Observator » Inedit » Un inel din aur a stat ascuns aproape 1.000 de ani. Descoperirea făcută la doar 7 cm sub pământ

Un inel din aur a stat ascuns aproape 1.000 de ani. Descoperirea făcută la doar 7 cm sub pământ

Un inel din aur a stat ascuns aproape 1.000 de ani. Descoperirea făcută la doar 7 cm sub pământ Inel - NIKU
Editor M.P. | Timp citire: 3 minute
Publicat la 21.11.2026, 14:54 | Modificat la 21.11.2026, 14:54

Uneori, cele mai mari secrete ale trecutului se ascund la doar câțiva centimetri sub picioarele noastre. În cel mai vechi oraș din Norvegia, arheologii au descoperit un inel medieval din aur, o bijuterie spectaculoasă care ridică întrebări despre credințele oamenilor de acum aproape o mie de ani, dar și despre identitatea persoanei care l-a purtat. Descoperirea este pe cât de impresionantă, pe atât de misterioasă.

O arheoloagă norvegiană a avut parte de o surpriză uriașă. La mai puțin de opt centimetri sub suprafața solului, în Tønsberg, considerat cel mai vechi oraș din Norvegia și fondat în secolul al IX-lea, a fost descoperit un inel medieval din aur, pierdut în urmă cu aproape un mileniu.

Cine ar fi putut purta o asemenea bijuterie acum aproape o mie de ani? Descoperirea a avut loc în timpul unor lucrări la sistemul medieval de drenaj al orașului. Arheologii au găsit un inel din aur, împodobit cu o piatră ovală de un albastru intens, scrie Futura Science.

Institutul Norvegian pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural (NIKU) a descris obiectul drept un exemplar extraordinar. Este primul inel din aur descoperit în oraș în ultimii 15 ani.

Articolul continuă după reclamă

O tehnică medievală cu influențe exotice

Linda Åsheim, arheoloaga care a descoperit bijuteria, nu și-a ascuns uimirea. Arheoloaga a mărturisit că a fost complet copleșită de descoperire și chiar i-a întrebat pe muncitori dacă nu cumva este vorba despre o farsă.

Ulterior, a glumit că poate ar trebui să renunțe la arheologie, deoarece tocmai atinsese apogeul carierei sale. Hanne Ekstrøm Jordahl, coordonatoarea proiectului, a descris inelul drept „fantastic de frumos și rar”.

Bijuteria impresionează prin tehnica de realizare. Inelul este decorat cu filigran, o tehnică ce presupune răsucirea și lipirea unor fire subțiri de aur pentru a forma motive ornamentale.

Pe acelaşi subiect

Aceste detalii sunt completate de granulație, o tehnică prin care mici sfere din aur sunt fixate pe suprafața obiectului.

Combinația celor două procedee este caracteristică meșterilor aurari din perioada medievală timpurie.

Marianne Vedeler, profesoară la Muzeul de Istorie Culturală al Universității din Oslo, explică faptul că stilul care combină filigranul și granulația a ajuns în Norvegia în perioada bizantină, parțial prin intermediul tradițiilor carolingiene de prelucrare a aurului.

Inele cu motive spiralate asemănătoare au fost descoperite în Anglia și datează din secolul al IX-lea și începutul secolului al X-lea. Alte două inele similare, găsite în Danemarca, au fost datate în secolul al XI-lea.

După curățare, piatra montată în inel seamănă cu un safir albastru, o piatră prețioasă care avea o semnificație aparte în Evul Mediu.

Potrivit credințelor vremii, safirul simboliza puterea divină și vindecarea. Se considera că nuanța sa albastră putea „răci căldura interioară” și, astfel, putea contribui la păstrarea castității.

Există însă un detaliu surprinzător: piatra, deși seamănă cu un safir, este probabil realizată din sticlă colorată, folosită pentru a imita piatra prețioasă.

În Evul Mediu, safirul era asociat cu puterea divină, vindecarea și protejarea castității. Indiferent dacă persoana care purta inelul știa că piatra era autentică sau doar o imitație, semnificația simbolică putea rămâne aceeași.

Cine a purtat bijuteria?

Datarea inelului este posibilă datorită unui indiciu arheologic important. Bijuteria a fost găsită sub un strat arheologic în care se afla o ramură de molid datată între anii 1167 și 1269.

Pe baza caracteristicilor sale, specialiștii estimează că inelul provine din perioada cuprinsă între secolele al IX-lea și al XI-lea. Dimensiunile sale reduse sugerează că bijuteria a aparținut unei femei, cel mai probabil unei persoane cu statut social înalt.

Orașul Tønsberg se află în apropierea complexului regal Tunsberghus, o fortăreață construită de regii scandinavi în secolul al XIII-lea. Nobilii, reprezentanții clerului și membrii familiilor regale frecventau în mod regulat orașul.

Prin urmare, proprietara inelului ar fi putut fi o prințesă sau o femeie înstărită din mediul urban.

În orice caz, bijuteria reprezintă o mărturie a măiestriei meșterilor aurari medievali și a unei culturi în care simbolurile aveau semnificații mult mai complexe decât ne-am putea imagina.