Şi-a lăsat jobul pentru a se muta în Los Angeles, dar după trei luni şi-a făcut iar bagajele: "Am fost naivă"

• Experiențele anterioare îi dădeau curaj
• Nici găsirea unei locuințe nu s-a dovedit mai ușoară

În 2020, jurnalista Emily Maddick și-a făcut bagajele și s-a mutat în Los Angeles, hotărâtă să își construiască o carieră în jurnalism ca freelancer. Era împlinirea unui vis pe care îl avea de ani întregi. De când se știa, fusese atrasă de soarele prezent aproape tot timpul anului, de plaje, munți, strălucire și glamour. Acum avea, în sfârșit, ocazia să experimenteze toate acestea pe propria piele şi era convinsă că realitatea avea să fie chiar mai frumoasă decât își imaginase. Aşa că şi-a făcut bagajele, şi-a luat la revedere de la familie şi prieteni şi a pornit spre visul american.

Dar lucrurile nu au stat deloc așa.

La acea vreme, devenise de curând editor freelancer la revista Grazia, unde lucrase timp de 12 ani, și își propusese să fie corespondenta publicației la Hollywood. Avea 37 de ani, era singură și nu avea obligații importante care să o țină pe loc. Simțea că acela era momentul ei: acum ori niciodată.

Experiențele anterioare îi dădeau curaj

Emily cunoștea bine orașul datorită numeroaselor călătorii de serviciu. În 2015, petrecuse deja trei luni de succes în Los Angeles. Participase la gala Globurilor de Aur, reușise să se strecoare la petrecerea organizată de Vanity Fair cu ocazia premiilor Oscar și chiar începuse să scrie o carte împreună cu un star rock.

Jurnalista știa că mulți oameni au o relație complicată cu Los Angeles. Metropola uriașă te poate înghiți cu totul, iar toți cei din jur pot părea artificiali și lipsiți de autenticitate. Cu toate acestea, era sigură că se va descurca şi că va face faţă vieţii în America.

Avea o rețea extinsă de prieteni și cunoștințe, atât britanici stabiliți în străinătate, cât și localnici din Los Angeles.

"În primele săptămâni, am fost invitată la petreceri aniversare la Chateau Marmont, la brunchuri la Soho House și chiar la o petrecere tipic americană organizată cu ocazia Super Bowl-ului. A fost palpitant", își amintește jurnalista, potrivit Onet.

Părinții unuia dintre prietenii săi din Los Angeles o invitau în mod regulat la cină, duminica seara, în frumoasa lor locuință. Pentru ea, aceste întâlniri reprezentau o mică parte din atmosfera de acasă, chiar dacă se afla la mii de kilometri de familia sa.

Însă avantajul de a fi "persoana nouă" din oraș a dispărut repede. Oamenii aveau propriile vieți, iar după câteva săptămâni invitațiile au încetat să mai vină. Din acel moment, jurnalista a fost nevoită să înceapă adevărata luptă pentru găsirea unui loc de muncă. Prima persoană pe care a contactat-o a fost un jurnalist britanic freelancer, stabilit la Los Angeles de 20 de ani. Cei doi s-au întâlnit la o cafea, pentru ca acesta să îi ofere câteva sfaturi.

Dar, după numai cinci minute, bărbatul a început să îi povestească despre propriile dificultăți profesionale. Fluxul constant de proiecte pe care îl avusese odinioară se redusese drastic în ultima perioadă. Ajunsese să lucreze într-un magazin Apple, unde îi ajuta pe actorii de cinema pe care îi intervievase cândva să își repare vechile iPad-uri.

Jurnalista mărturisește că nu îl judeca pentru alegerea făcută, însă nu așa își imaginase propria viață la Los Angeles. În timp ce mergea pe Melrose Avenue, la o temperatură de 28 de grade Celsius, a fost cuprinsă de teamă la gândul perspectivelor sale profesionale și s-a simțit complet pierdută şi copleşită. De la încrederea că viaţa i se va îmbunătăţi considerabil, ajunsese să se gândească dacă chiar a luat o decizie bună să renunţe la tot confortul de acasă.

Vremea superbă din februarie nu reușea să îi liniștească temerile. În mod surprinzător, începuse să îi fie dor de biroul său din Londra și de stabilitatea unui program obișnuit de lucru, de la nouă dimineața la cinci după-amiaza.

Nici găsirea unei locuințe nu s-a dovedit mai ușoară

Apartamentul închiriat inițial prin Airbnb pentru o lună s-a dovedit a fi un loc mizerabil, care nu semăna deloc cu fotografiile din anunț. Potrivit relatării sale, proprietarul avea în mod evident probleme cu drogurile. Acesta apărea sub influența substanțelor și vorbea fără noimă, astfel că jurnalista a decis să plece și să se refugieze pe canapeaua unui prieten.

A urmat o scurtă ședere într-un parc de rulote, într-o zonă mai puțin plăcută din Koreatown. În cele din urmă, a reușit să găsească un apartament, însă întreaga experiență a fost extrem de tulburătoare și i-a accentuat dorul de casă. După șase săptămâni petrecute în Los Angeles, fără un loc de muncă care să îi ocupe timpul, a început să îi lipsească tot mai mult umorul britanic și felul de a fi al oamenilor din Marea Britanie.

Chiar și prietenii săi britanici stabiliți în Los Angeles păreau să se fi schimbat. Unii se lăsau absorbiți de cele mai noi tendințe excentrice în materie de sănătate, în timp ce alții ajunseseră să ia viața mult prea în serios.

Experiența a făcut-o să înțeleagă că, atunci când te muți în cealaltă parte a lumii, este imposibil să anticipezi toate lucrurile care ți se pot întâmpla.

"Cred că am fost puțin naivă în felul în care îmi imaginam viața acolo", recunoaște jurnalista.

Visul său american s-a încheiat după numai trei luni. Momentul decisiv a venit atunci când o prietenă din Marea Britanie a vizitat-o și a observat cât de mult se chinuia să se adapteze.

"Nu este nicio rușine să te întorci acasă", i-a spus aceasta. "Măcar ai încercat și nimeni nu te va învinovăți pentru asta".

Cuvintele prietenei sale au ajutat-o să ia decizia pe care o amânase. Și-a cumpărat un bilet de avion, a părăsit discret Los Angelesul și s-a întors în Marea Britanie, la viața sa de dinainte, familiară și sigură.