Marii scriitori şi averile lor! Eminescu trăia din chetă, Creangă făcea negoţ cu tutun
Dincolo de operele importante lăsate în urmă, vieţile scriitorilor români par a fi chiar ele file dintr-un roman! Dramele lor nu au fost doar emoţionale, mulţi dintre ei având probleme financiare grave
Mihai Eminescu a trăit din chetă ultimul an!
Marele poet şi-a petrecut mare parte din penultimul an de viaţă la Botoşani, în grija surorii sale Harieta. Rămas fără bani, fără alte mijloce de trai, bolnav la pat, "Luceafărul poeziei romaneşti" trăia în anul 1887, într-o clădire cu două camere lângă Biserica "Sfântul Dumitru". Sora poetului abia se întreţinea, aşa că abia putea să plătească poetului un om care să îl îngrijească şi să îi ofere tratamentul necesar.
Ioan Slavici dădea meditaţii!
Marele scriitor Ioan Slavici a dus o viaţă modestă. El a fost al doilea copil din cei cinci. În anul 1869, s-a îmbolnăvit şi s-a întoars la Şiria, locul natal, neavând bani. El se înscrie la liceul maghiar din Arad în anul şcolar 1867 - 1868. Pentru a se susţine financiar, îl meditează pe băiatul grofiţei Konigsegg, care a rămas repetent în clasa a IV-a. Astfel, ia contact cu viaţa aristocraţiei transilvănene, conform Historia.ro.
Bacovia, poetul care a lăsat în urmă versuri, un pian şi o vioară
George Bacovia, cel mai important poet simbolist român şi unul dintre cei mai reprezentativi exponenţi ai poeziei române moderne, s-a născut în Bacău în anul 1881, iar familia i-a oferit o copilărie lipsită de griji materiale, peste media specifică acelei perioade. În anul 1900, la vârsta de 19 ani, George Bacovia s-a înscris la Şcoala Militară din Iaşi, dar s-a retras la scurt timp, spiritul său poetic fiind neconcordant cu disciplina cazonă. Casa sa din Bacău este azi o clădire de patrimoniu. Impresionează simplitatea şi bunul gust al mobilierului. Totodată, în casa în care a trăit Bacovia şi azi se mai pot vedea pianul şi vioară, instrumente muzicale care au aparţinut poetului, dar şi mai multe manuscrise originale.
Ion Creangă făcea negoţ cu tutun
Neîntrecutul povestitor de la Humuleşti purta de grijă fraţilor săi mai mici şi unicului său fiu, Constantin. Bojdeuca din Ţicău a fost trecută pe numele Tincăi, femeia care i-a stat alături, fără a fi cununaţi, aproape două decenii. Creangă provenea dintr-o familie numeroasă, cu şapte fraţi şi surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile şi Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, dar pentru Zahei, Maria şi Ileana el a avut grijă mai târziu să-i ajute atunci când s-au mutat la Iaşi unde trăia şi mutase din Neamţ.
Risipitorul Nichita
Nichita Stănescu a cheltuit în timpul vieţii o mică avere la întâlnirile cu prietenii, stropite din belşug cu alcool, sau pe obiecte de artă, de multe ori falsuri pe care le cumpăra din „delicateţe“ pentru amicii săi. În ciuda unei percepţii, aproape universale, că poeţii sunt săraci, Nichita Stănescu a fost, cel puţin din acest punct de vedere, un răsfăţat al sorţii şi al timpurilor în care a trăit. Adulat din timpul vieţii şi perceput ca o mare valoare naţională, Nichita Stănescu a fost o „vedetă“ a perioadei şi a fost răsplătit financiar pe măsură.
Ți-a plăcut acest articol?
LikePuteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰