Video Stabilitatea la locul de muncă a devenit o variabilă. Ce caută angajatorii acum şi ce vor căuta pentru viitor
S-au dus vremurile în care ieşeai la pensie din prima companie în care te angajai. Astăzi, piaţa muncii trece prin schimbări rapide de la o lună la alta, pentru că nu se mai măsoară în ani. Totul e pe repede înainte, iar inteligența artificială a adăugat un nou strat de presiune. Stabilitatea pe termen lung e tot mai rară, iar cine nu se adaptează, pierde din start. Ce rămâne? Frică: frica de a fi concediat, de a nu-ţi mai găsi serviciu, frica pentru ziua de mâine. Şi este o temere reală: joburile se schimbă sau dispar sub ochii noștri.
Subiectul a fost dezbătut în ediţia de joi a Observator 16, alături de Antonio Amuza, sociolog. Acesta a explicat că există, de fapt, mai multe crize, suprapuse în acest moment.
"Cred că asta e, de fapt, marea problemă cu aceste crize suprapuse, pentru că e limpede că nu-i vorba doar de una singură. Lipsa de predictibilitate, pe care fiecare dintre noi, până la urmă, o gestionăm diferit. Nu avem pretenția așa că toți suntem sau reacționăm la fel în fața genului acesta de probleme, să nu știm cum arată ziua de mâine. Așa încât, aș spune că totul pleacă de aici, de la modul în care avem o viziune strategică asupra viitorului nostru, asupra activității profesionale și nu numai. Probabil că, dintre cei pe care i-am și văzut în materialul pe care l-ați prezentat dumneavoastră, o bună parte dintre cei optimiști, probabil că se gândesc la modul în care s-au reinventat pe parcursul vieții și anterior. Cei care sunt mai puțin optimiști în legătură cu treaba asta, probabil că deja a început să se obișnuiască cu o oarecare rutină, asta și măsurile de austeritate, context social, politic și așa mai departe, ne cam obligă să ieșim din zona aceasta de confort", a explicat sociologul.
Referitor la domeniile care ar putea fi afectate de aceste schimbări, Amuza a făcut referire la politicile educaţionale, care ar trebui să faciliteze o imagine mai clară asupra joburilor viitorului.
"În mod normal și politicile educaționale ar trebui să fie construite la fel, adică pentru a înțelege care sunt joburile viitorului trebuie să ne gândim cum dezvoltăm o serie de competențe la viitorii angajați încă începând cu clasa 1, oricât de ciudat ar suna. Pentru că acele competențe trebuie fundamentate în rândul copiilor, care mai târziu devin adolescenți și după ajung să lucreze. Dacă noi nu știm cum evoluează tehnologia de pe o zi pe alta, e foarte complicat să ne raportăm la viitorul de peste, aș zice, chiar și 3 ani, în condițiile în care totuși eram obișnuiţi să construim aceste competențele cu o viziune de 15-20 de ani. Deci e greu de spus cum va arăta ziua, poate nu de mâine, dar în orice caz peste 2-3 ani, în ceea ce privește impactul pe care îl are tehnologia asupra locurilor de muncă, pentru că o bună parte din impactul acesta de care vorbim se reduce sau ajungem să discutăm, de fapt, despre o automatizare a activităților rutiniere. În principal, aș spune că acel tip de activități sunt vizate în mod principal de ceea ce s-a întâmplat în ultima vreme", a explicat sociologul.
Când vine vorba de elementele care nu ar trebui să lipsească din lista pentru viitorii angajaţi, Amuza a explicat că elementul uman devine important.
"Asta clar ne face umani. Adică cred că aș căuta exact acele competențe care nu pot fi până la urmă împrumutate de tehnologie și flexibilitatea cu siguranță este una dintre ele, dar nu e singura. Mulți ar spune că și inteligența, deși ea se regăsește în denumirea aceea inteligență artificială, nu mai este neapărat a noastră, dar inteligențea emoțională pe de altă parte, cred totuși că rămâne în continuare pentru o bună parte din timp în viitorul apropiat și mediu, principala noastră caracteristică. De ce spun asta? Și în legătură cu ce a transmis și spunea cineva în materialul dumneavoastră despre analiza tonului vocii și așa mai departe, temele acestea de sinergologie, în continuare nasc dezbateri chiar și în lumea academică", a explicat sociologul.
Întrebat care ar putea fi joburile unde inteligenţa emoţională ar fi necesară, Amuza a opinat că aceasta se regăseşte în toate domeniile.
"Inteligență emoționala, sincer, cred că peste tot. Hai să ne gândim în toate locurile în care poate exista un nivel ridicat de toxicitate la locul de muncă. Pentru că văd asta în legătură cu studenții pe care îi am și își pun problema în ce măsură lucrez sau nu cu ceilalți colegi când îi pun să lucreze în proiecte. Și aleg mai degrabă să lucreze individual, pentru că și-ar dori doar să lucreze în acele echipe predefinite, unde lucrează cu prietenii lor. Ori, viața reală nu e despre asta, este despre a gestiona echipe diferite, locul tău în echipele respective, iar asta până la urmă reprezintă o problemă cât se poate de umană", a explicat acesta.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
