Poate un şofer care suferă de epilepsie să se mai urce la volan? Ce reguli trebuie să respecte
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Un incident tragic a avut loc la Brașov. Un şofer a ucis doi pietoni după ce a pătruns cu maşina pe trotuar. Unele voci spun că șoferul ar fi avut o criză epileptică în momentul accidentului. În urmă cu 11 ani, acesta a salvat un om de la înec pe litoralul românesc.
Epilepsia este o afecțiune neurologică ce poate influența capacitatea unei persoane de a conduce în siguranță, în special atunci când apar crize care determină pierderea stării de conştienţă sau afectarea capacității de reacție. Totuși, diagnosticul de epilepsie nu înseamnă automat că o persoană nu mai poate conduce. Posibilitatea de a obține sau păstra permisul depinde de tipul crizelor, perioada fără crize, tratament și evaluarea neurologică. În România, condițiile medicale pentru conducătorii auto sunt stabilite prin normele aprobate printr-un Ordin al Ministerului Sănătăţii.
Ce categorii de șoferi sunt vizate?
Legislația împarte conducătorii auto în două grupe:
- Grupa 1 – include, printre altele, categoriile A, A1, A2, AM, B, B1 și BE, adică în principal motocicletele și autoturismele
- Grupa 2 – include categoriile C, CE, C1, C1E, D, DE, D1 și D1E, aferente în principal vehiculelor grele și transportului de persoane
Cerințele medicale sunt mai stricte pentru grupa 2, deoarece conducerea unor astfel de vehicule implică riscuri suplimentare pentru siguranța rutieră.
Ce se întâmplă după o criză epileptică?
După o primă criză sau după un episod însoțit de pierderea cunoştinţei, persoana trebuie să fie evaluată medical și trebuie să evite conducerea până la stabilirea de către medicul specialist a perioadei în care nu are voie să conducă. Normele prevăd că evaluarea tipului de criză, a riscului de recurență și a tratamentului trebuie realizată de un medic neurolog.
- Pentru grupa 1, în cazul unei prime crize neprovocate, o persoană poate fi declarată aptă pentru conducere după cel puțin 6 luni fără alte crize, dacă a fost efectuată o evaluare medicală corespunzătoare
- În cazul epilepsiei diagnosticate, regulile sunt mai stricte. Normele prevăd perioade specifice fără crize, în funcție de situația medicală, tipul crizelor și tratament
Crizele provocate vs. cele neprovocate
Nu toate crizele au aceeași semnificație din punct de vedere al capacității de a conduce.
O criză provocată este asociată unui factor identificabil care poate fi evitat și care este considerat improbabil să apară în timpul conducerii. În asemenea situații, persoana poate fi declarată aptă pentru conducere de la caz la caz, pe baza evaluării neurologice.
De aceea, este important ca pacientul să îi comunice neurologului toate circumstanțele în care a apărut criza.
Reguli pentru şoferii care fac tratament antiepileptic
Tratamentul trebuie urmat exact conform recomandării medicului. Nu este recomandată întreruperea, reducerea sau modificarea tratamentului fără acordul medicului neurolog.
Normele prevăd situații speciale atunci când apar crize în timpul schimbării sau a întreruperii tratamentului antiepileptic. De exemplu, în anumite circumstanțe poate fi recomandată o perioadă de șase luni fără conducere după întreruperea tratamentului, iar dacă apare o criză în timpul modificării tratamentului și acesta este reluat, poate exista o perioadă de trei luni fără conducere.
Aceste perioade nu trebuie aproximate fără sfatul medicului, deoarece situația concretă poate depinde de tipul epilepsiei și de circumstanțele crizei.
Ce se întâmplă în cazul celor care au crize doar în somn?
Există și situații în care crizele apar exclusiv în timpul somnului. Normele prevăd posibilitatea declarării aptitudinii pentru conducere dacă acest tipar a fost observat pentru perioada necesară și nu apar ulterior crize în stare de veghe.
Dacă apar crize în timpul stării de veghe, se aplică reguli suplimentare privind perioada în care conducerea este interzisă.
Pot şoferii profesionişti să mai conducă dacă au epilepsie?
Pentru conducătorii auto din grupa 2, condițiile sunt considerabil mai stricte. Evaluarea poate implica monitorizare medicală şi examinări neurologice, iar normele prevăd condiții suplimentare referitoare la tratamentul antiepileptic şi riscul de recurenţă.
În cazul epilepsiei, normele prevăd, ca regulă, o perioadă de 10 ani fără crize și fără tratament antiepileptic, existând însă posibilitatea ca autoritățile naționale să permită conducerea mai devreme în cazul unui prognostic recunoscut ca fiind favorabil.
Prin urmare, persoanele care conduc profesional trebuie să discute situația concretă cu medicul neurolog și cu unitatea medicală autorizată pentru examinarea conducătorilor auto.
Ce trebuie să facă un șofer cu epilepsie pentru a conduce în siguranță?
Pe lângă respectarea perioadelor legale fără conducere, câteva măsuri sunt esențiale:
- Să respecte tratamentul prescris de neurolog
- Să nu modifice sau întrerupă tratamentul fără recomandarea medicului
- Să meargă la controalele neurologice recomandate
- Să informeze medicul despre orice criză nouă, chiar dacă aceasta a fost de scurtă durată
- Să nu conducă atunci când există riscul unei noi crize
- Să țină cont de factorii care îi pot favoriza crizele, conform recomandărilor medicului
- Să solicite reevaluare medicală după orice modificare importantă a stării neurologice sau a tratamentului
Concluzie
Epilepsia nu înseamnă în mod automat pierderea definitivă a dreptului de a conduce. În multe situații, persoanele cu epilepsie pot conduce dacă boala este bine controlată și sunt respectate condițiile medicale și perioadele prevăzute de legislație.
Cel mai important principiu este însă siguranța rutieră. După o criză epileptică, șoferul nu ar trebui să decidă singur când poate reveni la volan. Evaluarea trebuie făcută de medicul neurolog, iar aptitudinea pentru conducere trebuie stabilită conform normelor aplicabile.
