70 de ani de la moarte! Constantin Tănase, românul care a făcut ISTORIE dincolo de cortină

Într-un orăşel moldovean, unde, de obicei, "nu se petrece nimic", pe 5 iulie 1880 se naşte, într-o familie modestă, cel care va deveni o emblemă a teatrului românesc: Constantin Tănase

Grădina "Pârjoala", refugiul care îi va schimba destinul...

Elev mediocru, cu note mari doar la muzică şi gimnastică, actorul se îndepărtează încet de joacă obişnuită a colegilor săi, găsind refugiu în concertele fanfarei militare şi în reprezentaţiile din Grădina "Pârjoala", unde aveau loc spectacole ale unor actori precum Zaharie Burienescu şi I.D. Ionescu. Acesta este momentul în care elevul Constantin hotărăşte să înjghebe, împreună cu câţiva colegi, o “trupă”, iar drept scenă a fost ales beciul casei, unde au fost prezentate fragmente din “Meşterul Manole”, “Căpitanul Valter Maracineanu” şi “Constantin Brancoveanu”.

Cea mai mare deziluzie a vieţii lui îl aduce mai aproape de teatru!

Debutul în teatru l-a avut când încă era elev la gimnaziu. Într-o vară, trupa lui Segalescu soseşte în Vaslui, lipsindu-i un actor. Şansa a făcut ca Tanase să îl înlocuiască! Cu un tată care îl dorea "impiegat cu şapca roşie" la CFR, în 1896, actorul a absolvit cele patru clase gimnaziale şi a încercat să dea admitere la Liceul Militar din Iaşi, însă sorţii nu i-au fost alături. La vizita medicală, tânărul aspirant la haină militară a fost respins în favoarea unui fiu de colonel, aceasta devenind cea mai mare deziluzie.

Devine "învăţătorul cu nasul mare" pentru elevii şcolii din Poieneşti, Vaslui, aplicând o metodă de predare originală în care muzica şi gimnastică ocupau locuri de frunte. Îndrăgit de comunitate, dar nu şi de autorităţi, Constantin Tanase rămâne fără loc de muncă şi decide să se despartă de Vaslui, plecând la Bucureşti ca voluntar la Regimentul 1 Geniu.

"Cărăbuş" face istorie! "Visul lui Tănase" devine realitate

De aici, drumul către popularitate este sigur. După efectuarea stagiului militar se înscrie la cursurile Conservatorului de Artă Dramatică, pe care le-a absolvit în 1905. A început să lucreze în teatru, şi s-a căsătorit cu Virginia Niculescu în 1917. Doi ani mai târziu pune bazele trupei de teatru "Cărăbuş" în Bucureşti, împreună cu care urma să creeze o tradiţie de teatru de cabaret pe parcursul următorilor 20 de ani, tradiţie prezenta şi astăzi, mai ales la teatrul de revista "Constantin Tanase", care funcţionează încă la adresa de pe Calea Victoriei, 33-35, în inima Capitalei.

Preferat al Reginei Maria şi al lui George Enescu, Constatin Tănase a reuşit să obţină faima naţională doar cu ajutorul talentului sau înnăscut şi cu o ambiţie de neegalat de a fi mereu în slujba „Măriei Sale“, poporul. A reuşit să creeze un tip aparte de personaj, acela al cetăţeanului simplu, umil şi necăjit, mereu în contradicţie cu birocraţia, unic în costumul său clasic, cu pătratele şi cu crizantema la butoniera şi bastonaş, fapt ce l-a transformat în purtătorul de cuvânt al unei întregi categorii sociale.

Timp de aproape două decade a făcut din scenă bucureşteană un fel de post de avangarda, susţinând cu mare eleganta şi talent ideologia bunului simţ, înfierând greşelile din politica vremii. Acesta este motivul care îl va aduce de multe ori în atenţia cenzurii. La "Cărăbuş", marele actor lansează carierele a numeroşi artişti, mai ales Maria Tanase şi Horia Şerbănescu.

"El tic, eu tac, el tic, eu tac"!

După mai multe reprezentaţii în care critică "Armata Rosie" invadatoare, Constantin Tănase a fost arestat şi ameninţat cu moartea, însă asta nu l-a intimidat. Din contră! La următorul spectacol a intrat în scena îmbrăcat într-un pardesiu mare, cu mai multe ceasuri prinse de mână. La final, şi-a dat jos haine, scoţând la iveală un orologiu şi a spus doar atât: "El tic, eu tac, el tic, eu tac".

Soldaţii ruşi aveau obiceiul de a confisca obiecte de valoare, mai ales ceasurile, cerându-le astfel: "Davai ceas!". Două zile mai târziu, pe 29 august 1945, marele actor iese de pe scena vieţii, fapt ce a stârnit o serie de zvonuri conform cărora acesta ar fi fost ucis de către Armata Rosie.

Astăzi, nu mai putem decât să îi mulţumim maestrului pentru moştenirea lăsată...

"Rău era cu "der, die, das", Dă-i mai rău cu "davai ceas"

De la Nistru pân' la Don

Davai ceas, davai palton

Davai ceas, davai moşie

Haraso tovărăşie".

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰