Video Analist: Este o problemă faptul că nu am doborât drona rusească, şi extern, şi intern

Ministrul Apărării şi-ar fi dorit ca aparatul să fie doborât de aeronavele NATO, dar "n-au reuşit, din nou". Piloţii germani ai celor două aeronave Eurofighter care o urmăreau au decis că este mult mai sigur pentru populaţie să nu tragă cu rachete sau cu mitralierele de bord.

Potrivit surselor militare ale Observator, în zona respectivă exista mult zgomot radar, cauzat de eoliene ceea ce înseamnă că obiectul localizat de aparatura aviaţiei putea fi altceva, iar riscul daunelor auto-provocate de escadrila NATO era mult mai mare. Chiar şi aşa, drona a reuşit chiar să dispară de pe radarele armatei o bună bucată de timp.

Cel mai probabil, drona a fost lansată din Crimeea. În orice caz, drona căzută în judeţul Vaslui nu avea explozibil la bord. Specialiştii au identificat un marcaj comun cu alte aparate fără pilot care au intrat, în ultimele zile, în spaţiul aerian al României şi Republicii Moldova. Toate aveau un marcaj unic, inscripţionat pe fuselaj. Din analizele preliminare, acest tip de dispozitive nu beneficiază de muniţii reale. Sunt doar drone-momeală, folosite pentru a satura radarele.

Şi în Republica Moldova au existat probleme altminteri. O dronă cu inscripţia Z, inscripţia pe care Rusia şi-a arogat-o de la începutul războiului, a căzut peste o casă din Raionul Floreşti. E vorba de un aparat fără pilot Gerbera, tot fără încărcătură explozivă folosită pentru inducere în eroare, misiuni de supraveghere şi colectare de informaţii.

Ulterior, alte 5 aparate fără pilot au fost văzute pe radare. În paralel, Parlamentul European a dat undă verde primului program cu privire la industria de apărare din Uniunea Europeană, prin care vor fi promovate achiziţii comune la nivelul blocului comunitar, de intensificare a producţiei de armament şi de creştere a sprijinului pentru Ucraina.  Am analizat întreaga situaţie alături de Mihai Valentin Cernea, analist politic, specialist în Etica Războiului.

Marius Pancu: Ce a vrut să facă Rusia prin acest nou episod care merge mult mai adânc în geografia României? 

Mihai Cernea: Îmi pare că a vrut să facă mai multe lucruri. Bineînțeles că vorbim de deja tradiționala apetență a Rusiei pentru a ne testa capacitățile. Evident că vorbim și de un atac hibrid, pentru că vorbim de o incursiune menită să genereze fix tipul de discuție pe care le-am avut astăzi.

Și nu m-aș mira să facă într-un fel sau altul parte și din procesul de negociere, care are loc, sau de falsa negociere, vom vedea, care are loc zilele acestea în legătură cu așa-zisa pace din Ucraina, și anume pentru a crea și mai multă emoție publică și pentru a menține inițiativa politică pe care o are în momentul de față, pe frontul negocierilor, ca să folosesc această metaforă. Bănuiesc că acestea sunt obiectivele. Mai degrabă un atac cognitiv, mai mult decât orice altceva și poate și o testare a capacității de reacție a României în condițiile unei astfel de incursiuni.

Marius Pancu: Cum a trecut România aceste trei puncte de test?

Mihai Cernea: E complicat de spus, sincer să spun. Am urmărit de-a lungul zilei declarațiile Ministerului Apărării, Ionuţ Moșteanu, și într-adevăr sunt câteva neînțelegeri care au loc la nivelul populației României cu privire la ce s-a întâmplat. Realitatea este că mulți au spus, sau mulți au deplâns, am văzut astăzi, că de ce nu s-a luat o decizie politică pentru a se doborî cu orice preț această dronă.

Doar că noi s-ar putea să nu înțelegem exact cum funcționează o armată NATO și România începe să devină o armată NATO. Și anume, toate capacitățile, toate radarele, toate mijloacele de informare sunt pentru ca piloții să ia decizii autonome. Adică, într-adevăr, aici nu cred că Ionuţ Moșteanu a exagerat. Într-adevăr, probabil că a fost permisiunea pentru angajare, dar decizia finală era la pilot. În general, armatele NATO așa funcționează.

Marius Pancu: Așa e și legea pe care o avem acum. Cu asta ne-am lămurit. Așa e și legea.  Decizia rămâne la pilot. Doar că Ionut Moșteanu a venit astăzi și a spus că mi-aș fi dorit ca piloții să doboare drona. N-au reușit. Din nou.

Mihai Cernea: Aici este problema. Aici este problema de comunicare pe care o avem în această situație. Pentru că aceste lucruri nu sunt clare. Și ar fi mult mai bine, având în vedere faptul că Armata Română rămâne instituția care se bucură de cel mai ridicat grad de încredere în populație, că astfel de gafele de comunicare să nu mai aibă loc. Pentru că pare că nimeni nu știe ce face. 

Problema principală este că, da, știm exact ce facem și ca în orice armată NATO, toate mijloacele de informare se duc către decizia pilotului. Asta este o putere a armatelor NATO. Să ne amintim că în Armata Chinei, decizia finală cu privire la angajarea ținutelor e luată de un comandant care se află la bordul sau în lângă un radar și nu este luată de piloți. Lucru care îngreunează foarte mult decizia. Aici, cred că, semnalul de îngrijorare pentru noi toți, pentru România în particular, dar și pentru NATO în general, pentru că, până la urmă, astăzi au fost folosite echipamente NATO, este că, aparent, suntem mai slabi când vine vorba de combaterea dronelor decât credeam cu toții. Aici mi se pare mie că este punctul principal de îngrijorare. Pentru că, într-adevăr, piloții din informațiile pe care le avem nu au putut să blocheze țintele pe radar.

Se pare că, în procedura care trebuia să fie implementată de piloți, aceștia trebuia să vadă vizual drona respectivă. Înțeleg că este vorba de acele zgomote de radar și de a nu apărea cu vreo confuzie și să nu tragă într-o eoliană sau ceva de genul acesta. Au fost obligați să angajeze vizual țintele și vă dați seama la o dronă de dimensiunile respective și la vitezele la care merg avionele utilizate. Este foarte greu să o vezi cu adevărat. Și se pare că ea nu e nici văzută foarte bine de radarele noastre. 

Adică problema este că o astfel de mini-dronă, care ar putea fi folosită și pentru spionaj, dacă ar avea camere pe ea, este o dronă care poate să pună literalmente probleme apărării antiaeriene.

Ba chiar ne-a mai spus astăzi ministrul Apărării că România oricum nu are alte baterii antiaeriene pentru chiar toată granița. Pentru că atenție, nu avem noi ca țară, nu avem doar opțiunea de a angaja aceste ținte doar cu avioanele pe care le avem în dotare, care sunt într-adevăr opțiuni foarte costisitoare. Ora de zbor ne costă, rachetele ne costă. Numai faptul că au fost patru avioane astăzi în aer, în momente de timp diferite, ne-a crescut un pic deficitul, ca să fim foarte onești pentru angajarea acestei ținte. 

Dar avem și tot felul de baterii antiaeriene, amintesc aici ghepardurile, care ar putea foarte ușor să angajeze aceste, cu, bineînțeles, asistența întregii armate, să angajeze aceste drone. Iată că nu le-am putut folosi. Problema pare să fie una de ordin tehnic până la urmă, pentru că, într-adevăr, deși piloții au avut permisiunea de a angaja aceste drone, noi nu am putut să le prindem. Ei n-au putut să le vadă și nici radalele n-au putut să le blocheze pentru timpul necesar ca ele să fie lovite. Ne-am comportat ca o armată NATO și asta ne spune că NATO este vulnerabilă la astfel de incursiuni în momentul de față, ceea ce implică niște obligații, nu doar în cadrul României, bineînțeles că e vorba despre noi astăzi, dar implică niște obligații în cadrul Alianței de a deveni mai buni.

Și, într-adevăr, au fost foarte multe voci în ultima perioadă care au spus că Ucraina și Rusia ne-au luat-o în față tuturor când vine vorba de tehnologia și de utilizarea dronelor, dar și de combaterea dronelor și incidentul de astăzi ne confirmă că aceste voci au spus adevărul. Într-adevăr, suntem vulnerabili la astfel de incursiuni, măcar când vine vorba de spionaj. 

Marius Pancu: Un singur supliment de informație, că tot pomeneaţi de bani aici, mă uitam acum după cifrele exacte, un episod din acesta de ridicat avionete la sol pentru a urmări o dronă undeva la 300 de mii de euro minimum. Dacă mai și lansam o rachetă, e undeva între 600 de mii și până la un milion de euro, potrivit datelor pe care le obținusem de la incidente anterioare, că mai solicitasem calibrul ăsta de informații. Acum, mai apare o chestiune. Spuneau piloții, spuneau sursele noastre militare de fapt, că dacă ar fi luat ținta respectivă pe radar,drona pe radar și erau foarte aproape de graniță, mergea, ca să explic pe înțelesul oamenilor, pe înțelesul tuturor, mergea racheta, urmărea drona și putea ca drona între timp să ajungă dincolo de granița ucraineană, deci să fie doborâtă de o rachetă românească pe teritoriu ucrainean. Ce tip de schimbare ar fi generată asta în dinamica războiului, domnule Cernea? 

Mihai Cernea: Nu cred că ar fi generat o mare schimbare în momentul de față. Până la urmă, noi suntem partenerii Ucrainei în acest conflict. Am ajutat Ucraina și militar, și umanitar și nu cred că ar fi generat vreun incident diplomatic. Ar fi fost într-adevăr o discuție dacă nu cumva o iată rachete NATO angajează ținte rusești pe teritoriul Ucrainei, dar cred că dincolo de toată utilizarea propagandistică a Rusiei, nu cred că s-ar fi pus problema, mai ales că se fac lucruri mult mai dure față de Rusia, cu ajutorul NATO. Să nu uităm că o bună parte din țintele care sunt angajate în interiorul Rusiei în momentul de față de rachete cu rază lungă de acțiune de către Ucraina se bazează pe informații americane, pe informații care vin pe filiera americană și astfel, Ucraina pune o reală presiune asupra infrastructurii de energie a Rusiei. Astfel, dincolo de, poate cine știe, un protest propagandistic, nu cred că ar fi schimbat în mod fundamental dinamica, ba chiar cred că ar fi fost un lucru bun care ar fi arătat determinarea.

Pentru că, adevărul este că este o problemă că nu am reușit să doborâm această dronă. Și este o problemă și intern și extern. Intern este o problemă pentru că populația, în mod evident, nu se va simți foarte în siguranță. La finalul zilei, noi putem să discutăm aceste detalii foarte clare despre de ce și este rezonabil  de ce a fost dificil pentru că avioanele să angaje această țintă, dar mă îndoiesc că cetățenii care au primit astăzi mesaj Ro-alert  se vor simți foarte în siguranță și, repet, încrederea în armată este foarte, foarte importantă. Încrederea în instituțiile de forță este foarte importantă pentru România. 

Marius Pancu: Pentru că să subliniem încă o dată, a căzut pe casa unui om într-o zonă în care era un civil. Nu este într-un râu, nu este pe un teren viran, cum s-a mai întâmplat la început. Este pe locuința unui om în Vaslui, deci în alte județe, decât cele care deja se obișnuiseră, cumva, cu aceste roiuri de drone. 

Mihai Cernea: Și avem un traseu lung, mai grav, este a 13-a astfel de incursiune și astăzi cade pe acoperișul unei case, dar asta nu înseamnă că nu pot să apară victime civile, pentru că, până la urmă, chiar și o astfel de dronă, dacă cade de la înălțime, va răni pe cineva, dacă nimerește un om. Este foarte serioasă problema  și, de aceea, trebuie să se întâmple cât mai, trebuie să avem achizițiile necesare pentru a avea radare mai de ultimă generație și pentru a putea să ne coordonăm mai bine, să lovim astfel de ținte, chiar și atât de mici. Este clar o urgență, pentru că acesta este războiul viitorului și pare se că țara noastră  nu este încă pregătită de războiul viitorului, deși, până la urmă,  avem un parteneriat cu Ucraina și sunt convins că am putea să învățăm multe de la ucraieneni  în această direcție.

Poate ar trebui să profităm de acest parteneriat, nu doar noi să-i ajutăm pe ei, ci și noi să beneficiem de ajutorul lor, cel puțin în transfer de know-how  și de tehnologie, dacă toți suntem aici. Sper că nu vorbim de anumite orgolii la nivel înalt în această direcție. 

Marius Pancu: Da, mă uitam și pe un interviu al generalului Gheorghiță Vlad, care spunea, la un moment dat, că Poarta Focșanilor rămâne cea mai mare vulnerabilitate a României în strategia de securitate și că e o problemă securitară la fel ca Suvalchi pentru țările Baltice și pentru Polonia în răzbunarea geografiei, o numea acesta. Vă întreb dacă se suprapun în vreun fel cele două. Da, pentru că vedem drona asta trecând și prin zona Vrancea-Focșani Vaslui, din câte am inventariat. 

Mihai Cernea: Nu îmi permit o speculație, dar nu pot să vă ascund  că m-am gândit, văzând traseul dronei, că Rusia și investigează ceva în această direcție și caută să ne înțeleagă mai bine vulnerabilitățile. Nu pot să vă ascund că nu m-am gândit la așa ceva. Acum, că Federația Rusă a dorit să ne gândim la această zonă vulnerabilă și de aceea drona a avut traseul pe care l-a avut sau că Federația Rusă chiar a investigat ceva relevant pentru un plan viitor, nu pot să vă spun și nu știu cine ar putea să vă spună sau poate cineva din infrastructura noastră de securitate națională. 

Dar, evident, că este rezonabil să ne gândim că traseul nu a fost în niciun caz accidental, având în vedere că aceasta a fost o discuție care a fost în spațiu public recent, cum bine-l citeați pe generalul Gheorghiță Vlad și care rămâne, într-adevăr, un punct de vulnerabilitate pentru România. 

Repet, Rusia folosește aceste atacuri hibrid tocmai pentru a face mai multe lucruri, adică, cu un astfel de atac afli câteva elemente importante despre apărarea adversarilor tăi, dar, de asemenea, e foarte importantă astăzi și discuția pe social media, discuția din spațiu public care are loc și pe care un astfel de incident o provoacă și, în măsură în care românii nu se simt mai puțin în siguranță, Rusia e fericită mai mult ca să termin ideea de mai devreme și noi transmitem un semnal destul de slab. Este clar că trebuie să fim mai fermi, trebuie să fim mai bine dotați și trebuie să răspundem mult mai bine la astfel de atacuri, tocmai pentru a nu părea slab, pentru că, până la urmă, în raport cu Rusia, dincolo de orice diplomație, trebuie să pari și să fii, de fapt, puternic. 

Marius Pancu: Putem să mai luăm vreo măsură în continuare, n-am doborât drona, în regulă, dar putem să facem ceva ca să ne reafirmăm o poziție mai dură. Polonia, la un moment dat, invocație articolul 4 de consultare cu aliații din NATO când s-a confruntat cu așa ceva. E cazul ca România să facă asta, de pildă? 

Mihai Cernea: Nu știu dacă e cazul de articolul 4, dar aș prefera să văd mesaje mai clare care să vină și din partea președinției și din partea Ministerului Apărării, pentru că, momentan, comunicarea dă senzația de bâlbâială, deși, de fapt, s-au respectat procedurile, deși, atât s-a putut din perspectiva mediului dificil pentru radar în care s-a mișcat această dronă, dimensiunile și să nu uităm și de materialele din care e construită zona, care sunt parțial reflectorizante pentru radar, adică e greu de detectat de radar, au zburat-o și la joasă înălțime. Repet, decizia piloților este rezonabilă, dar comunicarea publică, într-adevăr, nu a fost de natură. Aș și preferat să văd un mesaj ferm de la președinte, și ca populație să se simtă în siguranță, și ca Rusia să înțeleagă că România va lua și va continua să ia foarte în serios aceste amenințări.

Deci, mesaje de liniștire a populației și mesaje de fermitate, pentru că Polonia, chiar și când nu invocă articolul 4, dacă stăm să ne uităm pe conturile de Twitter ale oficialelor polonezi,  după astfel de incidente, mesajele sunt, într-adevăr, foarte dure, foarte clare și foarte ferme.

Noi l-am avut doar pe ministrul Apărării, care ne-a spus, după cum bine l-ați citat, că ar fi preferat ca drona să fie doborâtă. Asta e tot ce am auzit până acum din partea autorităților și am prefera, aș prefera, într-adevăr, ca, măcar în termeni declarativ, România să fie mai clară  în relație ei cu Federația Rusă și în relație ei cu astfel de incidente și să arate foarte clar că nu va tolera astfel de încălcări pe viitor. În niciun fel. 

Marius Pancu: Mai avem, în timp ce nu mai avem un minut  și vreau să ne uităm la ceea ce pomeneați încă de la începutul discuției noastre, că ar fi putut fi și un episod de presiune al Rusiei  în vederea, așa ziselor, negocieri pentru pace. Iată vine un nou mesaj de la Casa Albă, care spune că s-au făcut progrese uriașe în discuțiile cu Ucraina și Rusia. Kievul spune că susține esența acestui nou acord de pace negociat de europeni după ce l-au respins pe cel, practic, cum, cât de bun sau de rău e chiar și acest acord negociat de europeni pentru Ucraina și ce se mai poate face în continuare dacă Rusia refuză? 

Mihai Cernea: Principala problemă pe care avem cu acest nou acord de pace, dacă este cel pe care l-am văzut de 27 de puncte sau 27,5 cum se mai spune de puncte, este că e reactiv. Până la urmă, ce s-a întâmplat greșit în toată această situație și din perspectiva Ucrainei și din perspectiva Europei este că Rusia a preluat inițiativa diplomatică și Rusia în conversațiile sale cu Witkov și cu Kushner au reușit să pună, să seteze agenda ca să spunem așa cu privire la acordul de pace.

Modificările, într-adevăr, sunt mult mai bune numai vorbind de capitularea absolută pe care o vedeam în varianta inițială, în planul inițial propus de planul Dimitrov-Witkov dar vom vedea dacă Rusia va fi de acord. Dacă Rusia respinge, vom fi iarăși în aceeași situație în care suntem  de când este Donald Trump președinte în care avem un moment de mare emoție în care se discută de pace, se pune presiune pe Ucraina, sunt tot felul de amenințări, tot felul de mesaje  isterice pentru Social  care, până la urmă, se termină cu nimic și ne vom întoarce  în punctul în care ne-am tot întors până acum.

Momentan, în evaluarea mea, cam în această direcție ne îndreptăm. Totul depinde de disponibilitatea Rusiei de a continua acest război  și de cum își vede Rusia șansele economice de a ține acest război în 2026. Vom vedea exact care va fi răspunsul Rusiei.

Eu, în continuare, nu cred că Rusia este un partener genuin de negociere. Rusia încă are cam aceleași obiective și este foarte greu în momentul de față ca Vladimir Putin să renunțe la război fără niște costuri politice interne complicate legate și de întoarcerea celor militari acasă și de investițiile necesare, de exemplu, ca să facă ceva cu aceste cuceriri, să nu uităm că, până la urmă, zonele preluate de armata rusă sunt ruine și Rusia nu are bani pentru a scoate ceva profit din aceste ruine.

Deci, mă aștept ca Rusia să refuze, dar să mimeze dialogul în continuare și vom vedea exact ce se întâmplă la Casa Albă unde politica interna pare că a devenit foarte complicată, sunt multiple facțiuni care au tot felul de decizii personale de politică externă pe care apoi Donald Trump trebuie să le arbitreze și Donald Trump nu prea pare foarte interesat să arbitreze serios aceste conversații și tot vedem cum Marco Rubio trebuie să stingă incendii, apoi apar alte planuri din alte zone, apar tot felul de declarații și pare să că la Casa Albă e un pic cam haos cu privire la acest proces de pace, lucru care, bineînțeles, nu i-a ajutat. 

Europa nu are inițiativa şi Ucraina trebuie să să pară că nu este un obstacol în calea păcii, tocmai pentru a evita furia lui Donald Trump, care nu se poate abține ca de fiecare dată să nu acuze că acest război este într-un fel  sau altul din vina Ucrainei, deși, bineînțeles, că Ucraina este țara agresată  și Rusia rămâne țara invadatoare.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰