Descoperiri arheologice care au uimit lumea în 2025

Instrumentele ştiinţifice de ultimă generaţie au schimbat faţa arheologiei în acest an: secvenţierea ADN-ului antic a reconstituit ascendenţa unui egiptean care a trăit la începuturile piramidelor. Imaginile satelitare au capturat urme ale unor capcane de vânătoare antice uriaşe răspândite în Anzi. Iar cartografierea subacvatică a readus la suprafaţă nave de război scufundate din al Doilea Război Mondial şi a descoperit un port scufundat care ar putea conţine indicii pentru găsirea locului de odihnă final al Cleopatrei, potrivit National Geographic. 

Cele mai interesante şi captivante descoperiri arheologice din 2025

Dar multe dintre cele mai mari descoperiri din 2025 au provenit şi din săpături clasice. În Belize, o excavare la o piramidă din Caracol a dezgropat o cameră care conţinea un mormânt regal mayaş. În apropierea Văii Regilor din Egipt, arheologii au dezgropat ultimul mormânt lipsă al unui faraon din dinastia a XVIII-a.

Luate împreună, acestea sugerează cât de multă istorie umană se află încă ascunsă - în apele adânci, în junglele dense şi în nisipurile deşertului - aşteptând să fie descoperită.Un mormânt regal din Belize ar putea aparţine regelui maya fondator al Caracolului

De aproape 40 de ani, arheologii Arlen şi Diane Chase de la Universitatea din Houston au săpat structurile antice mayaşe din Caracol, în jungla din actualul Belize. Anul acesta, ei au anunţat una dintre cele mai importante descoperiri ale lor: un mormânt regal vechi de 1.700 de ani, datând aproximativ din perioada 330-350 d.Hr. Ei cred că acesta a aparţinut unui renumit conducător, Te K’ab Chaak.

În interiorul mormântului acoperit cu cinabru, cercetătorii au găsit o mască mortuară din mozaic spartă, realizată din jad şi scoici, cercei din jad şi oasele unui bărbat în vârstă al cărui craniu se rostogolise într-un vas de ceramică. Dacă bănuiala lor este corectă şi rămăşiţele aparţin într-adevăr lui Te K'ab Chaak, asta ar însemna că au descoperit fondatorul unei dinastii maya care a condus oraşul timp de aproape 500 de ani. Descoperirile de la sit - în special, o înmormântare prin incinerare şi lame de obsidian verde - oferă, de asemenea, indicii despre o posibilă relaţie între mayaşii care trăiau acolo la acea vreme şi îndepărtatul, dar puternicul oraş Teotihuacan.

Căutarea Cleopatrei a dus la descoperirea unui port scufundat în largul coastei egiptene

De la ascensiunea unei dinastii maya până la căderea regatului ptolemeic din Egipt: anul acesta, arheologii au făcut o descoperire care ar putea ajuta la localizarea mormântului reginei Cleopatra. Timp de două decenii, exploratoarea National Geographic Kathleen Martínez a căutat locul de odihnă veşnică al Cleopatrei - nu în Alexandria, unde majoritatea cercetătorilor cred că este îngropată, ci într-un templu puţin cunoscut din apropiere, numit Taposiris Magna. Căutările sale au condus-o la Marea Mediterană, unde ea şi echipa sa au descoperit un port scufundat care datează din epoca reginei. 

Scafandrii conduşi de exploratorul National Geographic Bob Ballard au cartografiat podele lustruite, coloane impunătoare şi ancore sub valuri. Descoperirea, prezentată în documentarul National Geographic „Cleopatra’s Final Secret”, redefineşte Taposiris Magna ca un important nod maritim, precum şi un centru religios. Această descoperire, spune Martinez, întăreşte ipoteza că Cleopatra a ales acest loc pentru mormântul ei. Dacă rămăşiţele ei se află undeva în largul mării este o întrebare la care numai explorări suplimentare pot răspunde.

Epavele din al Doilea Război Mondial dezvăluie detalii despre campania mortală din Guadalcanal

Pe lângă căutarea Cleopatrei, Ballard a condus în iulie şi o expediţie în adâncurile mării, în Iron Bottom Sound, în Insulele Solomon, pentru a explora epavele navelor din al Doilea Război Mondial. Fundul mării din această zonă este un cimitir solemn pentru cele peste o sută de nave aliate şi japoneze distruse în timpul bătăliei de la Guadalcanal. Unele dintre ele nu au mai fost văzute din anii 1940. În timpul acestei expediţii, Ballard şi echipa sa de la bordul navei E/V Nautilus au folosit vehicule subacvatice telecomandate (ROV) pentru a cerceta 13 epave, printre care distrugătorul Teruzuki al Marinei Imperiale Japoneze şi prova distrusă a navei U.S.S. New Orleans.

Echipa a revizitat, de asemenea, crucişătorul australian HMAS Canberra, scufundat în timpul catastrofalei bătălii de la Insula Savo, şi a examinat rămăşiţele prăbuşite ale navei U.S.S. DeHaven, una dintre ultimele nave pierdute în campania de la Guadalcanal. Explorările evidenţiază atât istoria tactică a războiului din Pacific, cât şi costul uman: peste 27.000 de vieţi au fost pierdute în lupta de şase luni pentru Guadalcanal.

Mormântul pierdut al faraonului Thutmose al II-lea a fost descoperit

Deşi căutarea Cleopatrei continuă, un alt conducător egiptean a fost în sfârşit descoperit anul acesta. Mormântul regelui Thutmose al II-lea a scăpat arheologilor timp de mai bine de un secol, până când o echipă mixtă britanico-egipteană a anunţat descoperirea sa în luna februarie a acestui an. Thutmose al II-lea, a cărui soţie şi soră vitregă era celebra regină (şi, mai târziu, faraonă de drept) Hatshepsut, a domnit între 1493 şi 1479 î.Hr., la începutul dinastiei a XVIII-a.

Este primul mormânt regal descoperit după cel al regelui Tutankhamon în apropierea celebrei Văi a Regilor, situată lângă Luxor. În interior, arheologii au găsit pereţi inscripţionaţi cu hieroglife şi un tavan pictat cu motive celeste. 

Megastructurile andine 

De-a lungul Anzilor, oamenii au modelat întregi peisaje pentru a coordona comerţul, a calcula tributurile şi a captura prada greu de prins. În Peru, cercetătorii ar fi rezolvat în sfârşit misterul unei „fâşii de găuri” masive care punctează un versant îndepărtat numit Monte Sierpe, sau „Muntele Şarpelui”.

Ei cred că cele aproximativ 5.000 de găuri erau folosite ca piaţă şi sistem de contabilitate de către popoarele Chincha şi au fost ulterior extinse de incaşi. Fotografii aeriene ale găurilor au fost publicate într-un număr din 1933 al revistei National Geographic. Mai recent, cercetătorii au folosit drone pentru a vedea găurile de sus. Cartografierea cu drone şi analiza resturilor vegetale sugerează că gropile conţineau odată coşuri cu mărfuri şi că ar putea fi legate de o metodă antică de numărare observată în şnururi înnodate numite „khipus”.

În sudul îndepărtat al bazinului râului Camarones din Chile, imaginile din satelit au condus un arheolog la 76 de structuri de piatră în formă de V, despre care se crede că sunt „chacu”, capcane mari de vânătoare. Oamenii antici care locuiau acolo foloseau zidurile de piatră lungi de 150 de metri pentru a canaliza vicuñas sălbatice, animale mici asemănătoare lamelor, în ţarcuri circulare pentru a fi sacrificate. Cele două descoperiri ilustrează modul în care societăţile andine antice au modelat terenul de-a lungul generaţiilor pentru a-şi satisface nevoile.

Cel mai vechi şi mai complet genom egiptean antic secvenţiat vreodată

Într-un mormânt săpat într-un deal calcaros din necropola Nuwyat din Egipt, arheologii au descoperit un vas de ceramică. În interiorul acestuia se afla scheletul unui bărbat din perioada Vechiului Regat, de acum aproximativ 4.500 de ani. Şi în interiorul unuia dintre dinţii acelui bărbat, oamenii de ştiinţă au recuperat o capsulă genetică a timpului care oferă cea mai veche şi mai completă imagine de până acum asupra strămoşilor unui egiptean antic.

Analiza a arătat că 80% din ADN-ul bărbatului provenea de la grupuri neolitice din Africa de Nord, iar 20% de la populaţii din Asia de Vest. Oamenii de ştiinţă au folosit, de asemenea, o scanare 3D a feţei bărbatului din Nuwyat pentru a reconstitui aspectul acestuia (cu excepţia culorii părului şi a pielii, pe care le-au speculat). Ei au subliniat, însă, că acesta nu era reprezentativ pentru toate persoanele care trăiau de-a lungul Nilului în acea perioadă. 

Cercetătorii nu sunt siguri de motivul pentru care bărbatul a fost îngropat într-un vas. Însă urmele de pe oasele sale sugerează că acesta a efectuat multe lucrări repetitive, care implicau îndoirea spatelui, ceea ce i-a determinat să deducă că era probabil un olar priceput (şi probabil nu un constructor de piramide).

Mormântul lui Tutmes al II-lea

Egiptologii au descoperit în februarie primul mormânt al unui faraon de la descoperirea mormântului lui Tutankhamon în urmă cu peste un secol. Mormântul regelui Tutmes al II-lea era ultimul mormânt regal nedescoperit din cea de-a 18-a dinastie egipteană.

O echipă britanico-egipteană l-a localizat în văile de vest ale necropolei tebane de lângă oraşul Luxor. Cercetătorii credeau că toate camerele funerare ale faraonilor din dinastia a 18-a se aflau la mai mult de 2 km distanţă, mai aproape de Valea Regilor. Echipa a găsit-o într-o zonă asociată cu locurile de odihnă ale femeilor regale, dar când au intrat în camera funerară au găsit-o decorată - semnul unui faraon.

Tutmes al II-lea a fost un strămoş al lui Tutankhamon, a cărui domnie se crede că a fost între 1493 şi 1479 î.Hr. Mormântul lui Tutankhamon a fost găsit de arheologii britanici în 1922. Este cunoscut mai ales pentru că a fost soţul reginei Hatşepsut, considerată unul dintre cei mai mari faraoni ai Egiptului şi una dintre puţinele femei faraon care a domnit de drept.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰