Examen pentru România. Agenţia Fitch dă astăzi verdictul. Ce înseamnă ca o ţară să fie retrogradată la "junk"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Agenţia de rating Fitch decide astăzi dacă România va rămâne la nivelul BBB- sau va fi retrogradată. Cel actual este "graniţa" dintre o ţară atractivă pentru investitori şi una care va fi ocolită, pentru că ar avea un "steag roşu". În vreme ce anumiţi lideri din mediul privat spun că Fitch nu va retrograda România, sunt voci în spaţiul public care atrag atenţia că riscul există. Vom afla răspunsul în seara aceasta de vineri, 31 iulie.
Ce reprezintă rating-ul de ţară
Investitorii globali, fie că vorbim de bănci, fonduri de investiţii, fonduri de pensii, companii de asigurări ori chiar investitori individuali, au nevoie să ştie în ce ţară îşi pot băga banii, cu un risc cât mai mic de a-i pierde.
Trei agenţii de rating prestigioase, Fitch, Moody's şi S&P, monitorizează situaţia financiar-economică a ţărilor şi dau o serie de rating-uri pentru a-i ajuta pe investitori să înţeleagă care sunt cele atractive şi care sunt cele de care trebuie să se ferească. Aceste rating-uri sunt:
AAA - aproape fără risc
AA - foarte sigur
A- sigur
BBB - încă investițional
BB - primul nivel junk
B - risc mare
CCC - risc foarte mare
CC - aproape de default
C - default aproape inevitabil
D - default
România este, în acest moment, la nivelul BBB-, deci la un singur pas de BB, primul nivel de junk.
Criza politică din România, cu implicaţiile de rigoare, dublată de situaţia externă care la noi are un impact mai mare decât în alte ţări mai stabile, au dus la perspectiva acestei retrogradări. De altfel, premierul interimar Ilie Bolojan a spus că verdictul Fitch va ţine cont de "stabilitatea politică şi perspectivele viitoare".
Agenţiile de rating analizează, de fapt, zeci de indicatori înainte de a da verdictul. Vorbim, printre altele, de nivelul datoriei publice (care e aproape de 60% din PIB, la noi), de deficit, de creşterea economică, de stabilitatea politică, capacitatea de colectare a taxelor, de inflaţie şi de credibilitatea băncii centrale.
Cum se ia decizia
Ziua deciziei este doar punctul culminant. Procesul durează, în general, câteva săptămâni. Agenţia cere date de la Ministerul Finanţelor, discută cu mai-marii BNR, economişti, investitori şi, pe baza datelor strânse, construieşte scenarii. Se întruneşte un comitet care votează ratingul final.
Ce se întâmplă dacă România intră în junk
La nivel macroeconomic, consecinţele se resimt IMEDIAT. La nivelul cetăţenilor, şocul nu este mare de a doua zi, dar consecinţele vor apărea după câteva săptămâni.
După anunţ, investitorii cer dobânzi mai mari, pentru că riscul a crescut. Procentul nu creşte galopant, însă chiar şi o creştere mică se poate traduce în diferenţe de miliarde, la datorii de sute de miliarde, aşa cum sunt cele statale.
O altă consecinţă poate fi deprecierea leului, pentru că mulţi investitori se pot speria de junk şi să îşi vândă ce au strâns în moneda locală. Efecte pot fi şi pe bursă.
O serie de investitori instituţionali nu au voie să cumpere obligaţiuni junk. Drept urmare, dacă ratingul ţării este schimbat, vor fi nevoiţi să le vândă. Asta duce la o presiune suplimentară pe preţurile obligaţiunilor şi poate creşte costurile de finanţare.
Economia oricum fragilă a României va avea de suferit în valuri. Cum statul va plăti mai mult pentru împrumuturi, şi băncile se vor împrumuta mai scump, la fel şi companiile. Asta duce la credite mai scumpe şi pentru populaţie. Investiţiile încetinesc, iar creşterea economică scade.
Nu doar creditele mai scumpe vor fi o problemă pentru populaţie. Inflaţia poate creşte, importurile devin mai scumpe, iar combustibilul se poate scumpi şi el, dacă moneda se depreciază. Valul seismic se poate resimţi până în piaţa muncii: dacă firmele sunt instabile, atunci pot da afară angajaţi sau, cel puţin, să blocheze angajările.
Efortul titanic de ieşire din groapa "junk"
Într-o astfel de situaţie, Guvernul vede riscul de faliment de ţară, aşa că e obligat să ia măsuri dure de consolidare fiscală. Vorbim de reducerea deficitului, creşteri de taxe, reduceri de cheltuieli, reforme nedorite, combaterea evaziunii fiscale şi de limitarea creşterii veniturilor, ba poate chiar de tăieri de venituri, dacă situaţia e critică.
Însă chiar şi toate aceste măsuri luate în sincron nu pot garanta îmbunătăţirea ratingului de ţară. Agenţiie vor să vadă că schimbarea este durabilă şi sustenabilă. Totul ţine de cifre şi de credibilitatea politicienilor. Se poate reveni la un rating mai bun în 1-3 ani, dar au fost situaţii în care a durat 5-10 ani până la îmbunătăţire.
CITEŞTE ŞI: Bolojan, înainte de decizia Fitch privind ratingul României: "Am plecat în 2025 dintr-o situație dificilă"
