Video Analist, despre vizita lui Adrian Năstase și Viorica Dăncilă la Beijing: Chinezii se mulțumesc și cu rebuturi

Ministra noastră de Externe a reacţionat dur şi le-a transmis că nişte adevăraţi patrioţi nu s-ar gudura pe lângă un agresor, în timp ce ministrul român al Apărării este de părere că prezenţa politicienilor români este o palmă dată aliaţilor noştri.

De altfel, şi şefa diplomaţiei europene a calificat întâlnirea marilor lideri iliberali în China drept o sfidare directă la adresa ordinii internaţionale. Donald Trump a ironizat întâlnirea dintre preşedinţii Chinei, Rusiei şi Coreei de Nord, pe care i-a acuzat că au conspirat împotriva Statelor Unite. Ulterior, într-o întâlnire cu preşedintele polonez, i-a transmis din nou lui Vladimir Putin că va vedea că se vor întâmpla lucruri dacă decizia privitoare la războiul din Ucraina nu va satisface pretenţiile SUA.

Putin a primit însă o noua declaraţie de sprijin de cealaltă parte a tablei puterii, de la dictatorul nord-coreean, care i-a transmis că îl va susţine cât va fi nevoie. China şi-a prezentat şi arsenalul militar colosal care arată cât de rapid a recuperat decalajul faţă de SUA. Bifează rachete nucleare intercontinentale care pot fi lansate de pe apă, din aer şi de pe uscat, a prezentat câini roboţi, drone operate cu inteligenţa aritificială, rachete hipersonice şi arme laser.

Între timp, pentru publicul din România cei doi foşti prim-miniştri au transmis ca au participat în China în calitate de persoane private şi nu puteau sa controleze lista de invitaţi a preşedintelui Xi Jinping. Mai mult, Viorica Dancilă a şi ironizat titulara portofoliului de la Externe că nu are întâlniri la fel de importante cu liderii lumii. Ambasada Chinei în România a postat un mesaj pe Facebook însă în care a mulţumit nu persoanelor private Viorica Dăncilă şi Adrian Năstase. Nici macar oamenilor politici. Ci a folosit titulatura care implica statul român, aceea de foşti premieri.

Marius Ghincea, politolog şi cercetător la Institutul Federal de Tehnologie Zurich

Marius Pancu: Haideți să pornim de la scandalul care a apărut în România. Viorica Dăncilă și Adrian Năstase au fost acolo la paradă în rândul 2 lângă triada dictatorilor Xi Jinping, Kim Jong-un, Vladimir Putin. Spun că au făcut-o în calitate de persoane private. Vă întreb, care e interesul Chinei, pe de o parte, de a cultiva astfel de relații, chiar și în România, în eșalonul 2 de politicieni? 

Marius Ghincea: Pe de o parte, interesul de imagine al Chinei pentru publicul intern este să arate că are o relevanță crescută și că are contacte în toată lumea. În mod ideal, liderii chinezi ar prefera să aibă lideri politici de top din alte țări, dar atunci când acești lideri refuză astfel de invitații, se mulțumesc și cu rebuturi politice, ca să le numim așa, politicieni care nu mai sunt foarte activi, dar care pot să umple spațiul dedicat oficialităților străine și pot să servească promovării și semnalizării puterii Chinei în lume.

Iar al doilea factor legat de motivul pentru care China încă lucrează și își dezvoltă astfel de rețele este pentru că dorește să construiască niște rețele globale care să transmită idei și obiective politice care sunt în contradicție cu ideile și cu obiectivele Statelor Unite, în special, dar a Occidentului ca întreg. Iar din punctul acesta de vedere, foști oficiali români deseori în ultimii ani s-au dovedit mai mult decât disponibili, dispuși să promoveze mesaje care contrazic poziția oficială a statului român. 

Marius Pancu: Rebuturi politice care pot deveni la nevoie conserve reactivate în vreun scop politic? 

Marius Ghincea: Desigur, pot redeveni politicieni activi cu decizia în momentul în care au loc diferite crize politice care duc la o revenire sau la o schimbare a eșalonului de elite politice care ajung la putere. Știm, spre exemplu, că eram cât pe ce să avem o nouă elite politică la alegerile anulate de anul trecut, în cazul în care un alt om ar fi câștigat alegerile prezidențiale din iarna trecută, s-ar fi putut să-l avem chiar pe președintele României, în tribuna de la Beijing.

Deci, China întotdeauna se pregătește, și nu doar China, şi Federația Rusă și alți actori. Oameni care au potențialul pe viitor, fie de a influența orientarea de politică externă, fie de a ajunge ei înşişi și la putere, într-o formă sau alta. 

Marius Pancu: Acum, nu-i un secret că, nu știu ce calitate mai are domnul Dungaciu, în Partidul Aur, dar fusese asimilat, la un moment dat, cu surle și trâmbițe pe post de consilier pe politică externă, chiar propuneri pentru cele mai înalte funcții, dar a declarat în enumerate rânduri că singura șansă a României și a Europei ar fi să se alieze cu China în continuare. Deci, avem deja indicat în mod concret ceea ce spuneați dumneavoastră cu referire la alți actori politici care și-ar fi dorit o schimbare de direcție pentru România. Acum vă întreb, ce le iese lor, acestor politicieni, la afacerea asta de a se expune atât de public într-un astfel de asociere? 

Marius Ghincea: Primul lucru pe care le iese și pe termen foarte scurt este o validare în fața publicului intern și a diverselor rețele din care aceștia fac parte, că totuși sunt încă relevanți. Nu mai au putere de decizie politică intern în instituțiile statului, dar uite, ne bagă în seamă Marea Putere Mondială, cum spunea mai devreme într-o înregistrare la dumneavoastră doamna Dăncilă, și practic o folosesc ca o formă de validare internă că ei sunt încă relevanți politic la nivel internațional dacă o Putere Mondială de dimensiunea Chinei invită un astfel de politician la un eveniment atât de important.

Iar al doilea motiv este legat de achisarea la un set de idei civilizaționale, politice, cu care mulți din acești lideri au devenit foarte familiarizați, au devenit chiar sprijinitori ai unor astfel de idei. 

Știm că, spre exemplu, domnul Adrian Năstase, după ce a fost eliberat din închisoare, și-a schimbat destul de mult viziunea politică, l-a găzduit la București pe unul din ideologii șefi ai regimului de la Kremlin, pe domnul Dughin, are interacțiuni constante cu reprezentanți ai Republicii Populare Chineze. Și pentru China, astfel de indivizi pot să reprezinte vectori de influență, vectori prin care să-și promoveze la nivel intern, în societate, în rândul unor noi tipuri de elite, ideile, preferințele, orientările, cu speranța că asta va avea efect pe termen lung. Practic, de a cultiva acum ce pot culege peste 10-20 de ani dacă au succes. 

Marius Pancu: Adrian Năstase, care sunt convins, la fel ca ceea ce s-a întâmplat după dispariția lui Ion Iliescu, și-ar asuma și-și asumă meritele pentru parcursul pro-european sau european și atlantic al României, prin acțiunile pe care le-a întreprins inclusiv când era premier. Vă întreb însă ce arată un astfel de moment despre orientarea de viziune a societății românești.

Marius Ghincea: Ce vedem în societatea românească în ultimii 3-4 ani, dar în special din decembrie anul trecut, este o divizare în ceea ce privește orientarea de politică externă. În mod tradițional, România și elitele românești, dar și publicul, se bucurau de un larg consens. Un consens național cu privire la politica externă. Nu exista o dezbatere cu privire la politica externă. Politica externă nu era în general un subiect electoral, pentru că toată lumea era de acord și deci nu aveai pe ce să dezbați. Ori în ultimul an și jumătate, dar de fapt în ultimii câțiva ani, vedem o divizare, o polarizare în societate între mai multe școli de gândire, printre care una revoluționară, care vrea să schimbe politica externă tradițională a României, să nu mai fim parte a Occidentului, doar orientați spre integrarea europeană și legați de parteneriatul nostru strategic cu Statele Unite, dar să devenim mult mai similar ca Ungaria sau Serbia, cu o politică multivectorială, care lucrează la mai multe capete și care încearcă să maximizeze beneficiile, fără să țină cont de valorile noastre liberale, europene, de eforturile pe care le-am depus în ultimele decenii.

Marius Pancu: Acum ce-i drept, noi habar nu avem la nivel oficial care e poziția României față de China, în mod concret, ca strategie națională. Care ar trebui să fie ea și cât de repede ar trebui să fie definită în contextul în care vedem să încearcă la Beijing o nouă ordine mondială?  

Marius Ghincea: În ultimii 10 ani, în special în perioada mandatelor domnului Iohannis, România a avut o abordare de ambiguitate strategică, putem să o numim, prin care România nu a înghețat relațiile cu China, dar nici nu le-a îmbunătățit foarte mult. A încercat, în special, după ce Victor Ponta nu a mai fost prim-ministru, să mențină relațiile bilaterale într-o zonă gri, în care nu era foarte clar care este direcția relațiilor bilaterale, iar asta a convenit diferitelor guverne conduse, în special în politica externă de Klaus Iohannis.

Dar, în spațiul românesc, în ultimele săptămâni și luni, avem din ce în ce mai multe voci care cer o poziție mult mai clară, care să ofere predictibilitate și care să ofere și credibilitate externă în ochii partenerilor noștri europeni și americani cu privire la poziția României față de China. Și, în acest context, în următoarele luni, președintele Nicușor Dan este obligat de lege să prezinte noua strategie de apărare a țării, care include principalele obiective de securitate națională, dar și principalele riscuri, vulnerabilități și amenințări. Iar aici este posibil, ca noul președinte, să decide să includă și China, fie în rândul amenințărilor, a vulnerabilităților, sau să dedice câteva pagini pentru a formula o idee sau o viziune mai clară cu privire la viitorul relațiilor transatlantice, pentru că este foarte clar că, în anii ce urmează, competiția dintre Statele Unite și China se va amplifica. Iar Europa, inclusiv România, vor trebui să joace un rol și vor trebui să se poziționeze foarte clar. Pentru că, altfel, partenerii europeni și americani vor cere o poziție tranşantă. 

Marius Pancu: Din punctul dumneavoastră de vedere, care ar trebui să fie, concret, poziția României față de China în această nouă strategie națională? 

Marius Ghincea: Este că România ar trebui să adopte o poziție mai degrabă sceptică cu privire la ambițiile Republicii Populare Chineze și să se ralizeze poziției comune adoptate la Bruxelles. În ceea ce privește China, aceea că o vedem ca un rival strategic în sfera de securitate și de organizare a ordinii mondiale, dar, în același timp, și ca un actor cu care putem coopera atunci când se poate, în special în sfera relațiilor comerciale. Europa și inclusiv România depinde într-o mare măsură de continuarea relațiilor comerciale cu China. La fel cum și Statele Unite depinde de această relație comercială. Deci, în sfera politică și de securitate, să recunoaștem că suntem rivali și că aparținem unor blocuri politice și geopolitice distincte, dar, în sfera comercială, va trebui să găsim mecanisme de cooperare astfel încât să putem să continuăm o relație care să aducă beneficii economice și în România. 

Marius Pancu: Din punctul analistului politic de vedere și sigur cu viziunea amplă asupra istoriei pe care o aveți, vă întreb cum ați văzut momentul paradei de astăzi, reunind trei dintre cei mai mari dictatori, văzând însă și că declarațiile uzuale ale Chinei că își dorește nouă ordine mondială sunt susținute acum de un arsenal militar pe care nu îl bănuiam neapărat. Vă întreb cum ați încadrat momentul ăsta în ceea ce privește scara asta a distrugerii ordinii mondiale, a reorganizării ordinii mondiale și cum ați plasa la nivel comparativ dacă ar fi să vă uitați în istorie la alte momente antebelice? 

Marius Ghincea: Cred că sunt două elemente principale care mi-au atras atenția. Primul este legat de semnificație istorică. Vorbim de aniversarea 80 de ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, de la capitularea Japoniei, dar vorbim de o capitulare a Japoniei în fața Statelor Unite. Statele Unite sunt cele care au câștigat cel de-al doilea război mondial în Asia, dar Statele Unite nu sunt invitate la această paradă care are și scopul de a semnaliza puterea militară a Chinei față de Statele Unite. E un pic de ironie aici în care China celebrează victoria împotriva Japoniei, victorie care aparține Americii.

Deci, e puțin ironic, dar în același timp, din punct de vedere geopolitic, ne aflăm la un punct similar cu cel de la chiar începutul războrului rece, în care atât Uniunea Sovietică cât și Statele Unite încercau să-și semnalizeze, să arate lumii că au puterea militară de a distruge cealaltă parte. 

Și prezența triadei nucleare, prezența tehnologiei militare de vârf a Chinei, semnalizează practic faptul că China vrea să fie recunoscută ca o putere la paritate, dacă nu mai puternică decât Statele Unite. Și că, la fel ca Uniunea Sovietică în anii 50, nu intenționează să facă vreun compromis strategic cu privirea la ordinea mondială. Iar asta înseamnă că ar trebui să ne așteptăm ca următorul deceniu sau două să avem o competiție din ce în ce mai acerbă între Occident și Statele Unite, în particular pe de o parte și China pe de cealaltă parte. 

Marius Pancu: După ce am văzut, după demonstrația asta de forță, semnalul e că o invazie în Taiwan e doar o chestiune de timp? Sau mai poate fi evitată? 

Marius Ghincea: Eu cred că mai poate fi evitată printr-o capacitate de descurajare credibilă atât a Taiwanului cât și a Statelor Unite, dar cu siguranță acest show de forță, această paradă ne arată că China are tot interesul să arate că este puterea regională cea mai importantă. Iar cel mai bun mod prin care ar putea să arată acest lucru este printr-o invazie și ocupare a Taiwanului, dar care evident nu este neapărat inevitabilă, având în vedere că atât Taiwanul cât și Statele Unite are încă  o capacitate de descurajare și apărare care poate să-i pună pe liderii de la Beijing pe gânduri. 

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰