Industria care angajează foști mineri. Noua meserie care le aduce salarii mai mari
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
După ce industria cărbunelui a intrat în declin, iar minele au început să se închidă una câte una, tot mai mulţi mineri polonezi îşi schimbă radical meseria. Părăsesc definitiv galeriile întunecate şi urcă la aproape 100 de metri înălţime, unde întreţin turbine eoliene.
Din vârful unei turbine eoliene înalte de aproape 100 de metri, minerul polonez Grzegorz Witek priveşte departe spre galeriile întunecate din Silezia, unde se extrage în continuare cărbune, aurul negru al Poloniei, care acum supravieţuieşte doar cu ajutorul subvenţiilor de la stat, transmite AFP.
Împreună cu alţi şapte mineri, Grzegorz Witek participă la un program de formare la Gorzyca (vestul Poloniei), organizat de EDF Power Solutions Polonia, pentru recalificarea minerilor de a lucra în sectorul energiei eoliene, o tranziţie care ilustrează revoluţia energetică care se derulează în prezent în Polonia.
"La noi în mină este întotdeauna întuneric, nu există lume exterioară, nu există soare. Aici, lucrăm în aer liber", declară Grzegorz, care a petrecut paisprezece ani în subteran.
Înainte de a urca pe turnurilor turbinelor eoliene, participanţii au urmat trei săptămâni de instruire la centrul Vulcan din Szczecin, un oraş-port la Marea Baltică. Întreţinere, siguranţă, lucru la înălţime şi prim-ajutor: programul de instruire este intens.
Potrivit instructorului Michal Rak, minerii posedă abilităţi valoroase. Obişnuiţi cu medii extreme, abordează această nouă profesie cu seriozitate. "După ce lucrează un kilometru sub pământ, faptul că se află la sute de metri deasupra solului nu îi deranjează cu adevărat", observă el. Dar mai presus de toate, sunt conştienţi de riscuri şi "nu iau lucrurile în derâdere", spune Michal Rak.
În jurul oraşului Gorzyca, turbinele eoliene împânzesc acum orizontul. O imagine din ce în ce mai frecventă într-o ţară dependentă de cărbune de mult timp. Timp de decenii, această resursă a fost unul dintre pilonii economici şi culturali ai Poloniei. Dar acest combustibil fosil pierde teren. Companiile miniere acumulează pierderi, în ciuda ajutorului guvernamental, care a alocat 2,1 miliarde de euro acestui sector, în 2024.
Extragerea unei tone de cărbune costă, acum, aproape de două ori mai mult decât importul acesteia, iar producţia internă nu mai satisface pe deplin nevoile ţării. De asemenea, cărbune pierde teren în mixul energetic. Ponderea sa în producţia de energie electrică a scăzut de la aproximativ 90% în 2008, la aproape 50%, în prezent.
Energia fotovoltaică şi eoliană produc peste 30% din electricitatea Poloniei, Guvernul de la Varşovia vizând 50% până în 2030 şi 69% până în 2040. Prima centrală nucleară este aşteptată să intre în funcţiune în anul 2036. Această schimbare este însoţită de un declin continuu al forţei de muncă din minerit. Sectorul, care angaja aproape 400.000 de persoane la sfârşitul erei comuniste, are în prezent doar 70.000.
În paralel, Guvernul mizează pe crearea a aproximativ 300.000 de locuri de muncă legate de tranziţia energetică până în 2030. Aceasta reprezintă o provocare uriaşă pentru companiile care caută lucrători cu experienţă.
"Nevoile de recrutare în sectorul energiei eoliene vor creşte exponenţial în următorii ani", avertizează Alicja Chilinska-Zawadzka, preşedinta EDF Power Solutions Polonia. În ultimii trei ani, filiala grupului francez a finanţat şi organizat aceste programe de recalificare. Aproximativ cincizeci de mineri au participat deja şi toţi au primit oferte de muncă. "Unii şi-au început deja activitatea, alţii sunt pe cale să o facă", spune ea.
Interesul pentru program rămâne puternic. "În timpul primei ediţii, au fost cinci mineri pentru zece posturi. În cele din urmă, de-a lungul anilor, am avut de patru ori mai mulţi candidaţi decât locuri", subliniază Mariusz Tomalik, purtător de cuvânt al Companiei de Restructurare Minieră (SRK).
La 41 de ani, cu zece ani de experienţă în minerit, Marek Mikolajczyk este mulţumit că a făcut pasul decisiv. De peste 18 luni, lucrează la construirea de turbine eoliene. "Munca este mai plăcută, mai puţin solicitantă şi mai puţin periculoasă", explică el. La acestea se adaugă un salariu mai mare, o atmosferă mai bună şi posibilitatea de a călători. Dezavantajul: "despărţirile lungi de familie în timpul serviciului", spune el din Kosovo, unde lucrează la construirea unui parc eolian.
