Un IT-ist din Dolj s-a lăsat de meserie pentru a cultiva porumbul care e fiert pe litoral

Porumbul fiert vândut lângă şezlongul turistului face parte de ani buni din peisajul estival al vacanţei  românilor. Şi, pentru că cererea e tot mai mare, de la un an la altul, fermierii din satele noastre s-au adaptat pieţei. Cultivă soiuri de porumb dulce, pe care le vând distribuitorilor de la malul mării. Afacerea aduce un profit de mii de euro la hectar. Iar concurenţa pe piaţă e strânsă.

Până să ajungă la comercianţi, fiert sau copt, porumbul parcurge un drum de sute de kilometri. Ferma de la Poiana Mare din Dolj trimite în fiecare vară pe litoral peste o sută de mii de bucăţi. Andrei Segărceanu n-a fost toată viaţa fermier. Avea un job de IT-ist în Bucureşti la care a renunţat pe timpul verii, ca să facă agricultură. A pornit afacerea în 2013 cu o jumătate de hectar de porumb cultivat. Acum are 15 hectare. 

Prima recoltă a anului fost la începutul lunii iunie. Ferma e cunoscută deja pe piaţă, iar cererea depăşeşte oferta. Andrei Segărceanu ar cultiva suprafeţe mai mari de teren, dar nu găseşte oameni dispuşi să muncească în agricultură pentru 60-70 de lei pe zi. 

"Intr-un an bun sa zicem ca sarim de o mie de euro profit. 3000 de euro incasari la hectar", spune Andrei.

Andrei Segărceanu a pornit afacerea împreună cu alţi doi prieteni, la început cultivând terenul părinţilor. O recoltă bună pentru ei înseamnă 35 de mii de porumbi culeşi de pe fiecare hectar. La un calcul simplu, tinerii recoltează peste o jumătate de milion de bucăţi. De la poarta fermei lor, până ajunge pe Litoral, preţul porumbului creşte de zece ori. 

Până ajunge fiert sau copt la cumpărători, la preţul de vânzare se adaugă costul transportului şi al preparării. Afacerea e profitabilă pentru toată lumea. 

Porumbul pe care-l vând e uşor de recunoscut după gust. E mai dulce decât cel furajer, care ajunge şi el să fie vândut în piaţă ca porumb pentru fiert. În Deva, un alt tânăr experimentează un model inedit de agricultură.  Porumbul pe care-l cultivă ajunge pe o tarabă din oraş, ce funcţionează în sistem de autoservire. Oamenii îşi aleg marfa şi lasă într-o cutie din lemn banii pentru porumbul cumpărat.

Ca să fii sigur că ceea ce mănânci e preparat şi în condiţii ce respectă normele elementare de igienă, o alternativă la vânzătorii ambulanţi sunt tonetele care vând porumb fiert sau copt, cu acte. 

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰