O femeie de 94 de ani a devenit atracţie turistică într-un sat din Italia. De ce i se spune "Ultima regină"
O femeie de 94 de ani dintr-un sat italian a devenit o adevărată atracție turistică datorită modului în care se îmbracă: poartă zilnic costumele tradiționale ale satului, moștenite din secolele trecute. Margherita Ciarletta, poreclită de localnici Ultima Regină, primește vizitatori care vor special să o întâlnească și să facă poze cu ea, deși femeia insistă că este doar o bunică obișnuită, mândră de rădăcinile sale rurale, potrivit CNN.
În Scanno, un sătuc ascuns în sălbăticia munților centrali ai regiunii Abruzzo din Italia, o femeie se îmbracă ca și cum timpul ar fi stat pe loc. La 94 de ani, Margherita Ciarletta este ultima persoană care poartă zilnic hainele tradiționale vechi de secole. Turiștii care străbat uliţele pietruite nu vin doar pentru peisajele montane sau bisericile ornate. Ei o caută pe "Nonna Margherita", sau, cum îi spun localnicii, "L’Ultima Regina" (n.r. Ultima Regină).
Adesea, aceștia merg prin sat bătând la uși până o găsesc și fac selfie-uri cu ea. Totuși, Ciarletta nu e impresionată de lumina reflectoarelor. Nu se consideră o celebritate şi spune că este doar o bunică normală, mândră de rădăcinile ei rurale. Bătrânica poartă același stil de rochie lungă din lână neagră, cu mâneci lungi și bentiță de bumbac, de când avea 18 ani. "Întotdeauna mi-a plăcut această rochie, sunt mândră să o port", spune ea pentru CNN.
Timp de secole, aceasta a fost una dintre cele două ţinute purtate de femeile din Scanno. Una, rochia sobră, pentru muncile câmpului și treburile zilnice, pe care Ciarletta o poartă și azi. Cealaltă, un costum mai elaborat, brodat, cu corset bogat decorat și pălărie, care indica statutul social, era purtat duminica la biserică și în timpul festivalurilor sau sărbătorilor religioase.
Câteva femei locale mai poartă încă aceste costume în timpul evenimentelor locale. Doar Ciarletta poartă hainele de lucru zi de zi. "Aceasta a fost și este rochia mea obișnuită de zi cu zi", spune Ciarletta. "Soțul meu nu a fost niciodată încântat, dar asta nu m-a oprit să o port zilnic, atât la muncile câmpului, cât și la sărbători", adaugă ea.
"Fac totul singură"
Ciarletta a trăit toată viața în satul rural Scanno. După ce surorile ei, care se îmbrăcau la fel, au decedat recent, Ciarletta a devenit ultima femeie din Scanno care mai poartă haine tradiționale. Vestea despre aspectul ei unic s-a răspândit din vorbă în vorbă, depășind granițele satului și ajungând în cele din urmă pe rețelele de socializare.
Femeia trăiește în aceeași casă de piatră din 1950 și, în ciuda vârstei înaintate, își gestionează rutina zilnică fără ajutor, având nevoie ocazional doar de un baston. "Fac totul singură", spune ea. "Dimineața fac toate treburile, curăț grădina, gătesc și fac o plimbare scurtă. Petrec timp și discut cu prietenii, vecinii și familia. Uneori merg la plimbare pe câmp". Totuși, a renunțat la vechea rutină de a merge dimineața la bar pentru un espresso.
Însă Margherita nu e încântată deloc de atenţia care i se acordă. A refuzat echipe de televiziune și, deși acceptă majoritatea vizitatorilor și este relaxată când este fotografiată pentru Instagram, odată a alungat turiști care intraseră fără permisiune în curtea sa. "Deoarece sunt ultima care poartă acest costum, oamenii vin pentru a face o poză cu mine", spune ea. "Dar uneori turiștii sunt prea mulți și poate fi enervant."
Martoră la schimbări majore
Ciarletta a fost martora multor schimbări de-a lungul anilor. Scanno a fost, odinioară, un oraș prosper, cu familii înstărite care construiau palate, biserici și fântâni elegante. Străzile înguste sunt pline de clădiri baroce, romane și gotice, alături de case simple, care par desprinse dintr-o scenă de naștere a lui Iisus.
Însă depopularea a golit orașul. În anii 1920, trăiau peste 4.000 de oameni; astăzi mai sunt doar 1.600. Mulți au plecat în alte orașe sau în străinătate, mai ales în Statele Unite, în căutarea unei vieți mai bune.
La 94 de ani, Ciarletta este încă activă, dar îi lipsește viața comunității. "Înainte munceam din greu, dar eram mereu împreună", spune ea. "Îmi lipsesc tradițiile, soțul meu care a murit și vremurile când mâncam împreună cu vecinii. Nu am fost niciodată singură. Acum, uneori, sunt."
Totuși, nu e tristă. Se bucură de viața mai ușoară și de confortul pe care l-a adus timpul. "Am muncit pe câmp până la 70 de ani, era greu, dar acum am timp pentru mine și pentru relaxare. Mă bucur să fiu bunică și sunt mulțumită de viața mea."
Înapoi la Homepage
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
