Copilărie în straie călugăreşti
În România, un copil dispare la fiecare trei ore. Mii dintre ei fug de acasă de bunăvoie. Fără un cuvânt de adio, pleacă şi se refugiază pe străzi, în canale şi, uneori, între zidurile mânăstirilor
De Redactia Observator la 18.02.2014, 13:57În numele credinţei, stareţii le deschid pe furiş uşile călugăriei. Dar le închid, în acelaşi timp, uşa spre familiile care aşteaptă, cu sufletul îndoit, un semn de la copiii lor.
Povestea Iuliei nu e unică. Alţi părinţi din Craiova şi-au plâns fetiţa dispărută şi au aflat apoi că ea se ascunde printre măicuţe, la îndemnul profesorului de religie.
Pe fiica ei o cheamă tot Iulia. A dispărut de acasă în clasa a 11-a. Şi-a luat ghiozdanul în spate, a trecut pe la liceu şi dusă a fost.
Maicile o primiseră printre ele ca pe una de-a lor. Fără să o întrebe de unde vine, fără să se gândească dacă cineva o caută. Şi fără să anunţe poliţia că o copilă le-a bătut la uşă.
Iulia s-a întors acasă, dar inima ei a rămas la mânăstire. Şi-a căutat liniştea pe site-uri religioase. şi la profesorul de religie. El ar fi sfătuit-o să-şi urmeze chemarea.
Iulia a mers o vreme, pe drumul ales de părinţii ei. A dat la psihologie şi s-a mutat în Timişoara. Dar în ultimul an de facultate, Dumnezeu a chemat-o din nou. Iar ea s-a dus.
Au găsit-o din nou, de data aceasta la mânăstirea Tismana. Au luat-o acasă, dar Iulia a evadat pentru a treia oară. A sărit pe geam desculţă, în miez de noapte, şi s-a urcat în maşina trimisă de maica stareţă. De atunci, nu s-a mai întors niciodată acasă.
Iulia a ales să fie mireasa lui Iisus la o vârstă la care adolescenţii abia încep să descopere viaţa. Dacă şi-a simţit chemarea sau a fost influenţată - părinţii ei nu vor şti niciodată. Nu au mai apucat să vorbească deschis cu ea şi nici s-o ducă la un psiholog.