Video Cartierul în care se trăieşte mai rău ca la ţară. Au dat bani grei să se mute aici, dar au ajuns să-şi blesteme zilele: "Aţi venit să ne salvaţi?"

În Popoveni, şareta e salvarea celor care nu îşi permit maşină. Sunt bălţi cât vezi cu ochii şi întreg cartierul pare o mare gârlă. Dacă nu ai cizme de cauciuc, păşeşti ca pe teren minat. "Aţi venit să ne salvaţi?", întreabă o localnică, dintr-o maşină în mers. "Deci este îngrozitor", adaugă ea. Întrebată cum a ieşit de acolo, aceasta răspunde: "Cum? Cu maşinile lăsate aici, în capătul străzii, cu copiii cu pungi în picioare. Prin nămoale".

Viaţa ca la ţară, la marginea oraşului

Înaintăm cu greu pe străzile inundate. Camelia Bâzu locuieşte de 7 ani în cartier şi i-a învăţat demult capcanele: "În dreapta aici, au fost săpături şi au mai rămas maşini". În Popoveni, căminele de apă sunt... sub apă. "Ia! Cum se poate citi un ceas. Vedeţi? Este contorul de apă al vecinului meu. Cei de la ape când vin să citească au o pompă specială cu care trag întâi apa", arată ea.

Vezi și

Paradoxal, după ce canalizarea pluvială s-a extins şi în această zonă, cartierul se inundă la fiecare ploaie. Lucrările, începute astă toamnă, sunt departe de a fi gata. "Extinderea rețelelor de apă şi canal în cartierele mărginașe se face cu fonduri europene. Când se găsesc bani, însă, nu se găsesc firme serioase. În loc să îi scoată pe oameni din mocirlă, muncitorii lasă în urmă un dezastru și mai mare. În urma lor, cei care locuiesc aici vin să cârpească cum pot", spune Cristina Oprea, reporter Observator.

Oamenii cer disperaţi ajutor

"Au lăsat de nu puteam să ieşim din curţi. Primăria spune că nu depinde de ei, să sunăm la Ape. Eu am adus piatră. A fost plătită de mine. În jur de 1.500 de lei", povesteşte Camelia Bâzu, proprietar. "Să-mi dea acum amendă, asta ar mai trebui!", spune un bărbat care umple gropi cu pământ. "Păi să îmi rup mașina?", întreabă el.

Captivi în propriile locuinţe, oamenii nu au altă soluţie decât să ceară ajutor.

• Camelia Bâzu, proprietar: Iar vă sun de aici, cred că v-aţi şi plictisit de mine.
• Reprezentant compania de Apă: Când se face canalizare, că de ce se face. Dacă nu se face, sare lumea că de ce nu lucrăm. 
• Camelia Bâzu, proprietar: Vă rog din suflet. Măcar o maşină de piatră...
• Reprezentant compania de Apă: Haideţi că vedem. 
• Camelia Bâzu, proprietar: Dar cam în cât timp? 
• Reprezentant compania de Apă: Nu ştiu în cât timp, nu mă luaţi cu timp!

De firma care a câştigat licitaţia nu sunt mulţumiţi nici oamenii, nici reprezentanţii companiei de Apă. "Se vedea clar că nu sunt profesionişti. Pe fiecare zi strângeam saci de sticle după ei. Abia se ţineau pe picioare. Chiar într-o zi, unul era să cadă din buldozer", povesteşte Camelia Bâzu, proprietar.

• Camelia Bâzu, proprietar: Dar ce ne facem, că vecinii mei nu sunt racordaţi toţi? 
• Reprezentant compania de Apă: Ştiu, am spus problema asta. Au zis că vin şi iau măsuri.
• Camelia Bâzu, proprietar: Dar ştiţi ceva, când se vor apuca de lucrări?
• Reprezentant compania de Apă: Nici asta nu ştiu. Vă spusei, e firmă care a căştigat licitaţia pe fonduri europene. Nu le vom recepţiona, că nu sunt făcute corespunzător.

"Am investit, e adevărat, în cartiere mărginaşe. Este munca noastră de o viaţă. Muncă cinstită. Şi trăim în condiţiile în care trăim", oftează Camelia Bâzu, proprietar.

Strada "blestemată" unde de 3 ani lucrările stagnează

Strada Dunării pare blestemată. Întrebat când e mai bine, iarna sau vara, un bărbat răspunde: "Niciodată, ca să vă spun cinstit. Iarna ia uite ce e. Vara gropile tot la fel şi praf de nu se vede". În urmă cu trei ani, primăria anunţa oficial că strada nu va mai semăna cu numele pe care îl poartă. "Deci 8 decembrie 2021, era strada spartă", spune o femeie. "Am văzut nişte maşini din astea mari care au venit să pună pâmântul. Am zis ia să vedeţi că ne asfaltează şi nouă strada şi când colo...", adaugă un bărbat.

Deşi a mai trecut un an de-atunci, lucrarea la apă şi canal a rămas făcută pe jumătate. "Şi aşa a rămas până acuma. Trebuie făcute legăturile, racordate legăturile la fiecare, la stradă. La fiecare cămin. Şi nu a mai venit nimeni", explică un localnic.

Oamenii s-au racordat la gaze pe banii lor

De întoarcerea muncitorilor, nimeni nu ştie nimic. Oamenii au apă, dar ea vine pe conducte vechi de peste 40 de ani, aşa că avariile sunt dese. Gaze au doar cei care şi le-au plătit din buzunar. "Avem (n.r. gaze) din 2004. (n.r. Aduse de) un grup de vecini", spune o profesoară. "Ni se promite şi nu se face", completează un bărbat.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰