Mutare disperată. Erdogan creşte salariile bugetarilor cu 4 zile înainte de alegeri. Ce arată sondajele

Cel mai mic salariu lunar al bugetarilor din Turcia va fi majorat la 15.000 lire turceşti (adică 768 de dolari), a anunţat azi Erdogan din capitala Ankara, relatează Daily Sabah. Creșterea face parte dintr-un program numit Protocolul Contractului Colectiv Public care abordează drepturile salarile și sociale ale angajaţilor statului. "Cu acest protocol, determinăm cadrul salariului pe care aproximativ 700.000 dintre frații noștri îl vor primi în 2023-2024", a spus el.

"Mărim salariile cu 45%, inclusiv ajutorul social", a menționat el. "Astfel, creștem salariul minim al angajaţilor din sistemul public la 15.000 de lire turceşti". Erdogan a subliniat că guvernul va continua să lucreze pentru creșterea salariului minim de care beneficiază funcționarii publici și pentru majorarea pensiilor.  "În iulie, pregătim majorări salariale ajustate la inflație și ajutoare sociale", a adăugat el. Erdoğan a promis că cetățenii "nu vor zdrobiți” de inflația, care s-a relaxat în ultimele șase luni. Rata inflaţiei a scăzut în aprilie la 43.68%, la jumătate faţă de cea de toamna trecută, iar guvernul spune că se așteaptă ca trensul descencent să continue. 

Ce arată sondajele înainte de alegerile din Turcia 

Potrivit sondajelor, alegerile din 14 mai din Turcia ar putea pune capăt la peste două decenii de putere pentru Recep Tayyip Erdogan. Cu 4 zile înainte, Kemal Kılıçdaroğlu conduce în sondaje cu 47.4%, în timp ce Erdogan are 45.6%, Ince - 3.9% iar Ogan 3.1%, potrivit datelor 600vekil. 

64 de milioane de turci sunt chemaţi la urne în cadrul actualului scrutin iar peste 1,7 milioane de turci care locuiesc în străinătate au votat deja în cadrul alegerilor prezidenţiale şi parlamentare cruciale de duminica aceasta. Termenul limită pentru a vota din afara ţării este astăzi.

Votul turcilor din străinătate, un posibil balon de oxigen pentru Erdogan 

Deşi doar jumătate dintre turcii din diaspora au participat la alegeri, numărul alegătorilor din străinătate a crescut cu aproape 30% faţă de alegerile generale şi prezidenţiale din 2018. Atunci, aproape 60% dintre votanţii de peste hotare au optat pentru Erdogan, procent superior celui de 53% cât a înregistrat în total, potrivit EFE. 

Unii analişti consideră că situaţia economică mai bună a multor turci care trăiesc în străinătate, de exemplu în ţări bogate precum Austria sau Germania, şi faptul că, în respectivele state, turcii nu se confruntă cu autoritarismul în creştere al lui Erdogan explică sprijinul mai mare pentru preşedinte.

Situaţia economică precară, cu o inflaţie galopantă, rate ridicate ale şomajului şi o liră foarte devalorizată vor reprezenta, potrivit experţilor, temele principale care vor ghida votul. Opoziţia, la rândul său, promite să restabilească principiile democratice pe care consideră că Erdogan le-a fisurat în ultimele două decenii.

În condiţiile în care sondajele prevăd un rezultat foarte strâns între Erdogan, care a ocupat funcţia de prim-ministru sau de preşedinte din 2003, şi candidatul principalului bloc de opoziţie, social-democratul Kemal Kilicdaroglu, votul din străinătate ar putea fi decisiv.

Deşi sondajele îi dau un uşor avans contracandidatului, rezultatul este foarte incert şi este posibil ca nici acesta, nici Erdogan să nu obţină duminică majoritatea absolută care ar împiedica un al doilea tur de scrutin două săptămâni mai târziu. Alţi doi candidaţi, care vor avea o susţinere redusă, ar putea lua din voturile necesare pentru ca Erdogan sau Kilicdaroglu să câştige din primul tur.

Sprijinul pentru Erdogan este puternic în special în zonele din centrul şi estul ţării şi în mediile mai conservatoare, unde a fost mai bine primită islamizarea de mai mult timp, mai ales în ultimii zece ani, a politicii şi a vieţii, de către actualul şef al statului.

Având în vedere eventualitatea unui rezultat foarte strâns, unii analişti avertizează cu privire la posibilitatea ca Erdogan să nu se recunoască învins, aşa cum a făcut partidul său în 2019, când a contestat rezultatul alegerilor municipale din Istanbul, forţând o repetare a scrutinului doar pentru a pierde cu o marjă mai mare. De aceea, opoziţia le-a cerut susţinătorilor săi ca, în cazul unei victorii, să fie moderaţi în sărbătorirea succesului şi să evite să reacţioneze la posibile acte de provocare din partea susţinătorilor lui Erdogan.

Autobuzul convoiului electoral al primarului Istanbulului, vicepreşedinte al formaţiunii social-democrate CHP, Ekrem Imamoglu, aflat în campanie în favoarea lui Kilicdaroglu în provincia estică turcă Erzurum, a fost atacat cu pietre, incident în care au fost rănite mai multe persoane. Pentru acest atac au fost reţinute 15 persoane, dar la scurt timp după aceasta au fost puse în libertate.

Un "potir otrăvit" îl aşteaptă pe câştigătorul alegerilor din Turcia: Economia

O analiză Politico arată că cel care va câştiga alegerile din Turcia nu are deloc o poziţie de invidiat. Învingătorul ar putea fi scos rapid de pe val de puternica furtună economică ce bântuie ţara.

În primul deceniu al guvernării sale de 20 de ani, Recep Tayyip Erdoğan a condus un boom economic - ce se datorează în parte producătorilor şi exportatorilor din regiunile conservatoare din Anatolia, care au sprijinit Partidul AK aflat la guvernare - transformând Turcia în una dintre pieţele emergente de urmărit. Creşterea robustă - cu o medie anuală de peste 7% între 2002 şi 2007 - a fost cândva cel mai mare motiv de laudă al lui Erdoğan.

În cel de-al doilea deceniu al domniei sale, povestea a fost exact pe dos: în timp ce preşedintele a preluat controlul absolut asupra politicii monetare şi a insistat asupra teoriei sale neortodoxe conform căreia ratele ridicate ale dobânzilor provoacă inflaţie, preţurile au scăpat de sub control, iar dezbaterile pe tema costului alimentelor de bază, de la ceapă la castraveţi, au figurat în fruntea agendei în perioada premergătoare alegerilor din 14 mai.

Datele conturează o imagine sumbră. Potrivit Institutului turc de statistică, inflaţia anuală a ţării s-a situat la puţin sub 44% pentru luna aprilie, deşi ENAGrup, o organizaţie independentă de cercetare, a estimat că rata reală a fost de peste două ori mai mare, de 105%.

În urmă cu zece ani, în mai 2013, un dolar valora mai puţin de două lire turceşti. Astăzi, moneda americană cumpără aproape 20 de lire turceşti. Şi, colac peste pupăză, factura de reconstrucţie pentru cutremurul devastator din acest an se va ridica la zeci de miliarde de dolari.

Ambele tabere ştiu că prioritatea după alegeri va fi să încerce să stopeze hemoragia şi să transforme din nou Turcia într-o destinaţie dezirabilă pentru investiţiile străine extrem de importante. "Oricine va ajunge la putere, principala problemă va fi economia şi primele şase luni vor fi dificile", spune Uğur Gürses, fost oficial al băncii centrale şi expert în finanţe.

Erdoğan a oferit unele indicii că este dispus să adopte o nouă abordare după alegeri, afirmând în aprilie că încearcă să adune o echipă sub conducerea fostului şef al economiei, Mehmet Şimşek, un economist profesionist care a fost pe placul investitorilor în prima parte a guvernării. Şimşek a refuzat însă oferta lui Erdoğan de a face parte din cabinetul său, răspunzând că nu caută să revină la un rol politic activ.

Cei mai mulţi economişti sunt îngrijoraţi în legătură cu fondul de talente la care Erdoğan poate apela şi se tem că reţeta sa post-victorie pur şi simplu n-ar fi mai mult decât acelaşi lucru. Erol Taymaz, profesor de economie la Universitatea Tehnică Orientul Mijlociu de la Ankara, a declarat că se îndoieşte că o nouă administraţie Erdoğan "ar avea personalul avizat şi calificat care să poată rezolva aceste probleme cu cel mai mic cost".

Victoria preşedintelui în alegerile din mai implică în mod cert riscuri pentru soarta economică a ţării, dar chiar dacă alianţa opoziţiei va triumfa, va fi greu de obţinut reechilibrarea balanţei.

Selva Demiralp, profesor de economie la Universitatea Koç din Istanbul şi fost economist din Consiliul de administraţie al Fed, banca centrală americană, consideră că, în cazul unei victorii a opoziţiei - care a semnalat o revenire la o economie mai ortodoxă - ratele dobânzilor ar putea fi obligate să depăşească 30% pentru a combate inflaţia. Acest lucru ar reprezenta un salt uriaş faţă de rata actuală de 8,5%. Măsura în care ratele vor ajunge la un nivel ridicat depinde de "cât de repede câştigă credibilitatea noua echipă, de puterea sa de comunicare, de cât de încăpăţânate sunt aşteptările inflaţioniste şi de presiunile asupra cursului de schimb", arată Demialp.

Ratele foarte ridicate ar fi o pastilă greu de înghiţit pentru orice nou guvern, deoarece, deşi ar trebui să domolească inflaţia, ar putea, de asemenea, să frâneze afacerile. Demiralp spune că o provocare-cheie pentru un nou guvern va fi "stabilirea încrederii, atât pe plan intern, cât şi pe plan internaţional", pentru a oferi economiei un anumit spaţiu de manevră şi pentru a atrage mai multe fonduri străine pentru a finanţa economia fără a alimenta inflaţia.

Coaliţia de şase partide care îl contestă pe Erdoğan are o echipă economică care include experţi precum fostul lider economic al Partidului AK - şi fostul şef al lui Şimşek - Ali Babacan, precum şi Bilge Yılmaz, profesor la Wharton School din Philadelphia, şi consilieri ai principalului partid de opoziţie CHP, precum fostul economist-şef al băncii centrale turceşti Hakan Kara, economistul american Jeremy Rifkin şi Daron Acemoğlu, un renumit economist de la MIT.

Economia turcă are în continuare atuuri importante - inclusiv industrii de producţie puternice, de la automobile la haine, un acord de uniune vamală cu UE şi o locaţie geografică ideală pentru aprovizionarea pieţelor din Europa, Orientul Mijlociu şi din afara acestora.

Taymaz crede că, deşi problemele actuale sunt semnificative, economia turcă este foarte rezistentă şi flexibilă, iar problemele pe termen scurt pot fi rezolvate relativ repede. Profesorul a subliniat, de asemenea, că cel mai important pas după asigurarea stabilităţii ar fi "implementarea politicilor industriale şi tehnologice".

Murat Üçer, un fost consilier al băncii centrale turceşti, în prezent la GlobalSource Partners, a declarat pentru POLITICO că Turcia are nevoie de un program cuprinzător de stabilizare şi reducere a inflaţiei, iar o opoziţie victorioasă nu îşi poate permite să fie prea lentă în derularea acestuia.

"Cu opoziţia preluând cumva atât preşedinţia, cât şi parlamentul, acest lucru se poate întâmpla, dar există riscuri chiar şi atunci. Opoziţia va trebui să adune cât mai curând o echipă economică foarte credibilă, care va trebui să lucreze rapid şi coerent. Un alt risc este acela de a opta pentru prea mult gradualism sau de a nu fi suficient de îndrăzneţi în calibrarea politicii monetar-fiscale", a declarat Üçer.

Menţinerea stabilităţii politice într-o coaliţie diversă formată din şase partide s-ar putea dovedi a fi cea mai mare provocare a opoziţiei. "Noul guvern se va confrunta cu dileme dificile şi trebuie, de asemenea, să ţină cont de faptul că vor avea loc alegeri locale în 2024", a declarat Taymaz.

Üçer este optimist în legătură cu o revenire la o economie mai tradiţională sub un guvern de opoziţie, "ceea ce ar putea însemna o creştere mai slabă, dar o perspectivă net îmbunătăţită în ceea ce priveşte factorul de bunăstare". Dar experul avertizează: "O greşeală, cum ar fi certurile interne, faptul că nu pare coerent, că este prea gradual şi că nu atrage suficiente fluxuri de intrare este un risc - dacă această oportunitate este ratată, atunci Partidul AK al lui Erdoğan ar putea reveni."

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰