Video Interviu exclusiv cu Cristian Mungiu, după nominalizarea la Palme d’Or. Cum a reacţionat Sebastian Stan

Interviul acordat de Cristian Mungiu pentru Observator

- Vreau să vă întreb ce a însemnat pentru dumneavoastră această a 5-a nominalizare în competiția pentru Palme d'Or, mai ales că aveți deja un astfel de premiu, cel din 2007, pentru "4 luni, 3 săptămâni și 2 zile"? Care a fost reacția dumneavoastră când ați aflat?

- M-am bucurat foarte mult, pentru că e cel mai bun loc în care pot să încep cu filmul și vă dați seama că știu asta deja. Am fost multe ori acolo și am fost în multe festivaluri, în multe jurii, pot să fac diferența între festivaluri și ştiu că cel mai potrivit loc în care să poți să creezi atenție, interes pentru film, cu realitate, e la Cannes și ideal la Cannes în competiție. Cumva ăsta era și, dacă vreți, obiectivul cu care pornisem la drum. Toată lumea aștepta asta de la film, de la mine, de la noi și exista așa un fel de presiune pentru că angajezi niște actori, vor să lucreze cu tine, sigur sper să ajungă și ei la Cannes cu filmul și ne bucurăm că am avut această confirmare pentru că e cea mai grozavă recompensă pentru toată munca și pentru toți cei care au lucrat și toată echipa filmului.

- În câteva cuvinte, cum ați descrie "Fjord" pentru noi?

- "Fjord" e un film care nu e departe de ce am făcut eu. Seamănă bine cu ce am făcut până acum. Diferența fundamentală e că nu se întâmplă în România și se vorbește foarte puțin în limba română, dar altfel, ca stil de cinema, e cam același lucru. E o poveste puternică, antrenantă, emoționantă, care implică așa un fel de conflict, în primul rând la nivel de valori și niște teme care mă preocupă de niște filme încoace legate de societate, legate de acest clivaj social pe care îl avem noi între grupuri care nu se înţeleg deloc unele cu celelalte, nu se suportă, dar până la urmă trebuie să găsim o soluție să trăim împreună și cumva filmul, dacă vreți, este și un fel de pledoarie pentru acest gen de solidaritate. E un film pornit nu de la o poveste reală, ci de la o suită de povești reale, e un film făcut cu o documentare destul de lungă, o poveste care se întâmplă în țările din Nord, care s-a putut plasa oriunde, dar în final am ales să se întâmple în Norvegia și asta înseamnă că da, trebuia să mergem să filmăm acolo. A fost o experiență foarte bună pe care am avut-o și sperăm că din pricina acestui sau grație acestui casting internațional pe care îl avem să fie bine primit în cât mai multe țări. Există multă așteptare pentru film în momentul ăsta.

- De ce l-ați ales pe Sebastian Stan pentru acest rol și cum a fost colaborarea cu el? Și încă o întrebare, există o asemănare între el și personaj? Caracteristici?

- L-am ales pe Sebastian pentru că îmi doream să lucrez cu el și el își dorea să lucreze cu mine. Noi am început discuția asta, ne-am întâlnit undeva acum vreo opt ani, cu ocazia unei premiere de-a unui film de-al meu la New York, la festival, și am discutat de atunci, ne-am cunoscut, am păstrat legătura. El a venit, ne-a vizitat aici, în festivalul nostru american, American Independent Film Festival. După aceea l-am mai vizitat eu pe acolo şi am încercat de mai multe ori să găsim proiecte comune în care să lucrăm. De data asta a fost posibil. În clipa în care am scris scenariul, mi s-a părut că e un rol care i s-a potrivit.

Cred că primul mail i l-am dat înainte să scriu scenariul. I-am dat un mail pe o poveste de două, trei pagini pe care am rezumat-o și l-am întrebat vrei? Te interesează? Crezi că poți? Am convenit destul de repede că ar fi putut și după aia a fost așa ... Mă întrebați dacă seamănă cu personajul. Știți cum e? Personajul la început e foarte virtual, adică nu există o replică în realitatea personajului. Personajul se construiește.

Doar că Sebastian, așa cum arată în filmele mari, Marvel, evident că nu seamănă cu personajul actual și așa cum arată în viața obișnuită, nu semănă cu personajul. E un bărbat frumos și atrăgător și-mi doream mai mult să apelez la partea lui de talent și de interioritate și atunci m-am bucurat de generozitatea lui. Ne-a permis să facem o schimbare de look, de înfățișare destul de radicală în ce îl privește și acum da, acum arată așa cum mi-am dorit eu și aproape de personaj, un tată de familie la această vârstă. Și m-am bucurat foarte mult că a venit și el cu niște propuneri și am reușit să găsim o formulă în care să se simte confortabil în pielea lui, pentru că la momentul ăla nu era încă tată, deci făcea compoziție. Acum e, după cum știți. Și are și el mare așteptare în privința filmului, așa cum avem și noi cu toții să-l vedem în premiera aceea.

- Credeți că alte personaje nu ar fi adus filmul acum unde este?

- Dacă vă referiți la alți actori, sigur că orice film poate să fie făcut și cu alți actori. Doar că există niște lucruri legate de casting și le știm foarte bine din filmele americane. Nu e vorba că nu ar putea să-l facă altcineva. Vorba e că putea să îl facă și el și l-a făcut foarte bine. Iar acum, având pentru prima oară ocazia să lucrez cu niște actori din această categorie, pentru că nu doar Sebastian Stan e actor "A-lister", să zic aşa, ci și Renate Reinsve, care îi dă replica în film, constat că e o foarte, foarte mare diferență de atenție și de capacitate de a penetra la nivel de distribuție în diferite țări legate la acest casting.

Deci îți dorești pe cât posibil să ai niște actori care să ajute ca filmul să fie cât mai văzut. În momentul de față e o așteptare colosală, bazată nu doar pe film, nu mă iluzionez, ci că e aşteptare bazată în foarte multă măsură și pe actori. Și pe Sebastian în principal, atât în România, dar cât și în multe alte țări. Pentru că Sebastian Stan e în momentul de față un actor... are, așa, un cerc de urmăritori și de simpatizanți și de followeri foarte mare și oamenii ăștia ne contactează deja de la filmare. Deci sperăm ca prezența lui să constituie o curiozitate și un impuls suplimentar ca oamenii să vrea să descopere filmul.

- Cum a reacționat acesta când a aflat de nominalizare?

- A fost foarte dăguț și bucuros. Mi-a trimis mesaj. Am continuat să vorbim după filmare. Sperăm foarte mult. Ştiți că avem program foarte încălcat în momentul de față, are mai multe filme de turnat anul ăsta. În momentul acesta avem niște discuții să vedem cum să facem pentru că ar fi foarte important ca el să fie de față nu doar la Cannes, ci și când va veni momentul unei premiere în România și în turneul care urmează. Filmul e vândut în majoritatea teritoriilor din lumea asta la nivel de cinema și o să fie nevoie, cel puțin în Statele Unite, pentru campania de acolo. O să avem mare nevoie să-și facă un pic de timp, să fie alături de noi. Și am început să purtăm discuțiile astea dar, deocamdată, trebuie să luăm pas cu pas. Ne bucurăm că o să avem premiera la Cannes. Pentru asta sunt convins că o să-și facă timp. Și sperăm să fie bine primit filmul acolo, pentru că foarte multe lucruri depind de recepția de la Cannes.

- Cred că o întrebare foarte populară ar fi care a fost cea mai mare provocare pe care ați întâmpinat-o în realizarea acestui film?

- Au fost mai multe. Pe deoparte, una e legată de Sebastian în sensul în care știți că s-a întâmplat ca anul trecut el să fie într-un fel de vârf de notorietate a carierei, dacă vreți, și asta ne-a făcut să trebuiască să așteptăm un pic cu începutul filmării ca să-și încheie el campania de promovare la Oscar și să participe la Oscar. Știți că a participat la Oscar și atunci am amânat un pic filmarea ca să o începem după ce era și el gata să vină pe platou.

Filmând în Norvegia, e un pic de adaptare, e un pic de ... Sunt niște repetiții înainte și a trebuit să așteptăm. Iar celălalt lucru e legat de faptul că, deși ne-am dus în Norvegia, nu ningea. E un film care trebuia să fie așa, ca pe o pânză albă. Și, na, încălzirea, încălzirea globală face că nici acolo nu ninge neapărat și am tot sucit programul de filmare și am tot așteptat și așteptat până când nu mai puteam aştepta și atunci a venit ninsoarea de nicăieri. Dar bineînțeles că la un film de natura asta în altă țară sunt tot felul de provocări în fiecare zi și sper că de-a lungul acestui an să am ocazia să povestesc despre cât mai multe dintre ele, că sunt foarte interesante.

- Și ultima întrebare, la modul general, cum vedeți dumneavoastră filmul românesc în viitor? Suntem la standardele europene, americane, dacă ar fi să ne raportăm la ele?

- În ce domeniu suntem noi la standardele americane? Dacă îmi permiteți să vă întreb, ca să ne comparăm la film. Cum să fim la standardele americane? 

- Avem vreun viitor în această direcție?

- Știți cum e, n-ar trebui să ne comparăm cu americanii. Ca să poți să te compari cu americanii într-un domeniu trebuie să ai bugetul și organizarea pe care le au ei. Partea bună legată de Cinematografia română este că, cu un buget care este o câtime din bugetul unui film american, uitați că suntem prezenți în cele mai prestigioase locuri din lume. Și asta nu de azi, de ieri și nu doar cu filmele mele, ci și ale multor altor colegi.

Deci, din perspectiva asta, noi avem întotdeauna o recepție foarte bună și reușim să continuăm pe calea asta. Unde lucrurile stau mai prost, la nivel de bugete. Dacă ai bugetele unui film din România, nu poți să faci o superproducție, că n-ai cum să faci. Și atunci există un public din România care e foarte obișnuit cu filmele americane, își dorește să vadă genul ăla de action movies, de efecte. Și de multe ori simțim că și-ar dori poate să vadă și în limba română genul ăla de filme, dar deocamdată e destul de complicat.

Și, sigur, se fac niște încercări, dar se fac tot așa, cu un buget foarte mic, de niște oameni care au bune intenții, dar durează până te instruiești să știi să faci genul ăla de filme. Însă prezența noastră acolo unde cred că contează la nivel de percepție a cinematografiei ca artă și ca libertate de exprimare într-un mediu cultural contemporan, ca modernitate cu ce se întâmplă în serenitate, acolo stăm bine. Și o să avem în continuare destul de multe surprize plăcute. Eu sper că și la anul o să mai fie și alte filme.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰