Spania plânge după muncitorii români, a pierdut 300.000 de români în 10 ani. „Nu mai merită să trăiești aici”

Daniela are 40 de ani și şi-a luat bilet de avion către București. Spune că pleacă pentru ”o problemă personală”, dar nu crede că se mai întoarce în Spania. Nici ea, nici prietena care o însoțește, Daniela, nu mai văd un viitor în Spania: „A devenit foarte scump să locuiești aici, nu mai merită”.

„Înainte era mai ușor să găsești de lucru, iar acum cu ERTE (n.r. dosar pentru angajare temporară) te angajează pentru câteva luni în industria hotelieră, îți dau 800 de euro, iar apoi te trimit la prăjit sparanghel. Şi asta dacă îţi fac contract”, s-a plâns Daniela, care nu exclude să plece şi ea din Spania de tot, așa cum a făcut-o sora ei Adina.

La doar 41 de ani, Adina s-a întors să locuiască în România alături de iubitul ei, după ce a lucrat 14 ani ca menajeră la Madrid: „Cu ce ​​a câștigat urmează să-și cumpere o casă și să înființeze o firmă. Întotdeauna i-a fost clar că se va întoarce”.

„În plus, nu mai e atât de mare diferența între aici și acolo. Acolo, de exemplu, nu plătești încălzirea pentru că în multe dintre case folosim lemne de foc (n.r. aproape jumătate din populație locuiește în mediul rural, unde sistemul de încălzire funcționează cu sobe pe lemne)” a explicat Daniela. 

Diaspora din 2002

Plecarea din Spania a devenit un fenomen obişnuit în ultimii ani în rândul muncitorilor români, cea mai mare comunitate străină din Spania în 2012. Atunci erau 833.764 de români înscriși, dar numărul lor depăşea cu siguranță un milion, întrucât mai erau câteva sute de mii care nu erau în evidenţă și lucrau la negru.

De atunci însă, numărul românilor a scăzut treptat. Potrivit datelor INE, în Spania a mai rămas puțin peste jumătate de milion români, 556.204 mai exact. Adică 277.560 de români au plecat în 10 ani. 

„Locuim aici, dar cu toți stăm cu un picior în România”, explică Ica Tomi, președintele asociației româno-spaniole Salva. „Dacă mă întrebi dacă vreau să mă întorc, spun „da, mereu”; sunt aici de 20 de ani, dar am ideea asta, deși poate voi trăi aici toată viața, cine știe”. spune aceasta. Ea susţine că fenomenul de emigrare a românilor nu este atât de masiv și a vizat în special familiile cele mai nevoiașe, în principal de romi, care au fost puternic lovite de criza Covid.

Scăderea românilor începe să devină vizibilă în anumite sectoare profesionale, precum construcții sau agricultură, unde românii sunt foarte apreciați.

„Devine din ce în ce mai greu să găsești muncitori calificați din țara mea”, se plânge un român care deține o firmă de renovare a locuințelor: „Am prieteni care s-au întors, dar nici în țara mea lucrurile nu stau mai bine, cred că din cauza incertitudinii”.

Antonio are o firmă de fructe și legume în nordul Spaniei și îi lipsește forța de muncă din România pentru sezoanele de recoltare, care durează de obicei trei luni. Firma lui lucrează cu o agenție din România: „Am asigurat autobuze pentru 120 de oameni care au promis că vor veni și până la urmă vor sosi 90”.

Muncitorii români sunt înlocuiți cu forță de muncă din țările subsahariane, Maroc sau zonele rurale din Ecuador și Columbia. ”Nu sunt muncitori la fel de buni ca românii, care sunt fiare”, spune Antonio. 

„Câștigă mai mult în țara lor”

Antonio își plătește angajații cu 1.500 de euro brut pe lună, program de cinci zile și jumătate pe săptămână, 8-10 ore de muncă pe zi. De asemenea, le oferă cazare în case unde locuiesc mai mulți angajați. „Sunt aceleași condiții oferite și muncitorilor spanioli, dar românii nu mai vin ca înainte. Acum câștigă mai mult în țara lor și sunt din ce în ce mai pretențioși cu condițiile de muncă. Nu le mai place să împartă casele cu alți oameni, pe care nu-i cunosc.”

Fenomenul este comun în zonele rurale spaniole. „Tinerele românce nu mai vor să vină la culesul căpșunilor la Huelva, merg în Italia și Germania, care sunt mai aproape de țara lor și au un impact economic mai mic asupra lor”, comentează Manuel Piedra, secretar general al Uniunii Micilor Fermieri din Andaluzia.

"Înainte veneau 23.000. Acum mult mai puțin. Nu mai este schimbare de generație", explică Piedra. ”În Huelva, culegătorii câștigă 49,50 euro brut pe zi pentru șase ore și jumătate de muncă, un salariu mult mai mare decât în țara lor de origine”, susține el. 

PIB-ul pe cap de locuitor din România s-a dublat în zece ani

Datele macroeconomice confirmă că economia românească este în tendință ascendentă. În prezent, rata șomajului este de 6,4%, față de cea a Spaniei - 13,33%.

În plus, în ultimii zece ani, Produsul Intern Brut pe cap de locuitor a trecut de la 4.260 de euro la 8.830, în timp ce în Spania a crescut foarte ușor, de la 21.460 de euro la 22.350 de euro.

Un salariu minim în construcții în România, de exemplu, poate ajunge la 600 de euro brut pe lună dar, după cum explică Ica Tomi, nivelul de trai nu este ieftin nici acolo. "Salariile au crescut, dar cu un salariu normal nu ai din ce să trăiești; electricitatea, de exemplu, e la fel de scumpă ca în Spania", explică președintele asociației Salva.

Pensionare în România

Pentru Ica Tomi există două tipuri diferite în rândul românilor care emigrează din Spania: cei care și-au pierdut locul de muncă din cauza diferitelor crize și caută o nouă oportunitate sau oameni între 50 și 60 de ani care lucrează aici de două decenii și care vor să se întoarcă în România.

"Și-au cumpărat o casă, au economiile lor și se pensionează în țara lor. Sunt și mulți oameni care pleacă în România pentru că și-au pierdut locul de muncă", mai explică Tomi, care este de acord cu alți experți în domeniul migrației - românii nu se întorc cu toții în țara de origine: „Majoritatea românilor care lucrează în străinătate nu se gândesc să se întoarcă definitiv în România, ci aleg o altă țară din Europa”.

Este o mișcare a tinerilor între 20 și 40 de ani

Carlos Peláez, antropolog și profesor la Universitatea Complutense din Madrid, explică aceste mișcări migratorii în cadrul așa-numitului efect de atracție-expulzare. „Datele arată că mai presus de toate există deplasări ale tinerilor între 20 și 40 de ani în alte țări cu o situație economică mai bună decât Spania și care oferă locuri de muncă mai bune ca aici”, spune el.

„Scăderea populației este cauzată într-o mică măsură de întoarcerea acasă”, spune profesorul care își susține teoria cu date care arată că în timp ce Spania pierde români, aceștia ajung în alte țări precum Germania, Italia, Ungaria și SUA.

”Marele motor al migrației este îmbunătățirea condițiilor de viață; când există un loc care oferă condiții mai bune, oamenii pleacă”, explică Carlos Arce, profesor de Drept Constituțional la Universitatea din Cordoba. 

A doua generație

O parte importantă a comunității românești rămâne în Spania, în principal cei care au avut copii care s-au născut sau au studiat acolo iar acum sunt lucrează în Medicină, Drept sau Informatică. Această a doua generație se consideră spanioli. 

„Nu m-am întors pentru că nu am nimic acolo; am plecat cu mulți ani în urmă. Copiii mei s-au născut aici, am un loc de muncă, stabilitate, dar am prieteni care au emigrat în ultimii ani în Austria sau Germania pentru că erau plătiți mai bine acolo”, spune un român care a făcut parte din primul val de migranți romîni.

Diaspora românească a ajuns în Spania începând din 2002, atrasă de boom-ul spaniol. La câteva zile de la sosirea în Spania, mulți străini și-au putut găsi cu ușurință un loc de muncă, fie în construcții, fie în sectorul serviciilor, în ospitalitate sau în sectorul casnic. Un zidar putea câștiga atunci 2.000 de euro pe lună de îndată ce începea să lucreze.

Cu 80.000 de români în plus pe an

"Pentru ei, Spania era El Dorado. Își găseau ușor de lucru, câștigau mulți bani, și-au cumpărat o casă... acum Spania nu mai este atât de atractivă", explică profesorul Peláez. Românii au sosit în masă, veniți mai ales din mediul rural, mai ales din Transilvania. În fiecare an soseau între 80.000 și 100.000 de români.

Înainte de boom-ul spaniol, însă românii preferau alte destinații. După căderea regimului Ceaușescu în decembrie 1989, „românii au optat pentru Germania, dar când au început să întâmpine dificultăți acolo, au ales Italia, apoi și aici a fost o perioadă în care s-a închis robinetul”, spune Miguel Fonda, un absolvent în Științe Politice și Sociologie, de origine română, care a condus timp de 15 ani Federația Asociațiilor Române din Spania.

2002 a fost anul cheie pentru ajungerea românilor și bulgarilor în Spania. Puteau intra liber în orice țară europeană după acordul de integrare în Uniunea Europeană de la 1 ianuarie 2007.

Românii au ales Spania în mare parte și pentru că limba spaniola este ușor de înțeles și de învățat. Primele comunități, în mare parte adventiste, s-au stabilit în principal în Castellón de la Plana, unde mulți au lucrat în construcții și în industria ceramicii, și în Coslada. În prezent, majoritatea comunității românești din Madrid locuiește în Corredor del Henares.

"A fost un fel de diasporă religioasă pentru că ortodocșii sunt majoritari în România. Au venit într-o țară unde nu erau atât de multe probleme pentru o religie neoprotestantă", spune Fonda, care susține că, în ciuda ușoarei îmbunătățiri economice actuale, România este încă o țară a contrastelor, unde salariul mediu este de 600 de euro pe lună, dar un judecător poate câștiga între 4.000 și 5.000 de euro. 

"Sunt lucruri nebunești. Sunt inegalități uriașe. În plus, autoritățile vor să nu crească mult șomajul, dar ca țara să nu se dezvolte excesiv pentru a evita inflația. Economia românească este redusă...Mulți dintre cei care se întorc acum nu se întorc de tot, vor continua să locuiască în Spania” explică Miguel Fonda.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰