerile naţionale, francezii fac un pas înapoi. Acesta cred că a fost unul dintre considerentele pe care domnul Macron l-a avut în vedere. Se pare că acest considerent va fi invalidat duminică. 

- Sondajele menţionate se traduc într-o aproape majoritate pentru partidul doamnei Le Pen, care pleacă dintr-o poziţie destul de mică, de 88 de locuri, şi se apropie de 280 de locuri. Asta în timp ce partidul domnului Macron, care până în momentul de faţă avea în jur de 250 de locuri în Parlamentul francez, ar urma să scadă la sub 100 de locuri. 

- Deci prima consideraţie a fost că poate francezii vor deveni responsabili şi cred că domnul Macron a calculat greşit.

- O a doua ipoteză ar fi că, eventual, dacă vor fi aduşi la putere, se vor compromite. Şi asta înseamnă că undeva după un an sau doi ani francezii vor realiza că genul de populism economic pe care îl promovează partidele de extremă dreapta nu le aduce niciun beneficiu şi preşedinţia franceză va fi salvată. Deci ideea era, oarecum, să rişte acum, dar să salveze preşedinţia din 2027. Este iarăşi o consideraţie care cred că s-ar putea să fie invalidată rapid.

- Una dintre ideile vehiculate de posibilul prim-ministru, Jordan Bardella, este, de fapt, să încerce să fie moderat, tocmai pe ipoteza că nu ar dori să-şi pericliteze viitorul şi să pericliteze şansele doamnei Le Pen de a deveni preşedinte. Şi a trimis câteva semnale în acest sens dar ce putem vedea pe ipoteza mare e că centrul nu neapărat a implodat, dar centrul politic va fi mult diluat şi asta este o problemă mare, mare de tot pentru democraţie. Când centrul nu funcţionează înseamnă că avem polarizare, avem instabilitate politică, avem instabilitate economică. 

- Toată lumea se teme, pentru că în momentul de faţă trebuie să acopere nişte promisiuni, aşa cum este această lege a pensiilor. Jordan Bardella vorbea, de exemplu, să taie taxele pentru toţi sub 30 de ani. Sunt cheltuieli foarte mari, se adună undeva la 100 de miliarde şi cu implicaţii pentru politica europeană. Bardella, de exemplu, spunea că o parte din banii pe care ar trebui să-i folosească pentru a acoperi aceste promisiuni ar trebui să vină înapoi din contribuţia pe care Franţa o face la bugetul Uniunii Europene. Asta va afecta toate ţările care, în momentul de faţă, folosesc aceşti bani, printre care şi România.

- Am putea avea instabilitate politică, instabilitate economică şi criză constituţională în Franţa, în măsura în care atribuţiile pe politică externă vor fi contestate. De exemplu, domnul Macron insista, la un moment dat, ca să trimită trupe în Ucraina, iar Jordan Bardella a spus nu. Nu este de acord cu acest lucru. De asemenea, a spus că nu este de acord ca ucrainenii să folosească arme franceze care să traverseze teritoriul rus. La un moment dat o să se pună întrebarea cine are dreptate dintre cei doi.

- Dacă guvernul va fi format de partidul doamnei Le Pen, cum se preconizează la momentul actual, miniştrii care vor ajunge la Bruxelles vor fi cei care, într-adevăr, aparţin Partidului de extremă dreapta şi care vor bloca sau vor încerca să blocheze diferite acţiuni. Deci ar fi trei ani de paralizie. Pentru ce a făcut domnul Macron acest lucru, pentru ce a făcut acest pariu, nu ştim cu exactitate. 

- Momentul în care extrema dreaptă ajunge la putere în Franţa, dacă va ajunge, va introduce o dinamică foarte proastă, pentru că deja avem o persoană în Uniunea Europeană, mă refer la Viktor Orban, care încearcă să blocheze tot ce se poate pe acest domeniu. 

- Apropo, alegerile doamnei Le Pen din 2022 nu au mai fost finanţate de Banca Rusească, precum în trecut, ci de o bancă din Ungaria care era finanţată de un apropiat al domnului Orban. 

- Deci să ai un Le Pen şi un Orban în Uniunea Europeană ar însemna să avem turbulenţe foarte mari. Şi asta este o problemă pe care domnul Macron nu ştiu cum o să o rezolve. Are o pârghie, dar este o pârghie destul de slabă. De fapt două pârghii. O variantă este să vină cu un guvern de tehnocraţi. Cum s-a întâmplat în Italia, la un moment dat, când Draghi a guvernat destul de bine perioada de după pandemie şi care, până la un moment dat, a creat o stabilitate şi asta poate fi o soluţie şi pentru Franţa. Rămâne de văzut dacă Macron poate apela la tehnocraţi, pentru că are nevoie de sprijin în Parlament. O a doua soluţie ar avea în prim plan Articolul 12 din Constituţie, care spune că nu mai poate organiza alegeri cel puţin 12 luni din momentul în care le-a organizat. Deci asta înseamnă că poate, undeva, dacă situaţia se degradează şi simte că cei de la putere s-au compromis destul să dizolve din nou Parlamentul după 12 luni.

- A fost un risc extraordinar de mare şi pe care domnul Macron nu trebuia să şi-l asume. Nici măcar nu era obligat să şi-l asume. 

- Într-adevăr, cei de pe partea de extremă dreapta sunt foarte coerenţi. Este vorba despre un partid unit. Preşedintele Partidului Republican manifesta, la un anumit moment, o anumită disponibilitate de a face o alianţă, dar ideea s-a dezumflat. Dar pe partea de extremă stânga avem o situaţie extrem de interesantă. Acest Front Popular nu este la fel de coeziv. Ai pe de o parte un personaj, Jean Luc Melenchon, care a candidat de trei ori la prezidenţiale, cu o agendă foarte radicală şi pe plan intern şi pe plan extern. Dar Partidul Socialist este condus de un tânăr care nu este tocmai tipul de socialist vechi. Este un tip tânăr, un intelectual, un tip care sprijină foarte puternic Ucraina şi sprijină foarte puternic Israelul. Deci nu prea se încadrează în acea familie pe care Melenchon încearcă să o formeze. Deci vor fi tensiuni, într-adevăr, pe partea stângă şi poate aici vom vedea o anumită realiniere după alegeri. 

- În alegerile parlamentare, apropo, Macron a luat undeva în jur de 14-15%, dar următorul după el a fost acest Partid Socialist, despre care aş spune că sunt foarte diferiţi pe politică internă, dar foarte uniţi pe politică externă. 

- Să sperăm că o nouă configuraţie de centru va ieşi după aceste alegeri. Această dezbinare dintre socialişti şi Melenchon deja a funcţionat, deci s-au rupt mai de mult, în condiţiile războiului din Gaza, când ei s-au separat. Dacă se va întâmpla din nou, rămâne de văzut. 

- Sunt câteva pârghii pe care Macron încă le mai are în mână, dar este un semnal. Franţa este cea mai importantă putere nucleară, este cea mai importantă economie, împreună cu Germania. Contextul politic este aşa cum este. Nu mai vorbim doar de situaţia din Ucraina, dar şi de alegerile americane care se apropie cu paşi mari şi avem nevoie de stabilitate, avem nevoie de coeziune, avem nevoie de o anumită unitate şi solidaritate. Va fi interesant de văzut în ce măsură alegerile din Franţa vor inspira şi alte ţări, inclusiv România. Rămâne de văzut dacă va exista un val de susţinere pentru partidele pe care le vedem în prim plan în momentul de faţă.