Antena Meniu Search
x

ÎMPARTE SPERANŢA - O campanie Observator! Episodul 5: Cei doi clerici catolici care trăiesc ca să-i ajute pe alţii

Trăiesc ca să-i ajute pe alţii. Se bucură atunci când copiii fac primii paşi sau rostesc primele cuvinte. Se simt împliniţi când văd speranţă, în ochii oamenilor fără adăpost. Dăruiesc haina de pe ei, dacă întâlnesc pe stradă un sărman şi cu toate astea ar vrea să facă şi mai mult. Să-i cunoaştem pe doi slujitori catolici, pentru care iubirea de semeni e mai presus de orice misiune pe pământ. 

Vezi și

Trăiesc ca să-i ajute pe alţii. Se bucură atunci când copiii fac primii paşi sau rostesc primele cuvinte. Se simt împliniţi când văd speranţă, în ochii oamenilor fără adăpost. Dăruiesc haina de pe ei, dacă întâlnesc pe stradă un sărman şi cu toate astea ar vrea să facă şi mai mult. Să-i cunoaştem pe doi slujitori catolici, pentru care iubirea de semeni e mai presus de orice misiune pe pământ. 

Îngenunchiază în faţa lor şi le zâmbeşte. Le ascultă poveştile, uneori îi îmbrăţişează. Vrea să-i facă să se simtă oameni, cel puţin pentru câteva minute. Le oferă iubire şi demnitate.

GALERIE FOTO: Cei doi slujitori catolici care trăiesc pentru a-i ajuta pe alţii

Fratele Bogdan colindă de ani de zile străzile Capitalei şi împarte iubire.

Pe acelaşi subiect

Îmbrăcat cu haine ponosite, dar generos din cale afară, călugărul franciscan încearcă să le aline suferinţa oamenilor străzii. 

BOGDAN BALAŞCĂ, călugăr franciscan:

Adică, literalmente daţi şi haina de pe dumneavoastră? Nu, că nu e a mea. Am primit-o şi eu, că dacă era a mea. Mi-a dat o şi mie cineva...

E dar din dar, iar cei pe lângă care trecem nepăsători, atunci când îi vedem la colţ de stradă, sunt bucuroşi să primească orice. Părintele Bogdan nu pleacă niciodată singur prin oraş. E mereu însoţit de un voluntar. Încarcă două plase cu ciorbă fierbinte şi merg în zonele unde ştiu că-i găsesc nevoiaşi. Împart mâncarea la adăpostul nopţii. Atunci, oamenii au cel mai mult nevoie de ajutor.

Pe cei mai mulţi, părintele îi cunoaşte după nume şi după poveste. Îi respectă atât de mult, încât ne-a rugat să-i filmăm la distanţă, ca să nu se simtă umiliţi. 

Pentru călugărul franciscan, oamenii străzii sunt cei mai frumoşi oameni pe care i-a cunoscut vreodată. Trăiesc la fel ca el...din ce primesc de la alţii. 

BOGDAN BALAŞCĂ, călugăr franciscan:

Eu trăiesc din pomană, să ştiţi. Sunt simpli, sunt extraordinar... sunt simpli. Ei, viaţa lor, nu au nevoie de altceva. 

Călugărul spune că îl au pe Dumnezeu alături, iar Dumnezeu înseamnă iubire. 

BOGDAN BALAŞCĂ, călugăr franciscan:

Eu cred că de Dumnezeu avem nevoie. Nu o spun pentru că sunt preot, o spun pentru că am căutat şi eu şi nu găsim. Noi vrem să le mulţumim pe amândouă, ştiţi! Să avem şi ceva şi cu Dumnezeu. Şi intrăm aşa într-o..." de ce nu reuşesc". În momentul în care lipseşte ceva în viaţa omului este Dumnezeu şi Dumnezeu este frumos! 

Sora Lenuţa i-a rugat pe călugării franciscani să o primească să facă voluntariat. Nu i-a fost frică nicio clipă să iasă noaptea pe stradă şi nici nu îi este ruşine să-i îmbrăţişeze pe sărmani. 

La sfârşitul serii, cei doi călugări pleacă spre locuinţele lor modeste, fericiţi şi împliniţi. Şi abia aşteaptă să se întoarcă pe stradă să cunoască alţi oameni, să-i reîntâlnească pe cei pe care-i ştiu deja şi să le ofere tuturor o bucată din sufletele lor mari.

 

Preotul Marius Beresoaie a preluat conducerea centrului Don Orione în luna septembrie, a anului trecut. Într-un timp scurt  a reuşit să câştige încrederea şi dragostea celor internaţi aici. Îşi doreşte atât de mult ca tinerii, bătrânii şi copiii asupra cărora veghzează să fie fericiţi încât îl doare. Îşi fereşte ochii înlăcrimaţi de cameră şi încearcă să-şi adune gândurile. 

Preotul MARIUS BERESOIAE de la Congregaţia Don Orione:

Mă simt extraordinar pentru că este ceea ce eu am ales să fac. Eu, cel puţin, nu simt nicio povară!

Sunt însă şi momente grele - acela în care cineva pleacă pentru totdeauna de la centru. 

Preotul MARIUS BERESOIAE de la Congregaţia Don Orione:

Noi îi simţim ca fiind ai noştri, dar ceea ce este peste limitele noastre nu putem face. Se mai întâmplă şi ne doare inima când cineva pleacă definitiv dintre noi şi nu în casa părinţilor, dar pleacă la Domnul. Este o durere, dar aceasta este viaţa noastră. 

La centrul din Voluntari au primit şansă la viaţă aproape 30 de copii cu dizabilităţi, 15 tineri, cu diferite boli incurabile, dar şi bătrâni. Sălile de mese sunt pline ochi şi e forfotă mare, în fiecare zi, iar părintele e mereu în mijlocul lor. Cine nu poate vorbi, cere ajutându-se de imagini.

Cei mai mulţi dintre copii au fost abandonaţi de părinţi, iar când au ajuns în grija oamenilor de la fundaţie, nu putea să meargă sau să vorbească. Aici au făcut primii paşi şi au rostit primele cuvinte. Ioana a mers pentru prima dată, săptămâna trecută. A fost sărbătoare în centru. Pentru angajaţii de aici, ei sunt copiii lor. Roxana s-a îndrăgostit la prima vedere de copiii de la centru. 

ROXANA MOISE, educatoare: 

Oamenii de aici mi-au dat multă încredere când am venit. Iar copiii sunt delicioşi. Nu ai cum să nu te îndrăgosteşti de ei. 

Înainte să ajungă la fundaţie nu-şi mai durea să lucreze cu persoane cu dizabilităţi. Acum, nici nu concepe să trăiască fără copii. Pentru fiecare are lecţii personalizate. Le cunoaşte nevoile şi reuşeşte să-i înţeleagă. 

ROXANA MOISE, educatoare:

Cerem lucruri simple. Nu cerem mult. nu vreau mult. Lucrurile mici fac diferenţa. Adică, lucruri mici, cu iubire multă. 

De multă iubire au avut parte şi zeci de tinere, primele care au ajuns în grija fundaţiei. Unele şi-au găsit locuri de muncă şi şi-au întemeiat o familie. Altele lucrează sub îndrumarea părintelui. 

Margareta a ajuns la fundaţie la 20 de ani. Nu avea nimic. Nici măcar speranţa unui viitor. Acum lucrează la recepţia centrului şi locuieşte într-un apartament cu alte tinere. E recunoscătoare pentru ce a primit şi a învăţat şi ea să dăruiască. 

MARGARETA IORDACHE, beneficiară a centrului:

Aş fi pe stradă. Pe stradă aş fi şi nu aş fi chiar iubită! Aici trebuie să ne iubim, să ne ajutăm, să ne respectăm!

Iubirea e cea mai importantă la centrul din Voluntari. Prin iubire şi cu speranţă, părintele şi angajaţii depăşesc toate greutăţile. Banii sunt puţin, dar nu se dau bătuţi. Sunt o mare familie.

Împarte şi tu speranţă pentru ei! Poţi pune umărul alături de preotul Marian Beresoaie de la Congregaţia Don Orione în efortul său de a îngriji copiii cu dizabilităţi. Pentru a-i ajuta, puteţi face donaţii în contul:

ASOCIAŢIA DON ORIONE

Cont Lei : RO 81 RNCB 0093 049952030001 

BCR SUCURSALA VOLUNTARI 

ADMINISTRATOR CONTABIL - CIPRIAN COBZARU 

CITEŞTE ŞI: ÎMPARTE SPERANŢA - Episodul 1: Preotul care oferă zâmbete

CITEŞTE ŞI: ÎMPARTE SPERANŢA - Episodul 2: Împarte speranţă pentru "cerşetorul copiilor"​

CITEŞTE ŞI: ÎMPARTE SPERANŢA - Episodul 3: Preoţii fraţi care au salvat sute de destine

CITEŞTE ŞI: ÎMPARTE SPERANŢA - Episodul 4: Părintele Nicolae Tănase, omul care are grijă de 400 de suflete

URMĂREŞTE AICI toate episoadele campaniei Împarte Speranţa

Ți-a plăcut acest articol?

Like
ajutor azil batrani bogdan calugar campanie catolic copii imparte imparte speranta marius observator preot speranta
Întrebarea zilei

Vă gândiţi la o asigurare RCA în rate, din cauza scumpirilor?

Observator » Campanii » ÎMPARTE SPERANŢA - O campanie Observator! Episodul 5: Cei doi clerici catolici care trăiesc ca să-i ajute pe alţii