Observator » Inedit » Merdeneaua otomană, devenită tradiţie urbană. Istoria merdenelei şi cum se prepară în mod tradiţional

Merdeneaua otomană, devenită tradiţie urbană. Istoria merdenelei şi cum se prepară în mod tradiţional

Merdenele sărate gata preparate Merdenele sărate gata preparate
Andrei Jipa | Timp citire: 3 minute
Publicat la 21.08.2026, 14:15 | Modificat la 21.08.2026, 14:25

Merdeneaua - istorie, origini şi reţete tradiţionale. Una dintre gustările de patiserie care au devenit parte din cultura gastonomică românească împarte acum internetul în două: cu margarină sau fără? O postare pe Facebook a dat tonul discuţiei, iar internauţii - ca de obicei - nu iartă.

Considerată astazi un produs de patiserie românesc, povestea merdenelei este legată de influenţele culinare din zona Balcanilor şi modelată de tradițiile Imperiului Otoman şi de bucătăriile din sud-estul Europei. 

Originea exactă a merdenelei este dificil de stabilit, deoarece rețetele de acest timp au circulat timp de secole între regiunile Balcanilor şi Orientul Apropiat. Denumirea "merdenea" este asociată în general cu "merdane", din limba turcă, un instrument folosit pe post de sucitor sau ca unealtă pentru întinderea aluatului.

Influenţa otomană asupra bucătăriei româneşti a contribuit la răspândirea preparatelor pe bază de aluat, carne şi/sau brânză. Printre acestea şi diverse produse de patiserie în foi, adaptate apoi gusturilor şi mai ales ingredientelor locale.

Articolul continuă după reclamă

În România, merdeneaua s-a impus ca produs rapid, simplu şi accesibil. Umplutura de brânză sărată combinată cu aluatul fraged şi foietaj au transformat-o într-o gustare iubită de mai toată lumea.

Cum a căpătat popularitate în România?

Merdeneaua s-a potrivit foarte bine cu ritmul vieţii românilor, dar şi cu situaţia materială a acestora. Mai ales după căderea comunismului, în anii grei ai Tranziției, merdeneaua ieftină şi săţioasă potolea pofta de mâncare. Din acest motiv a devenit o prezenţă obişnuită în brutării, patiserii şi chiar în magazinele alimentare.

Reţeta comercială a ajuns să varieze de la un producător la altul. Unele merdenele sunt mai apropiate de foietaj, cu multe straturi fine, în timp ce altele au un aluat mai elastic şi mai puţin aerat.

Pe acelaşi subiect

Ce ingrediente se pun, în mod tradiţional, în merdenele?

Pentru o reţetă "clasică" de merdenele cu brânză se folosesc câteva ingrediente simple

  • făină
  • apă
  • sare
  • ulei sau unt (margarină în unele cazuri)
  • brânză sărată (de preferat telemea)
  • ou (pentru uns)
  • iaurt sau smântână

Secretul unei merdenele bune este aluatul. Acesta trebuie întins suficient de subţire şi împăturit astfel încât să formeze mai multe straturi.

Modul exact de preparare

Se pune făina într-un bol şi se adaugă sare. Se toarnă apo trecptat apă călduţă şi se frământă până la obținerea unui aluat omogen şi elastic.

Se adaugă apoi uleiul şi se continuă frământarea pentru câteva minute, până când aluatul nu se mai lipeşte excesiv de mâini.

Aluatul este apoi acoperit şi lăsat să se odihnească circa 30 de minute. Această etapă este importantă pentru că glutenul se relaxează, iar aluatul va putea fi întins mai uşor.

Între timp, se sfărâmă telemeaua şi se amestecă cu ou şi iaurt sau smântână.

30 de minute mai târziu, aluatul se împarte în mai multe bucăţi. Fiecare bucată este întinsă într-o foaie cât mai subţire. Se pune umplutura, apoi se împătureşte cu grijă.

Pe o tavă tapetată cu hârtie de copt se pun merdenelele şi se ung cu ou bătut.

Se coc la cuptorul preîncâlzit la 200-220 grade Celsius până când devin aurii şi crocante.

Trucuri pentru o merdenea bună

Există şi câteva trucuri, spun patiserii, pentru o merdenea "ca la carte".

  • Aluatul trebuie neapărat lăsat la odihnit
  • Nu exagera cu umplutura pentru că prea multă brânză poate face ca aluatul să se rupă sau să rămână necopt la interior
  • Cuptorul trebuie să fie foarte bine încins înainte
  • Nu deschide cuptorul pentru că pierderea căldurii poate afecta textura
  • Alege o brânză potrivită gusturilor tale

Concluzie

Merdeneaua este mai mult decât o simplă plăcintă cu brânză. Povestea ei reflectă circulaţia rețetelor şi a tehnicilor culinare între Orient şi Balcani. De-a lungul timpului, preparatul a fost adaptat ingredientelor locale devenind unul dintre cele mai îndrăgite produse de patiserie.