INTERVIU c-un BALCON. Cel de la UNIVERSITATE. „Ce ai văzut, tu, nemuritorule, în ultimii 150 de ani?”

Simbol al libertății neamului românesc după sângeroasele evenimente din 89, Piața Universității este locul în care s-au petrecut cele mai importante momente din existența nației în ultimii 150 de ani. Războaie, revolte, evenimente solemne sau banale concerte de sărbători, toate s-au petrecut aici. La kilometrul zero al Bucureștilor, la „marea intersecție”, așa cum o alintau bunicii noștri

Deasupra pieței tronează balconul, marele balcon al Universității. El, care a văzut atâtea de-a lungul existenței sale a rămas „nemuritor și rece” privind în tăcere cum oamenii și România se schimbă. A fost acolo încă din 1864, din momentul în care domnul Cuza a fondat perla învățământului superior românesc și a rămas în același loc până astăzi, când Capitala este, din nou, scena unor ample frământări sociale și politice. 

Până astăzi balconul de la Universitate nu a vrut să povestească, să ofere amănunte despre momentele mărețe petrecute chiar sub „privirea” lui, să-și amintească ce oameni mari i-au atins balustrada... De aceea, ne-am gândit, că n-ar fi nepotrivit să forțăm împreună limitele imaginației și să vă invităm la o discuție mai puțin obișnuită, în care protagonist să fie chiar Balconul de la Universitate.

- Ce ai văzut, tu, balconule, în ultimii 150 de ani?

- Cu ce să încep? Cu vremurile de demult. Am văzut regi și regine, prinți și prințese, scriitori, președinți, politicieni, oameni simpli... Am văzut războaie și revoluții, scandaluri, bucurii și tristețe, moarte și viață. 

- N-ai vrea să vorbim despre fiecare?

- He he he. Ai câțiva ani la dispoziție? Nu cred că se poate și despre unele evenimente nu vreau să-mi aduc aminte. 

- Bombardamentul din aprilie '44 ?

- Aș fi vrut să nu mă întrebi asta. Nu eram foarte bătrân. Aveam doar 80 de ani. Românii mei nu întorseseră armele... Era 4 aprilie și trecuseră două ore după prânz când a început prăpădul. Curgea foc din cer, iar totul se năruia în jurul meu. Mulți dintre oameni stăteau ascunși în adăposturi, dar pe unii i-a prins urgia. Au murit sub dărâmături sau atinși de flăcările bombelor. A fost îngrozitor. A durat preț de o oră, dar pagubele au fost mari, foarte mari, iar lumea era disperată.

Articolul COMPLET, pe A1.ro!

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰