Politico: Următorul șef NATO ar putea fi o femeie. Pe lista este și Klaus Iohannis, dar România e considerată prea agresivă față de Rusia

Stoltenberg, fost prim-ministru al Norvegiei, a ocupat funcția de secretar general din octombrie 2014. Aliații i-au prelungit contractul până în septembrie 2022,și au puțin mai mult de un an pentru a instala un înlocuitor. La sediul central, abia au început discuțiile oficiale, iar succesorul lui Stoltenberg ar putea fi prezentat la un summit al liderilor NATO la Madrid la sfârșitul primăverii sau la începutul verii anului viitor.

La Bruxelles și în alte capitale membre NATO speculațiile s-au dezlănțuit, unii oficiali, diplomați și analiști spunând că după 72 de ani a sosit momentul ca alianța să își numească prima femeie șef al NATO. Alte voci susțin că, având în vedere confruntarea continuă cu Rusia, alegerea unui est-european ar trimite un semnal important către Moscova. Luând în considerare cele două criterii pe listă se impun foștii președinți Kolinda Grabar-Kitarovic din Croația și Dalia Grybauskaite din Lituania, dar și actualul președinte eston, Kersti Kaljulaid, relatează Politico.

Grabar-Kitarovic are unul dintre cele mai impresionante CV-uri pentru poziția de șef al NATO

Grabar-Kitarovic, prima femeie președintă a Croației în perioada 2015-2020, are avantajul că a lucrat deja la sediul NATO, ca secretar general adjunct în relațiile diplomatice din 2011 până în 2014.  Contestatarii ei susțin că Grabar-Kitarovic, care și-a construit cariera ca politician conservator de centru-dreapta, și-a pătat reputația susținând extrema dreaptă în timpul campaniei prezidențiale eșuate din 2019.

Grabar-Kitarovic se mândrește totuși cu unul dintre cele mai impresionante CV-uri dintre potențialii viitori șefi ai NATO: a servit atât ca ministru de afaceri europene, cât și ca ministru de externe. Ea a avut un rol puternic în cererile de aderare cu succes ale țării la UE și NATO. De asemenea, a fost ambasador în SUA din 2008 până în 2011, oferindu-i relații puternice la Washington, ceea ce va avea un cuvânt crucial în decizia NATO.

”Mi-a plăcut slujba mea la NATO ... experiența de lucru și atmosfera de colaborare”, a spus Grabar-Kitarovic la un seminar NATO în care era prezentat și fostul secretar general Jaap de Hoop Scheffer, fost ministru olandez de externe, care a condus NATO 2004 până în 2009.

De Hoop Scheffer a fost urmat în funcție de fostul prim-ministru danez Anders Fogh Rasmussen, care l-a precedat pe Stoltenberg, iar mulți din NATO susțin că este dificil de imaginat că aliații NATO ar opta pentru cineva care nu a servit în mod similar ca șef de stat sau de guvern.

Marea Britanie va întâmpina dificultăți în a strânge sprijin pentru funcția de secretar general al NATO

Preferița pentru un fost lider de stat a dus și la speculații cu privire la fostul prim-ministru al Marii Britanii, Theresa May, ca potențial candidat. Mark Sedwill, fost secretar de cabinet și consilier de securitate națională sub premierii Theresa May și Boris Johnson, a fost, de asemenea, considerat un potențial nume pentru Marea Britanie la NATO.

Un influent fost ambasador la NATO a declarat că Marea Britanie ar putea să facă presiuni pentru a câștiga postul de secretar general - o încercare de a demonstra influența sa continuă în Europa și după Brexit.

Dar diplomații susțin că mult mai importante decât naționalitatea sunt calitățile, o atenție specială fiind acordată abilităților de conducere, de management și de comunicare. Acest lucru ar putea să o excludă pe Theresa May, ale cărei abilități de management și comunicare în timpul procesului de Brexit au fost puse la îndoială în Marea Britanie. Nici Sedwill nu a ocupat niciodată funcția de ministru de externe sau ministru al apărării - două posturi văzute ca o cerință minimă pentru orice șef NATO.

SUA, Germania, Franța și Marea Britanie sunt privite în mod tradițional ca fiind cei mai influenți membri aliați în procesul de selecție a secretarului general. Dar, pentru că țările UE formează o majoritate covârșitoare în NATO - 21 din 30 de membri - Marea Britanie după Brexit va avea dificultăți în a obține sprijin pentru un rol atât de important.

Unele țări din UE, în special Italia, cred că le-a venit rândul pentru ocuparea funcției de top în NATO. Federica Mogherini, fost ministru italian de externe și fost șef de politică externă în UE, și-a exprimat anterior interesul. Dar diplomații citați de Politico susțin că nu va avea sprijinul Washingtonului și că Enrico Letta, care a fost prim-ministru italian din aprilie 2013 până în februarie 2014, a fost un candidat italian cu șanse mai mari pentru această funcție. 

„Marea Britanie vrea să aibă un punct de sprijin puternic la Bruxelles. Italienii vor spune că este rândul lor - spun mereu asta. Iar esticii la fel”, comentează un fost oficial NATO, citat de Politico. 

Printre alți oficiali din Europa de Vest care ar putea fi incluși în acest mix se numără și premierul olandez Mark Rutte, care lucrează acum la formarea unei noi coaliții guvernamentale, și ministrul belgian de externe Sophie Wilmes, care anterior a fost prim-ministru în exercițiu.

Dalia Grybauskaite din Lituania și actualul președinte eston, Kersti Kaljulaid, favorite

Unii observatori ai NATO au spus că alegerea unui secretar general din țările baltice, în special Grybauskaite din Lituania, ar putea fi văzută ca fiind prea ostilă față de Moscova, într-un moment în care președintele american Joe Biden încearcă să stabilizeze relațiile dintre Rusia și Occident.

Concursul pentru postul de secretar general trebuie privit în contextul unei serii extinse de funcții de conducere în alianță care vor fi puse în joc, întrebare crucială fiind câte dintre acestea vor fi pretinse de americani, susține oficialul NATO. Sedwill, de exemplu, ar putea fi numit secretar general adjunct - ceea ce ar oferi o poziție notabilă Regatului Unit.

Alți factori de decizie sunt dacă țara de origine a unui anumit secretar general îndeplinește obiectivul NATO de a cheltui 2% din PIB pentru apărare - un criteriu simbolic, dar important, care ar putea spori șansele lui Kaljulaid, actualul președinte al Estoniei.

Kaljulaid a dus recent o campanie nereușită pentru a deveni secretar general al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, o poziție care ar părea să se potrivească mult mai bine cu CV-ul ei. Înainte de a deveni președinte în octombrie 2016, ea a servit timp de 12 ani ca reprezentant al Estoniei la Curtea de Conturi a UE.

România este un alt aliat al NATO care bifează pragul de 2%, și poate să-i ofere președintelui Klaus Iohannis o poziție de secretar general, deși țara ar putea fi privită ca fiind un pic prea agresivă față de Rusia, susține Politico. 

În schimb, Grabar-Kitarovic a fost criticată pentru că ar fi fost prea confortabilă cu președintele rus Vladimir Putin în timpul Cupei Mondiale din 2018.

Franța nu va câștiga postul, dar va exercita dreptul de veto pentru a bloca orice șansă pe care ar fi avut-o Turcia în a revendica o funcție foarte înaltă. Președintele francez Emmanuel Macron a făcut recent presiuni pentru ca NATO să demonstreze o mai mare coeziune politică.

În timpul seminarului NATO susținut la Universitatea Americană, Grabar-Kitarovic a demonstrat calități asemănătoare lui Stoltenberg, cunoscut pentru un stil de comunicare disciplinată chiar și în contextul crizei cauzate de fostul președinte american Donald Trump.

„Este foarte important să rețineți că NATO nu este doar o alianță militară, ci o alianță politică, precum și o alianță de valori. Există o identitate democratică comună a NATO”, a spus Grabar-Kitarovic.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰