Cum a străpuns Iranul cea mai bună apărare antiaeriană din lume

Război în Orientul Mijlociu. Filmările publicate pe reţelele de socializare pe 1 octombrie arată zeci de rachete lovind solul şi provocând explozii vizibile. Imagini surprinse din satelit şi publicate joi de Associated Press arată pagube la baza aeriană israeliană Nevatim din sudul ţării.

INFORMARESetările tale privind cookie-urile nu permit afișarea conținutului din această zonă. E necesar să accepți cookie-urile social media pentru afisarea acestui tip de conținut. Modifică setările

Forţele de apărare israeliene (IDF) au declarat miercuri că apărarea antieriană a ţării "a funcționat impresionant, cu rate ridicate de interceptare", fără să dezvăluie numărul de rachete iraniene doborâte din cele 180 lansate de iranieni pentru a nu "ajuta" Teheranul cu informaţii. Deși analiștii politici şi militari au avertizat că este prematură evaluarea că atacul Iranului a avut succes, există câteva indicii care atrag atenţia atunci când este evaluată performanța sistemului de apărare al Israelului, explică The Telepraph.

1. Momentul atacului 

Atacul cu rachete şi drone lansat de Iran asupra Israelului în luna aprilie a fost atât de anunţat din timp încât lumea s-a pregătit de el cu o săptămână înainte. Israelului și aliaților săi din SUA, Regatul Unit și UE li s-a acordat suficient timp pentru a se pregăti să desfășoare în regiune avioane de luptă și nave de război pentru a ajuta la doborârea valului de drone și rachete. "De data aceasta atacul a fost relativ mai surprinzător", a evaluat Samuel Hickey, analist la Centrul pentru Controlul Armelor și Neproliferare. 

Potrivit The Wall Street Journal, Teheranul a trimis un mesaj oficialilor arabi abia luni seară (30 septembrie) că va lansa un atac

2. Rachete mai avansate

La primul atac pe scară largă al Iranului asupra Israelului, cel din 13-14 aprilie, Teheranul a folosit o combinație de aproximativ 300 de rachete de croazieră și drone. Pe 1 octombrie a lansat un număr mai mic de arme, 200, dar au fost rachete balistice.  "Rachetele de croazieră sunt mai lente iar dronele sinucigașe pot fi doborâte din cer de aeronave", a spus Hickey. 

Rachetele balistice pot zbura la viteze hipersonice de peste mach-5, făcându-le mult mai greu de interceptat de către avioanele de luptă sau sistemele de la sol. "E puţin probabil ca avioanele de luptă să fi reprezentat un factor important", a explicat Hickey.  Potrivit The Wall Street Journal, rachetele balistice iraniene au ajuns în 15 minute în Israel.

3. Conservarea interceptorilor

Apărarea aeriană este o treabă costisitoare. Atacul din luna aprilie a costat Israelul și aliații săi în jur de 1,5 miliarde de dolari, potrivit estimărilor.  O altă problemă este aceea că rachetele interceptoare sunt limitate ca număr. Eforturile occidentale de a ajuta Ucraina să-și apere orașele de bombardamentele rusești au consumat resurse semnificative în acest domeniu. 

Având în vedere că atât Israelul, cât și Ucraina depind în mare măsură de SUA pentru acești interceptori, a fost nevoie să se facă economie în folosirea lor. "Încă nu știm câte rachete a decis Israelul să intercepteze, un anumit număr de rachete pot să aterizeze în zone unde nu există risc să provoace daune sau victime... fiind posibil să le lase să treacă", a spus Hickey.  Astfel de decizii ar putea ajuta Israelul să conserve muniția interceptoare pentru alte atacuri pe teritoriul său.

4. Supra saturaţie

Preocupările reale cu privire la deficitul de interceptori de apărare aeriană arată că sunt temeri că Iranul ar putea încerca să copleșească apărarea Israelului în atacurile la scară largă. "Iranul a lansat un număr mai mic de rachete, dar mai avansate, dar dacă ar urma să escaladeze conflictul, este ceva de care Israelul este probabil conștient. Ar putea fi un motiv pentru a nu escalada acest atac într-un conflict şi mai mare", a spus Hickey. 

Ce sisteme de apărare are Israelul

Uzi Rubin, fost șef al unității de apărare antirachetă din Israel, a declarat pentru The Wall Street Journal că nu sunt încă suficiente informații pentru a evalua corespunzător cât de eficientă a fost apărarea antiaeriană israeliană.

Israelul are trei sisteme de apărare aeriană, pe mai multe straturi, care se suprapun uşor, majoritatea dezvoltate împreună cu SUA începând cu anii 1980. "Arrow 3" "Săgeata" interceptează rachete balistice cu rază lungă de acțiune care părăsesc atmosfera pământului, în timp ce o versiune mai veche a sistemului "Arrow" este folosită pentru rachete cu rază medie spre lungă de acțiune.

"David's Sling" sau "Praştia lui David" apără împotriva rachetelor cu rază scurtă spre lungă de acțiune, a dronelor și avioanelor. Iar "Iron Dome" sau "Domul de fier", cel mai cunoscut sistem de apărare israelian, este specializat pentru rachetele cu rază mai scurtă, precum cele lansate de Hezbollah sau Hamas, inclusiv artilerie. 

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰