Botezul cailor, bucuria stăpânilor
Să înoţi în apă aproape îngheţată. Să ştii că tinerii pe care i-am văzut mai devreme n-au fost singurii care au pătimit ieri. Caii au tras buşteni grei după ei. N-a fost chiar peste tot aşa.
De Redactia Observator la 07.01.2015, 08:02
Să înoţi în apă aproape îngheţată. Să ştii că tinerii pe care i-am văzut mai devreme n-au fost singurii care au pătimit ieri. Caii au tras buşteni grei după ei. N-a fost chiar peste tot aşa.
La marginea satului Pietroşani din Prahova tradiţia botezului cailor e veche de sute de ani. De Bobotează, sfinţirea animalelor e la fel de importantă ca şi sfinţirea caselor. Se spune că botezul e o condiţie ca animalele să fie sănătoase şi bune de muncă tot anul.
Calul se numeşte.Prinţul. Are trei ani şi jumătate. E un cal nărăvaş, dar e răsfăţatul familiei. La fel cum au fost şi predecesorii lui.
Tradiţia spune că, după ce sunt binecuvântaţi, caii trebuie să fie puşi la treabă. Mai întâi, armăsarii au alergat pe un traseu de un kilometru jumătate, apoi au tras după ei trunchiuri grele de copaci.
La întrecere au participat şi Doiniţa şi Robi - doi ponei simpatici care, deşi abia cântăresc împreună 200 de kilograme, au tras după ei un buştean de peste o tonă!
Un concurs asemănător a avut loc şi în localitatea Târguşorul Vechi. Aici nu animalele au fost vedete, însă. Ci stăpânii lor.
