NASA construieşte o bază permanentă pe Lună. Primii oameni ar putea locui în 2032

Situat la Polul Sud al satelitului natural al Pământului, avanpostul, care în cele din urmă ar putea avea mai multe unităţi, răspândite pe sute de kilometri pătraţi, va fi înfiinţat urmând o abordare etapizată, care îşi va consolida capacităţile în timp, relatează miercuri DPA/PA Media, citat de AGERPRES.

Iniţiativa de pionierat este concepută pentru a contribui la noi descoperiri ştiinţifice şi la dezvoltarea tehnologiilor necesare pentru viitoare misiuni în spaţiul îndepărtat, inclusiv către Marte.

NASA a anunţat că intenţionează să trimită pe Lună, între lunile septembrie şi noiembrie, un modul de aterizare al companiei Blue Origin pentru a începe să pună bazele viitoarei baze lunare, urmând ca două misiuni similare să fie programate înainte de sfârşitul anului 2026, conform agenţiei de presă EFE.

Modulul de aterizare ales pentru prima misiune este Blue Origin Mark One Endurance, proiectat de compania spaţială a lui Jeff Bezos, fondatorul Amazon, a explicat administratorul NASA, Jared Isaacman, într-o conferinţă de presă la Washington.

Cele trei lansări fac parte din faza iniţială a construcţiei bazei, care prevede transportul a peste patru tone de materiale pe Lună, repartizate în 25 de lansări şi 21 de aselenizări până în 2029.

Anunţul vine la scurt timp după zborul-record în jurul Lunii al echipajului Artemis II, în aprilie, care a marcat un pas crucial către o viitoare aselenizare.

Prima etapă în vederea construirii unei baze pe Lună până în 2029 va implica misiuni robotizate de explorare a regiunii selenare, testarea tehnologiilor şi pregătirea operaţiunilor de la suprafaţă, notează DPA.

Această primă etapă include planuri de utilizare a dronelor, pentru a ajuta la explorarea şi cartografierea terenului dificil, precum şi a vehiculelor selenare controlate de la distanţă şi cu echipaj uman, concepute pentru a îndeplini sarcini în acest mediu solicitant.

De asemenea, acest pas va oferi oportunitatea de a demonstra capacităţile comerciale de aselenizare şi de a livra încărcătura utilă necesară pentru dezvoltarea viitoare a bazei.

Conform planului propus, între 2029 şi 2032 se preconizează asigurarea unor condiţii de locuire iniţiale şi crearea unei infrastructuri semipermanente.

Aceasta ar include testarea tehnologiilor care ar putea deschide calea către viitoare sisteme de energie nucleară destinate utilizării pe suprafaţa Lunii.

Totodată, ar implica utilizarea unor vehicule rover presurizate, care le-ar permite astronauţilor să lucreze fără costume speciale, pentru o perioadă de până la 30 de zile, în timp ce realizează experimente.

În a treia şi ultima fază, începând cu 2032, se preconizează o prezenţă umană continuă pe Lună, cu rotaţii de rutină ale echipajului. Aceasta ar include module de locuit mai mari, dotate cu capacităţi extinse de control al mediului, de alimentare cu energie şi de susţinere a vieţii, precum şi capacităţi de transport de marfă fără echipaj uman, la scară largă, de pe suprafaţa Lunii către Pământ.

Cele trei etape vor implica multiple lansări şi aterizări.

Polul Sud lunar a fost ales ca locaţie pentru această bază deoarece este considerat una dintre cele mai importante regiuni din punct de vedere strategic şi ştiinţific de pe Lună şi este foarte potrivit pentru explorarea umană pe termen lung.

Spre deosebire de multe regiuni ale Lunii care se confruntă cu perioade lungi de întuneric urmate de perioade lungi de lumină naturală, această zonă beneficiază de lumină solară prelungită şi perioade mai scurte de umbră.

Aceste condiţii de iluminare asigură o generare mai consistentă a energiei solare şi temperaturi stabile pentru sistemele de explorare şi operaţiunile de suprafaţă.

Cu ocazia prezentării acestor planuri, directorul NASA, Jared Isaacman, a declarat că publicul este entuziasmat de ideea unei baze selenare şi de "marea revenire" pe suprafaţa Lunii. "Înseamnă că oamenii privesc din nou spre cer, cred din nou în lucruri măreţe şi sunt atenţi la revenirea Americii pe Lună, de data aceasta pentru a rămâne acolo", a spus el.

"Folosim strategia NASA din anii 1960 pentru a descoperi ce funcţionează şi ce nu în această ştiinţă epică a supravieţuirii. Pentru că baza selenară este la fel de frumoasă pe cât este de ostilă", a adăugat Isaacman.

El a subliniat că, în lumina soarelui, suprafaţa Lunii se poate încălzi până la peste 121 de grade Celsius, în timp ce în întuneric temperatura poate să scadă mult sub minus 128 de grade Celsius.

În craterele aflate permanent în umbră, neatinse de lumina soarelui de, poate, miliarde de ani, temperaturile pot să scadă mult sub minus 240 de grade Celsius.

"Nu există o atmosferă care să tempereze aceste extreme, nici protecţie împotriva radiaţiilor şi a evenimentelor legate de particule solare, iar suprafaţa este expusă impacturilor meteoriţilor", a declarat Isaacman.

"Având în vedere această realitate, sunt adesea întrebat de ce ne trimitem astronauţii într-un mediu atât de dur, de periculos şi de nemilos cum este spaţiul sau suprafaţa Lunii, şi asta cu un cost atât de mare. O facem pentru tehnologia de pionierat pe care o vom dezvolta pentru a ajunge acolo, pentru ştiinţă şi pentru tot ceea ce vom învăţa şi care va face viaţa mai bună aici, pe Pământ, pentru ca umanitatea să avanseze în această mare aventură, pentru a inspira următoarea generaţie să facă acest lucru mai bine decât noi şi pentru a ne asigura că stăpânim abilităţile necesare pentru următoarea destinaţie, spre care ne îndreptăm inevitabil", a precizat directorul NASA.

Promiţând că "nu va renunţa niciodată la Lună", Isaacman a spus: "Pentru cei care aşteaptă cu răbdare, marea revenire este aproape, iar noi nu vom încetini ritmul. Avansăm cu competenţa şi determinarea necesare pentru a îndeplini misiunile pe care numai NASA este capabilă să le realizeze şi suntem abia la început".

Lori Glaze, din cadrul Direcţiei pentru dezvoltarea sistemelor de explorare din cadrul NASA, a declarat: "Succesul incredibil al misiunii Artemis II a făcut ca NASA să ajungă de la a demonstra ce este posibil la a transforma extraordinarul în ceva obişnuit. Chiar luna trecută, omenirea s-a întors în spaţiul îndepărtat. Artemis II nu este doar o călătorie istorică, ci un test exhaustiv al capacităţilor NASA pe măsură ce ne îndepărtăm tot mai mult de Pământ".

Directorul programului bazei selenare, Carlos Garcia-Galan, a declarat la rândul său: "Ne imaginăm că baza selenară va avea o suprafaţă de sute de mile pătrate, cu diverse elemente, toate contribuind la obiectivul de a asigura o prezenţă permanente pe Lună".

Ulterior, în cadrul unei sesiuni de întrebări şi răspunsuri, Isaacman a declarat că aspiraţia este aceea de a avea în cele din urmă "o mulţime de avanposturi" pe suprafaţa Lunii, peşterile fiind, de asemenea, luate în considerare pentru a oferi adăpost astronauţilor în condiţiile mediului ostil.

Referindu-se la planurile ambiţioase pentru o bază selenară, el a adăugat: "Cu siguranţă, acest proiect va inspira în mod semnificativ generaţia următoare, dar, în primul rând, vrem să fim într-un mediu în care să putem dobândi abilităţile necesare, astfel încât astronauţii să poată ajunge, într-o bună zi, să plaseze steagul cu stele şi dungi pe Marte"

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰

Înapoi la Homepage