De ce cred serviciile secrete chineze că Mossad-ul ar putea fi în spatele crizei migrației din Ceuta

Ce s-ar întâmpla dacă sosirea masivă a migranților în Ceuta ar face parte dintr-o operațiune de informații coordonată de Maroc și Israel pentru destabilizarea Spaniei? Aceasta este teoria care câștigă teren în anumite cercuri academice și de analiză din China. Oficialii de la Beijing au împărtășit perspectiva lor asupra modului în care a doua putere economică a lumii a interpretat criza migrației din orașul autonom spaniol, potrivit El Mundo America.

Săptămâna aceasta, politologul egiptean Nadia Helmy, expert în politica chineză și relațiile sino-israeliene, a prezentat această teză într-un articol publicat în Modern Diplomacy, o revistă internațională specializată în analize geopolitice. Autoarea susține că unele rapoarte provenite de la Beijing interpretează evenimentele din Ceuta ca pe o operațiune de război hibrid menită să crească presiunea asupra guvernului condus de premierul Pedro Sanchez.

Potrivit acestei interpretări, operațiunea ar fi implicat Mossad, serviciul israelian de informații, care ar fi urmărit destabilizarea Spaniei.

Helmy compară această perspectivă cu relatările unor importante instituții media oficiale chineze, precum CGTN și Xinhua, care s-au concentrat în principal pe mobilizarea armatei spaniole și pe implicațiile crizei pentru frontierele externe ale Uniunii Europene.

"Centrele de analiză ale serviciilor de informații chineze au examinat escaladarea tensiunilor diplomatice și politice dintre Spania și Israel. Din această perspectivă, deteriorarea relațiilor bilaterale ar fi putut motiva Mossad-ul să se implice în criza migrației dintre Maroc și Spania, amplificând situația și infiltrând agenți pentru a alimenta nemulțumirea și haosul în rândul populației marocane", explică Helmy.

În discuții private, unii diplomați și analiști apropiați cercurilor politice de la Beijing se întreabă, de asemenea, dacă asaltul asupra Ceutei are legătură cu deteriorarea relațiilor dintre Madrid și Israel, marcată de criticile guvernului spaniol față de ofensiva din Gaza și de decizia de recunoaștere a statului palestinian.

"După normalizarea relațiilor în 2020, Marocul și Israelul au devenit aliați și și-au consolidat cooperarea în domeniul apărării și al serviciilor de informații", afirmă un diplomat.

Această teorie a fost susținută și în afara Chinei. Președintele Columbiei, Gustavo Petro, l-a indicat direct pe premierul israelian Benjamin Netanyahu drept responsabil pentru criza migrației din Ceuta. El a afirmat că liderul israelian "plătește pentru ca oamenii săraci să-și riște viața pentru a ajunge în Spania" și că Marocul "s-a supus voinței unui genocidar fugar", legând afluxul de migranți de relația apropiată dintre Rabat și Tel Aviv.

În China, unde controlul frontierelor reprezintă un element central al securității naționale, imaginile cu mii de oameni care intră pe teritoriul spaniol au provocat uimire și neîncredere în rândul multor utilizatori ai rețelelor sociale. "Cum este posibil să treacă granița atât de ușor?" a fost una dintre întrebările cel mai des întâlnite.

Presa oficială chineză a evidențiat și implicațiile politice pentru Europa. "Criza de la Ceuta a scos la iveală deficiențele reformelor UE privind migrația după 2015 și dificultățile blocului comunitar de a construi un răspuns comun", a declarat Cui Hongjian, profesor la Universitatea de Studii Străine din Beijing, într-un interviu pentru Global Times, publicație care a analizat tensiunile apărute în Uniunea Europeană după evenimentele de la granița Spaniei.

Dincolo de problema migrației, oficialii și diplomații chinezi susțin că Beijingul privește această criză în primul rând printr-o lentilă geostrategică. Ceuta este considerată o altă piesă pe tabla complexă a Mediteranei occidentale, o regiune unde se intersectează rute maritime importante, infrastructuri portuare, resurse energetice și o prezență economică chineză în creștere.

Relația apropiată dintre guvernele lui Pedro Sánchez și Xi Jinping a fost consolidată prin cele patru vizite efectuate de premierul spaniol la Beijing, mai multe decât cele ale oricărui alt lider european. Acest lucru a transformat Spania într-unul dintre interlocutorii europeni cei mai deschiși dialogului cu China.

În același timp, pentru Beijing, Marocul a devenit unul dintre partenerii cu cea mai mare importanță strategică din Africa.

Marocul, partener comercial important pentru China

În doar cinci ani, Rabat și Beijing au dezvoltat semnificativ relațiile economice, prin proiecte majore de infrastructură și acorduri comerciale care transformă Marocul într-o poartă de acces pentru China către piețele africane și europene.

Această apropiere este vizibilă mai ales în industria prelucrătoare. Zeci de companii chineze au anunțat investiții de miliarde de dolari pentru construirea unor fabrici de componente pentru vehicule electrice, baterii și materiale strategice în Maroc.

Alegerea țării are la bază mai mulți factori: stabilitatea politică, acordurile de liber schimb cu Uniunea Europeană și Statele Unite, rezervele importante de fosfați - esențiali pentru producția de baterii - și poziția geografică favorabilă, la doar 14 kilometri de Europa.

Din perspectiva Beijingului, Marocul poate juca un rol asemănător cu cel al Vietnamului în Asia: o platformă industrială de unde produsele pot ajunge pe piețele occidentale, evitând unele dintre barierele comerciale care afectează exporturile directe din China.

Cooperarea este în creștere și în domeniul infrastructurii. Companii chineze de stat participă la proiecte feroviare, energetice și portuare, iar portul Tanger Med - cel mai mare din Mediterana și unul dintre cele mai importante centre de transport de containere din lume - reprezintă un punct strategic pentru lanțurile de aprovizionare chineze.

Prin urmare, atunci când apare o criză în Ceuta sau în orice alt punct din nordul Marocului, Beijingul analizează și impactul asupra unuia dintre partenerii săi economici a cărui importanță strategică este în continuă creștere.