Marile controverse care i-au marcat viaţa lui Ion lliescu
Pentru unii, un simbol al democraţiei şi libertăţii câştigate în 1989. Pentru alţii, artizanul din spatele unei lovituri de stat pe care o numim, generic, Revoluţie. Pentru unii, politicianul care a deschis porţile prin care România a ajuns în Nato şi în Uniunea Europeană. Pentru alţii, un inculpat în două dintre cele mai stufoase şi sângeroase dosare - cel al Revoluţiei şi al Mineriadei. Ion Iliescu şi marile controverse care i-au marcat viaţa.
Fostul preşedinte Ion Iliescu a murit marţi, 5 august, la vârsta de 95 de ani, după ce Spitalul Clinic de Urgenţă "Prof. Dr. Agrippa Ionescu" anunţase că starea sa era critică, cu instalarea progresivă a disfuncţiilor multiple de organe.
"Ai pierdut, mergi mai departe, ai câştigat, mergi mai departe". Asta şi-a spus mereu Ion Iliescu în momente în care istoria parcă îi cerea să facă un pas în spate. Şi atunci când Ceauşescu l-a tras pe linie moartă, şi când a fost huiduit în Piaţa Revoluţiei, şi când a pierdut cursa electorală. Dar mai ales atunci când a intrat în Parchetul General ca suspect şi a ieşit inculpat în două dintre cele mai răsunătoare şi mai stufoase dosare din România – dosarul Revoluţiei şi cel al Mineriadei. Două evenimente care au marcat şi viaţa lui, şi istoria noastră. Şi care sunt încă neelucidate. Cel puţin pentru noi.
Marile controverse care i-au marcat viaţa lui Ion lliescu
"Revoluţia română are această caracteristică: a fost cea mai dură, cea mai violentă, dar şi cu un profund caracter popular. A fost rezultatul unei revolte populare. Adevărul istoric este clar pentru români. Încă nu e clar. Nu e adevărat. Este poate mai clar decât multe alte momente. Am văzut că unii iau în derâdere ideea cu teroriştii. Nu a fost o invenţie. Eu am trăit. Eu am fost ţinta. Care trăgeau din toate poziţiile, ne aducem aminte. Datorită acţiunilor criminale ale unor bande de terorişti instruiţi special pentru lupta împotriva maselor populare şi apărarea dictatorului, activitatea noastră, a Consiliului, nu s-a putut desfăşura normal în aceste zile", declara Ion Iliescu.
"Eram la ora 6 şi jumătate, se întunecase, într-un birou din sediul fostului Comitet Central, unde e Senatul acum. Încercam să redactăm proclamaţia pentru ţară. Primul foc s-a tras spre acest birou, după care a urmat o explozie, o canonadă.
Nu ne-a spus nimeni, niciodată, cine a tras. Niciun terorist nu a fost vreodată identificat, arestat sau cercetat. Peste 30 de ani, dosarul Revoluţiei s-a plimbat printre instanţe, a fost amânat, pierdut, refăcut şi, într-un final, Ion Iliescu a fost trimis în judecată pentru crime împotriva umanităţii. În 2024, dosarul a fost retrimis la Parchetul Militar. Ion Iliescu a susţinut însă mereu acelaşi lucru", mai spunea fostul preşedinte.
"La noi a avut loc o explozie populară. Asta deosebeşte Revoluţia română de tot ce s-a întâmplat în alte ţări din estul Europei", declara Ion Iliescu.
Şi asta a deosebit România şi de tot ce a urmat după această „explozie populară”. La nici o lună după ce Ion Iliescu se instala pe fotoliul de la Cotroceni, Bucureştiul era invadat de mineri. Scene de o violenţă greu de imaginat s-au petrecut în locul ce devenise simbol al libertăţii şi al democraţiei în România.
Reporter: Occidentul spune: „Dl. Iliescu nu cunoaşte ce înseamnă democraţia. Nu aceasta este democraţia, nicăieri în lume. Să faci să intervină muncitorii împotriva intelectualilor.” În Occident se spune că au existat ordine, în România se spune că totul a fost spontan. Ne puteţi ajuta să facem lumină în această problemă?
Ion Iliescu: Dacă poliţia ar fi fost capabilă să îşi facă datoria ca organ de ordine publică – care, în oricare altă ţară, în condiţii normale – n-ar mai fi fost nevoie de intervenţia oricăror altor forţe. Noi nu am apelat la mineri să vină la Bucureşti.
„A făcut apel televizat de către dl. Ion Iliescu, nu mă feresc a spune nici în faţa lui. S-a făcut apel televizat, a zis: rog masele muncitorilor, minerii din Valea Jiului, din zona Maramureşului, de peste tot de unde erau mineri, pentru că organele de ordine nu au puterea să îşi facă treaba.”, a declarat Petre Florea, participant la Mineriadă.
„Nu minerii au produs victime, ci în seara zilei de 13 au murit cei 6 oameni. Primul a fost înjunghiat în curtea televiziunii, un muncitor de la Ploieşti care venise la Bucureşti să vadă ce se întâmplă. Şi alţii au fost omorâţi cu mult înainte să vină minerii. Nu este niciun mort provocat de mineri. Ei au pus mâna pe sapă şi au refăcut tot spaţiul verde din faţa Teatrului Naţional. Dar au avut loc şi excese”, mai spune Ion Iliescu.
În ianuarie anul acesta, pentru că nu se mai putea deplasa, Ion Iliescu a fost vizitat acasă de către procurori pentru a fi înştiinţat că este inculpat în dosarul Mineriadei, fiind trimis în judecată pentru infracţiuni contra umanităţii.
„Am primit cu seninătate tot mersul vieţii, cu suișuri, cu coborâşuri, cu greutăţi. Nu m-am lăsat copleşit, nu m-am lăsat doborât de dificultăţile cu care m-am confruntat în viaţă.”, mai Iliescu.
„Sunt un loial României şi mie însumi. Nu mi-am încălcat niciodată conştiinţa sau principiile şi tocmai din acest motiv am putut să stau şi în opoziţie, şi la putere, şi să nu mă smintesc de la niciuna. Sunt, pe de altă parte, un răbdător şi poate de aceea şi istoria a avut răbdare cu mine.”, spunea Ion Iiescu în podcastul Avangarda, Ionuţ Vulpescu.
Înapoi la Homepage
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
