Un pescar din Silistea merge zilnic, 10 kilometri pana la Dunare, pentru a pune ceva masa copiilor sai
De ce am avea nevoie ca sa fim fericiti? Pentru un pescar din localitatea constanteana Silistea, bucuria inseamna sa le poata pune in fiecare zi, celor cinci copii, o portie de mancare pe masa.
De Redactia Observator la 21.05.2013, 17:13
Omul bate, zilnic, kilometri intregi pana la Dunare, unde arunca undita si spera la cativa pesti cu care sa se intoarca acasa.
Cum se crapa de ziua, barbatul isi ia undita si tovarasul de drum si pleaca spre Seimeni. Acolo, la Dunare, gaseste hrana pentru cei cinci copii ai lui, in fiecare zi.
Pestii mici vin unul dupa altul, uneori spre disperarea barbatului care se roaga si astazi, ca si ieri, sa dea lovitura cu o captura mare. Sa poate merge cu mancare acasa, la familie.
Acasa, singurul baiat si cel mai mare dintre copii se pregateste de scoala. Iar mezinii se indreapta spre intrarea in sat sa-l intampine pe tati.
Nu au curent electric si nu au avut niciodata. In lipsa frigiderului inutil, vara, mancarea e facuta de pe o zi pe alta, sa nu se strice.
Casa in care isi duc traiul cele sapte suflete e facuta din chirpici. De pe pereti nu lipsesc insa icoanele si calendarul ortodox.
Cea mai mare dorinta a pescarului este sa poata sa traga curent pentru ai lui, dar are nevoie de 6.000 de lei.Nu a reusit sa stranga banii in 14 ani de munca.si e constient ca nu va reusi vreodata. Cel putin, nu fara un sprijin.
