Istoria pantofilor cu toc. Detalii mai puțin știute

Pantofii cu toc reprezintă, în zilele noastre, un simbol al feminității și al senzualității. Tocurile înalte alungesc silueta, punând în valoare gleznele și picioarele, într-o manieră cât se poate de rafinată. Totuși, tocurile nu au avut dintotdeauna aceste conotații.

De-a lungul istoriei, acest tip de încălțăminte a tranzitat perioade de glorie și de declin, din punct de vedere al semnificațiilor pe care le-a căpătat. Află detalii mai puțin cunoscute despre istoria pantofilor cu toc, începând cu perioada din perioada în care aceștia erau purtați de...măcelari!

Pantofii cu toc în Antichitate 

În Egiptul Antic, încălțămintea era un accesoriu care delimita clasele inferioare de nobilime; astfel, în timp ce oamenii de rând mergeau desculți, cei bogați purtau pantofi din piele. Mai mult decât atât, picturile murale care datează din perioada anului 3.500 î.Hr. îi reprezintă pe membrii aristocrației purtând încălțări care seamănă izbitor de mult cu pantofii cu toc, așa cum îi cunoaștem astăzi. 

Pe atunci, pantofii aceștia erau purtați atât de femei cât și de bărbați, cu precădere în cadrul ceremoniilor. Totodată, pantofii cu platformă erau purtați și de către măcelarii egipteni care doreau să-și protejeze picioarele de sângele animalelor pe care le sacrificau. 

În Grecia Antică și în Roma, actorii momentului purtau încălțăminte cunoscută sub numele de Kothorni, care se distingea prin tălpile confecționate din lemn sau plută. Înălțimea tălpii varia și indica statutul social al celui sau celei care purta respectiva pereche de pantofi. Astfel, cu cât tocul era mai înalt, cu atât purtătorul era mai bogat. 

Tocul, un element de design foarte controversat

Abia în perioada romană pantofii cu toc înalt au început să se apropie de reprezentarea pe care ei o au în prezent. Totuși, la un anumit moment din istoria lor, aceste accesorii indispensabile astăzi, au reprezentat un subiect foarte controversat în societatea momentului. Prostituția era legală în Roma Antică, iar femeile care alegeau să practice cea mai veche meserie din lume au folosit pantofii cu toc pentru a deveni mai vizibile în fața potențialilor clienți. 

În epoca medievală, pantofii cu talpă înaltă au căpătat atribute practice. Deopotrivă bărbații și femeile îi purtau pentru a se proteja de murdăria de pe străzi. 

Pantofii în perioada Renașterii, o dovadă a simțului estetic 

În timpul Renașterii, popularitatea pantofilor cu toc a început să urce, de data această ei căpătând o semnificație pozitivă. Mai exact, se considera că bărbații și femeile care îi purtau dădeau dovadă de mult bun gust într-ale modei. Se crede că ideea de a purta pantofi cu toc ca o declarație a pasiunii pentru modă a fost inițiată de Catherine de Medici, care a vrut să creeze o impresie bună în rândul regalităților franceze atunci când s-a căsătorit cu ducele de Orleans. 

În încercarea de a-și alungi silueta, deoarece i se părea că este prea scundă, ea a ales pantofi cu talpă înaltă de aproape 6 cm. Chiar și Ludovic al XIV-lea apela la acest truc, complexat fiind de statura sa. Nobilul nu avea mai mult de 1.63 m înălțime și purta tocuri de 10 cm. De asemenea, tot în aceea perioadă, încălțămintea cu toc era de nelipsit din arsenalul curtezanelor cochete de la curțile regale. 

Până la finalul secolului XVII, pantofii cu toc au fost un articol vestimentar unisex. Odată cu trecerea timpului, modelele de încălțări pentru femei au devenit tot mai diferite față de cele ale bărbaților. 

Astăzi, tocurile sunt marca exclusivă a reprezentantelor sexului frumos și sunt disponibile într-o mulțime de măsuri, forme și grosimi. Iată care sunt cele mai populare modele în 2019: https://www.epantofi.ro/modele-pantofi-2019.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰