Video Bogdan Petre, profesor de Geografie: Eu şi colegii mei nu ne dorim să acceptăm oferta Guvernului

Profesorii din întreaga Românie sunt în grevă generală de deja prea mult timp. Ei sunt nemulţumiţi de remuneraţiile primite şi solicită creşteri de salarii.

Au existat mai multe reprize de negocieri între liderii de sindicat şi autorităţi, dar situaţia pare a fi departe de a fi rezolvată. Asta în ciuda faptului că autorităţile au decis să aprobe o Ordonanţă de Urgenţă prin care salariile profesorilor să fie majorate, totuşi cu un procent mai mic decât solicitau aceştia.

Pentru a analiza întreaga situaţie am stat de vorbă cu Bogdan Petre, profesor de Geografie şi vicepreşedinte al Societăţii Profesorilor de Geografie.

Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii făcute de Bogdan Petre:

- Atât pentru mine, cât şi pentru colegii mei, oferta Executivului este o ofertă pe care nu ne-am dori să o acceptăm, pentru că cererile sindicatelor au fost, încă de la început, mult mai mari şi cu ce se vine acum este o sumă considerabil mai mică. 

- Colegii mei au făcut anumite calcule şi pentru mine ar fi o mărire undeva la 10% pe actuala propunere a Guvernului. 

- Suntem decişi să mergem mai departe până în momentul în care o să se găsească o soluţie, pentru că profesorii, la ora actuală, cel puţin cei tineri, de fapt nu doar cei tineri, tot corpul profesoral al României pe lângă meseria de la şcoală trebuie să mai facă şi ceva complementar pentru a putea avea un trai decent. Am ajuns în situaţia de a ne cere concret drepturile şi momentan aşteptăm. 

- Avem nevoie de o mărire care să se simtă decent în mână, pentru că puterea de cumpărare pentru un profesor tânăr din România a scăzut dramatic în ultimii ani şi cred că nu doar pentru un profesor tânăr ci pentru toţi colegii care sunt cadre didactice. Avem nevoie de ceva care să acopere, nu ştiu, măcar rata inflaţiei. Avem nevoie de o mărire undeva la 20%, 25%, cât cereau sindicatele iniţial. 

- După opt ani, am pentru prima dată gânduri de a părăsi sistemul pentru că la ora actuală muncesc de dimineaţă până seara, am un program draconic, dacă îl pot numi aşa. Am ore, în multe dintre zilele săptămânii, de la 07.30 sau 08.00 dimineaţa cu încheierea programului undeva la 18.30, 19.30, în funcţie de orar. Un profesor, ca să poată să facă ore de calitate, în primul rând, nu ar trebui să aibă atât de multe ore într-o zi, dar totuşi el este nevoit cumva şi forţat cumva să o facă tocmai prin prisma venitului care nu este unul satisfăcător. 

- După opt ani de predat, salariul meu la stat este undeva la 3.300 de lei, incluzând sporul de dirigenţie. Mai am jumătate de normă la o şcoală privată şi alte câteva ore peste normă la şcoala de stat. Diferenţa de salariu este una considerabilă între şcoala de stat şi şcoala privată şi chiar se simte. În legătură cu diferenţa de dotări pot spune că şcolile de stat au început să fie dotate destul de bine după perioadă de pandemie sau începând cu perioada de pandemie pentru că nevoia cerea concret acest lucru. Pot spune că cel puţin şcolile unde predau eu, respectiv Colegiul Naţional Matei Basarab, din Bucureşti, şi la Colegiul Naţional Gheorghe Lazăr, din Bucureşti, sunt bine dotate când vorbim de infrastructura de predare. Îndrăznesc să spun că ţin chiar pasul cu şcoala privată la care predau. 

- Nu am avut confruntări pe tema grevei sau confruntări cu părinţii până la acest moment pentru că am reuşit, în timp, să-mi construiesc o relaţie foarte bună cu elevii mei, poate şi pentru că sunt mai apropiat de vârstă cu ei, iar lucrurile decurg cumva altfel. Nu am fost implicat nici în discuţii stresante cu părinţii sau să se desfăşoare cu pumnul în masă. 

- Este posibil să fie afectaţi şi elevii din privat de această grevă, pentru că mă gândesc că examenele trebuie organizate în acelaşi timp şi pentru învăţământul de stat şi pentru învăţământul privat. Nu am auzit ca oamenii din privat, părinţii, elevii, să fie cumva conectaţi la acest fenomen al grevei din sistemul de stat. 

- S-a ajuns în situaţia ca anumiţi profesori să nu-şi mai dorească să evolueze tocmai pentru că salariile au fost foarte mici de-a lungul timpului. Salariul nefiind motivant, nu ai cum să atragi o resursă umană de la care să ai extraordinar de multe pretenţii. Criteriile de performanţă trebuie privite punctual, de la şcoală la şcoală, pentru că nu putem compara un colegiu naţional dintr-un oraş mare cu un liceu tehnic fie el dintr-un oraş mare sau dintr-o comună. Acolo sunt alte medii de admitere la liceu, acolo sunt alte probleme. În mediul rural ştim că situaţia economică a familiilor este cumva mai precară a celor din mediul urban, motiv pentru care aceste criterii de performanţă mi se par utopice la ora actuală. Adică nu ştiu în ce măsură ele s-ar putea aplica concret, astfel încât într-adevăr să arate o performanţă aplicarea lor. 

- Categoric ar trebui să existe criterii de performanţă. Ministerul Educaţiei, decidenţii trebuie să găsească cea mai bună formulă de aplicat aici, pentru că dacă ar exista aceste criterii de performanţă, automat şi calitatea predării ar fi evident una superioară. 

- Pentru o oră de pregătire la clasă avem nevoie de cel puţin încă o oră de pregătire acasă, dacă ne referim la prezentări Power Point, la fişe de lucru, scheme ale lecţiilor. Fără a mai pune la socoteală testele de evaluare pe care trebuie să le corectăm şi să le ducem la clasă pentru a trece notele în catalog, acolo se mai adaugă câteva ore per clasă. 

- Eu cred că examenele de an se vor susţine şi îndrăznesc şi sper să cred că nu or să fie amânate sau împinse foarte, foarte mult către mijlocul verii, pentru că profesorii, în ciuda a ceea ce se afişează uneori în contextul acesta al grevei, noi profesorii chiar ţinem la elevii noştri, îi susţinem şi încercăm, pe cât se poate, să-i motivăm. După cum se poate vedea şi s-a văzut zilele acestea şi elevii ne înţeleg pe noi, pentru că şi-au trimis reprezentanţii alături de profesori la marşul de protest.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰