Portretul omului care a provocat criza mondială a petrolului. Șeful mişcării Houthi care pune pe jar Orientul
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Abdulmalik al-Houthi conduce din umbră una dintre cele mai puternice mișcări armate din Orientul Mijlociu. Deși nu a mai fost văzut în public de ani de zile, liderul rebelilor yemeniți a reușit, din ascunzătoarea sa din nordul Yemenului, să redeschidă conflictul cu Arabia Saudită, să amenințe traficul maritim din Marea Roșie și să influențeze piețele petroliere.
Abdulmalik al-Houthi nu a mai fost văzut în public de ani de zile. Doar cei mai apropiați și mai de încredere locotenenți ai săi știu unde se află. Printre yemeniți circulă suspiciunea că operează dintr-o vastă rețea de tuneluri și peșteri ascunse în munții accidentați din Sa’dah, provincia sa natală din nordul Yemenului, scrie Financial Times.
Din ascunzătoarea sa, însă, al-Houthi a reușit ca, în ultimele săptămâni, să lovească dur Arabia Saudită, să deschidă un nou front în conflictul din Orientul Mijlociu, să tulbure piețele petroliere și să susțină eforturile Iranului de a menține presiunea asupra prețurilor globale la energie în confruntarea sa cu Statele Unite.
Un nou front în războiul din Orientul Mijlociu
Timp de luni de zile, mișcarea Houthi pe care o conduce a rămas în mare parte pe marginea războiului dintre SUA și Israel împotriva Iranului, principalul susținător al rebelilor yemeniți. În iulie însă, al-Houthi a decis să riște și să reactiveze războiul vechi de un deceniu cu Arabia Saudită, spulberând armistițiul din 2022. Forțele islamiste ale grupării au declarat o blocadă asupra porturilor saudite și au lansat atacuri asupra petrolierelor saudite.
Săptămâna trecută, atacurile au escaladat dramatic. Rebelii au lansat aproape zilnic valuri de drone și rachete asupra infrastructurii petroliere a Arabiei Saudite și, în paralel, au declanșat o ofensivă fulger spre sud, de-a lungul coastei yemenite a Mării Roșii. În acest fel, și-au consolidat controlul asupra strâmtorii Bab al-Mandeb, una dintre cele mai importante rute maritime comerciale din lume.
Ofensiva a contribuit la împingerea prețului petrolului la cel mai ridicat nivel din luna mai și a consolidat poziția lui al-Houthi drept unul dintre cei mai puternici lideri ai așa-numitei "axe a rezistenței" susținute de Iran.
Mișcarea Houthi, ai cărei susținători de bază urmează o interpretare radicală a zaidismului, o ramură a islamului șiit, promovează încă de la înființarea sa, în anii ’90, de către fratele lui al-Houthi, Hussein, o doctrină profund antiamericană, antiisraeliană și favorabilă cauzei palestiniene.
Ani la rând, criticii i-au ironizat pe Houthi, descriindu-i drept luptători tribali de munte, needucați - recognoscibili după portul tradițional și preferința pentru sandale deschise în locul bocancilor militari. Însă, după ce fratele său a fost ucis în luptă în 2004, iar Abdulmalik al-Houthi a preluat conducerea grupării, acesta a transformat-o într-o forță puternică, călită în luptă și motivată ideologic.
Sub conducerea sa, Houthi au purtat mai multe războaie cu fostul dictator yemenit Ali Abdullah Saleh, precum și confruntări la graniță cu forțele saudite. În același timp, au organizat în nord așa-numite "tabere de vară", prin care derulau proiecte sociale, făceau prozelitism și încercau să atragă noi susținători.
Cum au ajuns Houthi la putere
Oportunitatea ca Houthi să pătrundă pe scena politică națională a apărut în 2011, când yemeniții au ieșit în stradă împotriva guvernului lui Saleh, pe fondul revoltelor populare care cuprinseseră lumea arabă.
Houthi, care îl acuzaseră de mult timp pe Saleh de corupție, s-au alăturat protestatarilor și grupărilor de opoziție, care au reușit în cele din urmă să-l forțeze pe veteranul președinte să demisioneze. Inițial, mulți yemeniți i-au primit favorabil, considerând că apără o populație care suferise ani la rând. Însă administrația de tranziție, fragilă și incapabilă să gestioneze situația, s-a împotmolit, iar rebelii au profitat.
La sfârșitul lui 2014, aceștia au ocupat capitala Sana’a, au înlăturat guvernul și au înaintat spre sud, către Aden.
Alarmată de prăbușirea regimului pe care îl susținea și temându-se de legăturile Houthi cu Iranul, Arabia Saudită a intervenit și a preluat conducerea unei coaliții arabe menite să-i împingă pe rebeli înapoi și să reinstaleze guvernul. Regatul saudit a rămas de atunci prins într-un război dezastruos și extrem de costisitor. Houthi au rezistat ani întregi bombardamentelor coaliției conduse de Arabia Saudită, precum și unor serii de atacuri aeriene americane și israeliene.
Atacurile din Marea Roșie
Mișcarea Houthi a devenit și mai militantă după atacul Hamas asupra Israelului din octombrie 2023 și războiul care a urmat în Gaza. Regimul lor a devenit tot mai represiv, iar retorica împotriva Israelului și Statelor Unite, tot mai agresivă. Rebelii au lansat rachete și drone asupra Israelului și au început să atace nave comerciale în Marea Roșie, afirmând că acționează în solidaritate cu palestinienii.
Statele Unite și Israelul au răspuns prin atacuri aeriene asupra Yemenului, însă Houthi au rezistat. Președintele american Donald Trump a ajuns chiar să laude gruparea - pe care administrația sa o desemnase drept organizație teroristă - pentru "curajul" său și pentru capacitatea de "a rezista pedepselor", după ce a oprit anul trecut o campanie de bombardamente.
În urma ultimelor câștiguri militare ale rebelilor, al-Houthi nu va fi, probabil, dispus să facă compromisuri, afirmă un fost diplomat care a lucrat în Yemen.
"Are o înțelegere destul de bună a avantajului său, atât militar, cât și politic", spune fostul diplomat.
Mohammed al-Basha, fondatorul Basha Report, o firmă americană de consultanță în domeniul riscurilor, spune că al-Houthi - care își transmite mesajele prin declarații video lungi - s-a transformat într-un "megaloman", tot mai izolat de lumea exterioară, dar care "crede cu adevărat că va elibera Palestina".
Al-Basha descrie „houthismul” drept un amestec de zaidism și jihadism, impregnat de „secretomania Frăției Musulmane”.
Relația cu Iranul
Deși sunt mai puțin legați ideologic de Iran decât alte grupări șiite, relația Houthi cu Republica Islamică datează de ani de zile și s-a consolidat după revoltele populare din 2011, când Teheranul a încercat să profite de haosul din Yemen pentru a atrage yemeniți de diferite orientări politice.
Intervenția Arabiei Saudite în războiul din Yemen - determinată în principal de teama că Iranul avea să aibă un aliat militant care să preia controlul asupra unei țări aflate chiar în vecinătatea regatului - a aprofundat însă aceste legături. Teheranul a început să le ofere Houthi instruire, arme și tehnologie.
"A fost o profeție care s-a autoîmplinit, pentru că relația era încă într-un stadiu incipient la acel moment", afirmă fostul diplomat.
Analiștii yemeniți spun că, deși acțiunile Houthi servesc intereselor Iranului, al-Houthi nu primește ordine de la Teheran - și nici de la altcineva. În interiorul mișcării există atât facțiuni care susțin apropierea de Iran, cât și grupări care promovează o poziție mai pronunțat naționalistă și yemenită.
Ce urmărește al-Houthi
Atacurile asupra Arabiei Saudite și ofensiva de-a lungul coastei Mării Roșii urmăresc în mare măsură să forțeze Riadul să accepte concesii în condițiile impuse de Houthi, într-un moment în care presiunile economice asupra zonelor controlate de rebeli se intensifică.
Al-Houthi și Iranul au însă un obiectiv comun: folosirea Yemenului pentru proiectarea puterii și construirea unor rețele de influență în zona Mării Roșii, precum și pentru contracararea Statelor Unite, afirmă fostul diplomat.
