+18 Mărturii ŞOCANTE de la Stalingrad: „Dezgropau morţii şi-i mâncau”
O perioadă de coşmar, un loc negru pentru sute de mii de oameni. Stalingradul a fost pentru români un dezastru militar: din cei 253.957 de oameni angajaţi în lupte, 158.854 au fost puşi pe lista pierderilor.
O perioadă de coşmar, un loc negru pentru sute de mii de oameni. Stalingradul a fost pentru români un dezastru militar: din cei 253.957 de oameni angajaţi în lupte, 158.854 au fost puşi pe lista pierderilor.
Printre oamenii care au sfârşit în lagărele aducătoare de moarte se numără şi Sandu V. Cernat, şef al Biroului Subzistenţă al Diviziei 20 Infanterie. El a fost un învingător: a supravieţuit încercuirii de la Stalingrad şi, mai apoi, vieţii în prizonierat, trăind, până la urmă, ca să povestească.
“Toate animalele noastre, circa 6.000 cai, au murit din lipsă de furaje şi din cauza frigului, iar o mică parte au fost sacrificaţi pentru hrana oamenilor. După 72 de zile de încercuire, după ce ne-am epuizat toate resursele de hrană şi de muniţii, am căzut în captivitatea Armatei Roşii. Din cei circa 300 de mii, am fost luaţi prizonieri cam 70 mii de oameni (potrivit comunicatului sovietic). Apreciez că aproximativ 220 de mii oameni au murit în această perioadă, deoarece foarte puţini răniţi au fost evacuaţi cu aviaţia”, a scris Sandu V. Cernat.
Descrierile despre viaţa de prizonier sunt mai mult decât şocante. Condiţiile de hrană, muncă, întreţinere, din lagăre, dar şi comportamentul animalic de-a dreptul al celor care îi supravegheau par desăprinse dintr-un film de groază. Şi mai groznice sunt descrierile despre soldaţii pe care prizonieratul îi dezumanizase de-a dreptul, îi transformase în nişte bestii care vindeau orice era posibil pentru a supravieţui; inclusiv carne de om.
“Era între prizonieri o adevărată luptă pentru supravieţuire. În lagăr se mânca orice: broaşte, râme, şerpi, arici, urzici, păpădie, susai, ştevie, lobodă, troscot şi altele, binenţeles toate crude. În primele luni de prizonierat, în lagărul de la Krasnoe Armesk, s-a mâncat chiar şi carne de om. Am dedus acest lucru deoarece găseam mulţi morţi cărora le lipseau părţile cărnoase, muşchii membrelor şi fesele”, scrie în jurnalul său Sandu V. Cernat.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
