Satul cu 8 locuitori, bijuteria ascunsă din Harghita, caută noi rezidenţi. Oamenii vin aici pentru linişte

Înconjurat de dealuri înverzite, Hosasău se află pe valea pârâului cu același nume, aparține de comuna Leliceni, fiind accesibil pe drumul județean DJ 123 C, un drum pietruit, care este ușor practicabil pe timpul verii, dar care mai pune probleme iarna, când zăpada se așterne peste tot locul.

Potrivit primarului comunei Leliceni, Nagy István Alfréd, localitatea are 41 de gospodării, iar populația permanentă este, în acest moment, de opt persoane cu acte în regulă, adică au buletin de Hosasău, scrie Agerpres.

Mai există, însă, și câțiva rezidenți nepermanenți, foști săteni, urmașii lor sau persoane care au cumpărat aici case de vacanță și care vin în Hosasău în weekend și mai ales vara. Hosasău nu a fost niciodată o așezare mare, dar a avut și peste o sută de locuitori, atrași de locul ferit și de sursa de apă din apropiere.

La fel ca multe alte sate din România, a avut mult de suferit în perioada colectivizării, iar localnicii de aici, care aveau suprafețe destul de mari de teren și se ocupau cu agricultura și creșterea animalelor, s-au trezit, peste noapte, că nu mai au nimic.

Fenomenul depopulării în satele româneşti

"Satul Hosasău, ca multe alte așezări rurale din România, a fost profund afectat de politicile regimului comunist instaurat după 1947. Acest sat, odinioară plin de viață, cu o populație predominant agrară și tradiții bine înrădăcinate, a cunoscut un declin accelerat al populației începând cu anii 1950 și continuând până spre finalul anilor "80. (...) Până în anii 1990, satul Hosasău ajunsese aproape părăsit. Casele au fost abandonate, școala s-a închis, iar biserica - odinioară centrul comunității - a rămas fără enoriași. Bătrânii au rămas singurii locuitori, trăind izolați și martori la destrămarea unei lumi", spune primarul comunei.

În urmă cu aproximativ 15 ani, satul nu mai avea niciun locuitor și așezarea, chiar dacă este frumoasă ca într-o carte poștală, părea că nu mai are viitor. Încet-încet, însă, lucrurile s-au schimbat, și zona a început să atragă persoane dornice de liniște și apropierea de natură.

Ghid în călătoria către Hosasău este unul dintre cei opt localnici permanenți, fostul primar al comunei Leliceni, Pál Péter, care a ales, în urmă cu doi ani, să se mute în sat și să se bucure de liniștea adâncă și de frumusețea locului.

El spune că soarele răsare la marginea satului Hosasău și că, atât de-a lungul istoriei, cât și în zilele noastre, au fost momente când speranțele au îmbrățișat această vale, asemenea razelor soarelui, chiar dacă, de multe ori, întunericul a fost și el prezent, precum atunci când zona a fost afectată de colectivizare.

Cu cât te apropii mai mult de bijuteria ascunsă între dealurile domoale, atenția îți este captată de zeci de nuanțe de verde, dar și de galbenul și arămiul pe care toamna le aduce în frunzele copacilor și în iarba scăldată în lumină.

Peisajul este completat de o turmă de oi și o cireadă de vaci care pasc liniștite, iar frumusețea și liniștea zonei te fac să te simți ca într-o poveste, una în care omul și natura trăiesc într-o comuniune firească și emoționantă.

Locul are o istorie de sute de ani, localnicii din zonă reușind să oprească invazia tătarilor, în 1694, atunci când, într-o bătălie, a fost ucis și Xántus Keresztes, judecător regal al Scaunului Ciucului. Pe locul respectiv, în apropierea satului a fost ridicată, prin muncă voluntară, o capelă comemorativă.

La intrarea în sat, ne întâlnim cu Csöregi János, care deține o casă în Hosasău din 1983 și care, de când a ieșit la pensie, își petrece aici mare parte din an, bucurându-se de grădina sa de legume, de liniște, de aerul curat și de vecinătatea pădurilor.

"De când am intrat în pensie, în anul 2000, din primăvară până toamna târziu aici stau.Viața aici e liniștită, aerul plăcut, apă foarte bună, pădurile sunt aproape și asta m-a determinat să vin", spune pensionarul.

 Hosasăul "are foarte mare viitor" 

Csöregi János, care a împlinit 85 ani, este sigur că Hosasăul "are foarte mare viitor" și crede că dezvoltarea satului trebuie să se facă în armonie cu arhitectura tradițională a caselor, în care predomină lemnul, dar și cu natura deosebit de frumoasă.

Tot o astfel de casă tradițională, construită în 1931, deține și Lázár István, din Miercurea-Ciuc, care spune că, la început, liniștea din sat este obositoare, dar apoi devine o binecuvântare.

"E romantic, e o liniște care te obosește. La început e obositor. Vă dați seama, stăm în gălăgia din oraș și vii aici și nu mai știi ce să faci. Prima dată când am venit aici, mă trezeam noaptea și nu știam de ce. Eu stau aproape de gară (la Miercurea-Ciuc - n. red.) și în anii "90, la început, circulau trenurile unul după altul. Când am venit aici nu puteam să dorm, mă trezeam și nu știam care e problema. Și mi-am dat seama că nu e nimic, e doar liniște", a mărturisit Lázár István.

Bărbatul lucrează la restaurarea și amenajarea casei, care are un farmec aparte, și spune că turiștii vin în zonă tocmai pentru simplitatea și frumusețea locului. Zona este electrificată, dar nu prea are semnal de telefonie mobilă, iar localnicii urmează să aibă acces la Internet în perioada următoare, printr-un proiect european.

Lázár István recunoaște că îi plăcea mai mult atunci când satul nu era electrificat și că îl fascina sunetul pe care lampa de gaz îl făcea în fiecare seară. Ne continuăm drumul prin cătunul pitoresc, iar ghidul meu îmi arată o casă veche de peste 200 de ani, vopsită într-un albastru pal, cu o șură care domină gospodăria - semn că familia respectivă avea animale și suprafețe mari de teren. Pál Péter vorbește de importanța conservării caselor vechi, care spun povești, și crede că zona poate fi transformată într-un spațiu turistic autentic. El este de părere că aceste case tradiționale restaurate pot fi un adevărat "skanzen" (muzeu în aer liber-nred) viu, care să atragă turiștii, la fel ca în Austria sau Elveția.

Chiar dacă sunt puțini locuitori permanenți, terenurile sunt cosite, cele mai multe dintre curți sunt îngrijite și doar liniștea te duce cu gândul la o așezare depopulată. Următoarea oprire este izvorul de apă minerală Elisabeta, despre care cronicarii spun că a fost îmbuteliată cândva și dusă până la Viena, semn că are proprietăți deosebite. În prezent, izvorul are un acoperiș de protecție și este ușor accesibil pentru toți cei care vin în zonă.

În apropierea izvorului de apă minerală veghează, de pe o colină, capela romano-catolică cu hramul Nașterii Maicii Domnului, care a fost construită, potrivit informațiilor transmise de primarul din Leliceni, în anul 1494, de contele Lazăr din Lazarea. Lăcașul de cult este renovat, iar o dată pe an, în 8 septembrie, îi reunește pe urmașii foștilor locuitori, dar și pe cei al căror suflet vibrează la acest loc.

Călătoria prin Hosasău se încheie cu o vizită scurtă la casa pe care Pál Péter a construit-o la intrarea în sat, în care s-a mutat acum doi ani și unde se bucură de pitorescul locului. Fostul primar spune că iubește liniștea și frumusețea extraordinară a zonei, îi place că se poate plimba în natură cât poftește, că își bea deseori cafeaua alături de căprioarele care vin în grădină și că s-a obișnuit chiar și cu ursul, care îl vizitează des.

El consideră că Hosasău are nevoie de dezvoltarea infrastructurii, care să asigure un minim confort localnicilor și turiștilor. În opinia sa, ar fi nevoie de un program național dedicat satelor depopulate ale României, care să vizeze investiții în drumuri, Internet și apă potabilă, dar și de conservarea arhitecturii rurale.

"Perla" cu potenţial turistic caută localnici

"Ar trebui să existe un program național dedicat satelor depopulate, pentru investiții în Internet, apă potabilă, pentru drumuri. Ar trebui conservate și ar trebui exploatate, pentru că reprezintă o mare valoare, comparabil cu ceea ce vedem în Austria sau Elveția. Dar ei au infrastructură și în vârful muntelui. Cred că ar trebui, chiar și cu pași mărunți, să facem investiții, să nu uităm aceste localități. Degeaba asfaltăm a treia oară centrul orașului, dacă zonele acestea rămân uitate, în paragină.

Și aceste sate fac parte din România, sunt importante și ar trebui puse în valoare. La fel cum turiștii sunt atrași de Delta Dunării, așa ar putea să vină și aici: pentru liniștea asta, pentru peisajul superb, pe care nu îl vezi oriunde. Consiliul Județean Harghita are un program dedicat satelor mici, care este foarte bun, dar ar trebui să existe și un program național", argumentează Pál Péter.

Și actualul primar din Leliceni crede că Hosasău este "o perlă" cu potențial turistic și precizează că deja în zonă au fost construite o casă de oaspeți, care poate fi închiriată și două cabane A-frame, destinate celor care vor liniște și să se reconecteze cu natura.

Nagy István Alfréd este de părere că dacă se va realiza o conexiune între frumusețea naturii și liniștea locului, investiții în infrastructură și servicii de calitate, implicarea comunității și promovare sustenabilă, "Hosasău poate să devină o destinație de nișă foarte atrăgătoare pentru cei care caută retragere în natură, autenticitate, pace, dar și pentru segmentul turismului rural/ecologic". 

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰