Video EXCLUSIV. Interviu dat de Iliescu înainte de a pleca de la Cotroceni, în 2004: "Aveţi ceva să vă reproșaţi?"

Sandra Stoicescu: Sunt foarte multe locuri în acest palat în care vă este drag să vă plimbați. Am reușit să aflu că, în momentele în care vreți să vă relaxați, puține, ieșiți fie în grădină, fie în muzeu, și aş vrea să mergem să vedem aceste locuri probabil că va trebui mai întâi să ne îmbrăcăm. Ăsta e Palatul Cotroceni pe care-l vede președintele Ion Iliescu. De ce nu ați ales să și locuiți aici?

Ion Iliescu: Am refuzat asemenea formulă. Am preferat să rămân în apartamentul pe care l-am și cumpărat în 1996 unde locuiesc într-o clădire cu încă 2 familii.

Era decembrie 2004, Ion Iliescu se pregătea să încheie ultimul său mandat de președinte. A acceptat să ne acorde un interviu mai altfel. Ne-a făcut un tur al Palatului, ne-a arătat locuri pe care nu le mai văzuse nimeni până atunci, la televizor. Ion Iliescu a fost un ghid excelent.

Sandra Stoicescu: Ne întoarcem în biroul pe care în câteva zile îl părăsiţi. Aici aveți nostalgii? O să îi simţiţi lipsa? 

Ion Iliescu: Ei, sigur, o să rămână. Sunt 10 ani, totuși. Da, 10 ani și jumătate. Am venit în a doua parte a lui ‘90 și, iată, plec în 2004. Am fost până în ‘96 la sfârșit de an, am revenit la sfârşit de 2000 și închei în 2004.

Sandra Stoicescu: Avem fotografii în spate, mi-am permis puțin mai devreme să trag cu ochiul, aş vrea să ni le explicați puțin.

Ion Iliescu: Eu nu am multe fotografii din tinereţe, dar e una din fotografiile dragi. Marchează un moment de viață. E în anul căsătoriei, 1951. Aveam 21 de ani amândoi, eram studenți, terminasem anul 2 de facultate, eram în vacanță în țară și asta e din toamnă. E și o nostalgie pentru anii tinereții, dar și o satisfacție pentru că am avut o viaţă împreună, echilibrată, de 53 de ani suntem împreună. 

Declaraţii despre episodul Mineriade

Sunt imagini unice, cu Ion Iliescu în biroul său de la Cotroceni. Dar ne-a dus și în locuri care nu cred că îi trezeau foarte multe amintiri plăcute, dar atunci, când se pregătea să plece de la Cotroceni, probabil că le privea cu detaşarea omului care chiar a trecut prin toate. Am intrat în sala de consiliu unde, în 1991, Ion Iliescu a stat faţă în față cu Miron Cozma. În niște momente extrem de tensionate.

"Chiar când au ajuns în gară, au și scris, "Jos Iliescu", apoi când au ajuns la Guvern au avut satisfacția că Petre Roman și-a prezentat demisia și s-au dus la Parlament cu ideea să cearî Parlamentului să îl demită pe președintele țării. Eu nu am avut niciodată teamă. Am avut stăpânirea de sine în momentele cele mai grele", a mărturisit Ion Iliescu.

N-a existat niciun subiect despre care să nu vrea să vorbească, dar când a venit vorba despre mineri și mineriade, Ion Iliescu şi-a schimbat parcă brusc și tonul, și discursul.

"Lăsați tinerii, nu minerii au creat 13 iunie. Asta este marea ticăloşie care s-a produs, Mineriadele. Nu minerii au introdus violenţa în viața politică românească. Trebuia să le mulțumesc. Adică ei au venit din spirit de solidaritate cu noile structuri alese de populaţie. Ceea ce a fost în 13 iunie a fost o lovitură împotriva structurilor statului, la care instituțiile statului nu erau capabile să reacționeze, polițiștii au fost imediat înlăturați de forțele rebele care au acționat atunci în 13 iunie", a mai spus fostul preşedinte.

La final de mandat, părea împăcat și mulţumit. Considera că își făcuse datoria. Cum a știut el mai bine. Lăsa în urmă și prieteni și dușmani. Recunoştea că a făcut și greșeli, dar dădea vina mai degrabă pe context. Cum s-a întâmplat, de exemplu, atunci când i-a refuzat regelui Mihai intrarea în țară. 

Sandra Stoicescu: Aveți ceva să vă reproşaţi?

Ion Iliescu: Reproșuri poți să-ți faci totdeauna, dar nu asta e important. Este greu să rescrii istoria și este greu să judeci ce ar fi fost dacă ar fi fost, sigur că se întâmpla altceva, dar în asemenea momente istorice noi suntem supuși vremurilor, vorba cronicarului. Adică e o prostie să spună cineva că el a determinat cursul istoriei, nu.

A fost un interviu de o oră în care oamenii l-au văzut pentru prima dată pe Ion Iliescu mai puțin protocolar, emotiv pe alocuri, nostalgic, sincer și chiar glumeţ. 

Sandra Stoicescu: Cum vă simțiți să fiți în manualul de istorie?

Ion Iliescu: Eu nu sunt un om orgolios și nu mi-am făcut un ţel în viață să intru în manualele de istorie. Viața a fost cea care mi-a dictat destinul. Şi este poate satisfacția vieții că am putut să fiu acolo și atunci când am putut fi util.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰