Video Cine e de vină pentru criza din economie? Analist: În ultimii 2-3 ani am avut lideri politici extrem de slabi

Ministrul de Finanţe ne transmite că pachetul de măsuri fiscale este suficient, în această formulă, cât să evităm "junkul", adică o situaţie care ne-ar aduce nu doar scăderi de venituri şi creşteri de TVA, ci şi şomaj masiv şi închiderea, pe bandă rulantă, a întreprinderilor mici şi mijlocii.

Una peste alta, însă, dezastrul economic este mult mai mare decât estimam. Datoria României a depăşit 1.100 de miliarde. În timp ce statul se împrumută tot mai greu şi tot mai scump, la o dobândă de peste 7%. 

Haideţi să ne uităm însă, punctual, pe multe dintre măsurile care, până acum, nu fuseseră explicate. La Sănătate, mai multe categorii sociale, scutite până acum de plata contribuţiei, dar care erau asigurate, nu vor mai beneficia de asta. Persoanele care figurau drept co-asigurate, soţi, soţii, părinţi, vor trebui să echite echivalentul a şase salarii minime pentru a-şi păstra statutul. La fel veteranii şi revoluţionarii vor trebui să plătească. Şomerii care primesc indemnizaţie sau cei care trăiesc doar din ajutorul social vor cotiza la stat. Noutatea absolut este că această contribuţie la asigurarea de sănătate va fi plătită inclusiv de personalul monahal. 

Sunt loviţi şi românii care îşi iau concediu medical pentru boli obişnuite precum virozele sau tulburările digestive, boli pentru care se acordă concediu medical de până în şapte zile. Pe această durată vor primi doar 55% din salariu şi nu 75% din salariu.

Pe de altă parte, bugetarii vor rămâne fără mai multe sporuri, iar sindicaliştii se plâng că doar din tăierea sporului de antenă veniturile scad cu 10%. Dar nu e tot, angajaţii ar putea fi obligaţi chiar să-şi ia o săptămână de concediu fără plată, dacă situaţia o va impune, a declarat premierul Bolojan. Asta înseamnă că şi-ar putea pierde un sfert din venituri. Şi alte beneficii vor fi tăiate. 

Sunt însă probleme mari cu datoriile şi la partidul premierului Ilie Bolojan. PNL are de scos, în 30 de zile, 14 milioane de lei, după un raport al Autorităţii Electorale Permanente referitor la prezidenţialele de anul trecut. E vorba de campania electorală a lui Nicolae Ciucă. PNL are, oricum, datorii de peste 30 de milioane de euro, arată o investigaţie snoop.ro. 

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Costin Ciobanu, analist politic. Iată câteva dintre cele mai importante declaraţii oferite de acesta: 

- Avem un set de măsuri fiscale şi o să vreau să le luăm aşa, pas cu pas, să vedem cum sunt ele decontate politic de cei care sunt acum la putere. Mă uit întâi la promisiunea de campanie a lui Nicuşor Dan, acea promisiune că nu va creşte TVA. Iată că va creşte această cotă generală la 21%. Deci o promisiune de campanie încălcată. Cât durează popularitatea unui preşedinte şi cum va încasa această încălcare a promisiunii Nicuşor Dan?

- Trebuie spus că acest preşedinte nu a beneficiat de acel boost major de încredere pe care îl vedem, de obicei, după alegerile prezidenţiale. Klaus Iohannis ajunsese, în 2014, la câteva luni după alegeri, la 75%. Am văzut un sondaj, cred că INSCOP, în care preşedintele era undeva la 50-60%. Şi, într-adevăr, acest lucru, această dezvoltare, această creştere a TVA-ului va impacta direct popularitatea prezidenţială, pentru că este prima măsură pe care preşedintele şi-a asumat-o public.

Dumneavoastră aţi prezentat-o de nenumărate ori şi am văzut, practic, această asumare. Nu am văzut încă o reacţie din partea preşedintelui. Dacă este să ne uităm la 2010, atunci, ne aducem aminte, preşedintele Băsescu a ieşit public şi şi-a asumat acele măsuri. Încă nu avem o citire în cheie prezidenţială, însă aş face paralela cu ce s-a întâmplat în Statele Unite ale Americii. E un episod din trecut, din 1988, când George Bush şi-a asumat, în timpul campaniei prezidenţiale, că nu vor apărea taxe noi. Şi la un moment dat, cred că în 1990, a existat un buget prin care au apărut aceste taxe noi.

În 1992, această temă a fost una dintre temele centrale ale campaniei prezidenţiale. Probabil că preşedintele va deconta mai puţin acum, pentru că toată atenţia este asupra Guvernului, asupra partidelor de guvernare, însă este un angajament care, probabil, va fi adus în discuţie, dacă domnia sa va candida peste cinci ani. Eu văd toată această dezbatere, şi despre responsabilitatea premierului Ciolacu, şi despre eventualele responsabilităţi penale, însă în primul rând este despre responsabilitatea electorală, despre responsabilitatea politică în acest caz. Nicuşor Dan va fi impactat pentru că, până la urmă, şi-a asumat acest guvern, a numit acest premier. Este primul său gest public contondent cu care intră pe sens opus cu opinia publică, trebuie spus asta.

- Da, este interesant că aţi făcut comparaţia cu Traian Băsescu, cu celălalt moment de criză din istoria foarte recentă a României pe care l-am traversat cu toţii. Traian Băsescu atunci, cu această etichetă de preşedinte-jucător, da, că el era cel care tăia şi spânzura, practic, dar ce ne arată diferenţa aceasta de abordare acum? Prin prisma lui Nicuşor Dan, mă refer.

- Nicuşor Dan încă nu şi-a definit profilul prezidenţial. Este când un preşedinte-mediator, aşa cum s-a întâmplat în negocierea acestei coaliţii, când un preşedinte-jucător, pentru că ne aducem aminte toate discuţiile despre formarea guvernului, despre planul de reducere a deficitului, s-au desfăşurat sub auspiciile Administraţiei Prezidenţiale. Acum vedem că preşedintele şi-a anunţat public intenţia de a reduce deficitul. Nu a ieşit, încă, să se pronunţe asupra măsurilor care au fost adoptate, inclusiv asupra creşterii TVA-ului. Atunci aveam, totuşi, un alt preşedinte, un preşedinte care a decontat foarte puternic, alături de partidul de la guvernare.

Chiar îmi aduc aminte, am făcut cercetări pe această temă, atunci, partidul de guvernare, Partidul Democrat Liberal, în trei săptămâni a pierdut 13 puncte procentuale în intenţia de vot. A fost o scădere masivă şi din care partidul respectiv nu şi-a mai revenit. Îmi aduc aminte că, la un moment dat, percepţiile asupra economiei se îmbunătăţeau în opinia publică, însă intenţia de vot pentru Partidul Democrat Liberal nu şi-a mai revenit niciodată. Sub spectrul măsurilor de austeritate extrem de impopulare probabil o să trăim şi în anii următori, pentru că, trebuie spus, şi există foarte multă cercetare academică în această zonă, măsurile de austeritate sunt impopulare şi duc la scăderea suportului electoral pentru cei care le adoptă.

Şi vorbim în special de măsurile care duc la scăderea de cheltuieli publice, însemnând această reducere de cheltuieli publice reducerea de servicii publice. Sunt uneori chiar mai populare, cel puţin în Europa de Vest, decât creşterile de taxe, aşa că mă uit cu foarte multă atenţie la cum va arăta acest pachet şi care vor fi aceste reduceri de cheltuieli publice care vor impacta direct asupra serviciilor publice. 

- Sigur. Şi acum o să vă cer să treceţi din această cercetare cât se poate de serioasă la o estimare educată, sigur, bazată pe aceste precedente pe care le-aţi văzut, şi dacă îmi spuneţi că a fost atât de mare scăderea la PDL-ul de atunci, vă întreb, pe premisele pe care le avem acum, cât de mare ar putea să fie scăderea şi, mai ales, ce partid din această coaliţie, poate toate, poate doar unul, va deconta cel mai mult?

- Era clar că atunci era o responsabilitate foarte clară. Partidul Democrat Liberal avea premierul. În general, partidele care au premierul îşi asumă responsabilitatea pentru astfel de măsuri. Sunt văzute drept principalele responsabile. Acum avem, însă, o coaliţie mult mai pestriţă şi mai degrabă m-aş uita la ce se întâmplă cu susţinerea pentru partidele suveraniste sau cele populiste de dreapta. O să mă întorc din nou la ceea ce spune cercetarea academică în această zonă. În general, aceste măsuri de austeritate aduc un plus pentru partidele populiste, în special în rândul celor care sunt cei mai afectaţi de astfel de măsuri, cei care sunt cei mai vulnerabili din punct de vedere economic.

Fie cei care au un nivel mai scăzut de educaţie, fie cei care sunt mai susceptibili la automatizarea locurilor de muncă, fie cei care sunt într-o anumită zonă de precariat. Deci în această zonă, care am văzut cum a votat în alegerile prezidenţiale, s-ar putea să avem o consolidare a intenţiei pentru partidele populiste. Deja şi în interiorul coaliţiei, care este o coaliţie extrem de amplă, vedeţi diferite poziţionări, pentru că nimeni nu vrea să iasă şi să îşi asume explicit. O să fie foarte multă presiune asupra partidului premierului. Deja vedem anumite atacuri în ceea ce îl priveşte pe premierul Bolojan.

- Şi, ca procent, ne putem aştepta la o scădere la fel de mare în popularitate? Bine, dacă mă uit pe rezultatele alegerilor, nici nu prea mai are de unde să scadă PNL-ul atât de multe procente precum PDL-ul atunci. Totuşi, cam în ce zonă să ne uităm?

- Trebuie să ne uităm şi la gravitatea măsurilor care s-au adoptat în 2010, comparativ cu măsurile de acum. Atunci am avut o scădere cu 25% a salariilor în sectorul public. A fost o propunere anunţată de scădere cu 15% a pensiilor, care nu a mai avut loc, în urma deciziei Curţii Constituţionale. Am avut o creştere a TVA-ului de cinci puncte procentuale, iar acum se vorbeşte doar de două puncte procentuale. E clar că acum sunt prezentate mai gradual. Poate şi politicienii noştri au înţeles ceva. E greu de estimat, dar probabil or să fie câteva puncte procentuale semnificative de reducere a încrederii pentru partidele de la guvernare. Această reducere va fi distribuită, însă, în funcţie de talentul politicienilor în a-şi asuma sau a pasa responsabilitatea.

- Pe fricţiunile acestea pe care le-aţi văzut deja şi le-aţi punctat şi dumneavoastră, în coaliţie, care sunt şansele de rezistenţă a unei jumătăţi de mandat, doi ani, ca această formulă guvernamentală să reziste?

- E clar că felul în care s-au prezentat aceste măsuri nu este cel mai potrivit, pentru că am avut, practic, un vot antisistem în alegerile prezidenţiale, o revoltă, practic, împotriva statului, şi acum principalul pachet, pachet care ni se propune este pachetul care ţinteşte cetăţenii, care ţinteşte TVA-ul, care ţinteşte pensiile. Acest lucru vine în contradicţie directă cu aşteptările cetăţenilor. Discutam despre ce se întâmplă în tot felul de companii de stat, despre aceste Consilii de Administraţie, despre tot felul de privilegii. Noi suntem într-o zonă a matematicienilor. Avem un premier care este matematician, avem un preşedinte matematician şi în matematică ştim că ordinea operaţiilor este importantă.

Dar şi în politică ordinea operaţiilor este importantă, tocmai de aceea cred că foarte mulţi se aşteptau să vadă un pachet masiv în ceea ce priveşte reducerea acestor cheltuieli publice care nu pot fi justificate, iar abia apoi să se vină cu acest pachet de creştere a taxelor şi impozitelor pentru români. Cred că prin felul în care s-au propus aceste măsuri guvernarea s-a vulnerabilizat. Premierul vorbea, astăzi, de un an şi jumătate în care lucrurile or să meargă mai complicat însă, probabil, aşa cum tot domnia sa spunea, s-ar putea să fie un guvern de sacrificiu, care să treacă prin diferite remanieri, care să treacă prin diferite tensiuni, iar aceste măsuri, care se implementează în aceste zile, vor genera impact asupra sondajelor de opinie, asupra susţinerii publice, asupra calculelor strategice ale partidelor şi, de acolo, probabil va fi impactată şi supravieţuirea acestei guvernări.

Noi nu trebuie să uităm un lucru, practic. În ultimii 2-3 ani am ajuns în această situaţie pentru că am avut nişte lideri politici extrem de slabi, care nu au avut susţinere din partea publicului, care nu au avut mandate date de alegători şi care au folosit, practic, bugetul statului pentru a-şi ţine la adăpost, pentru a-şi linişti propriile partide. Aceasta este, practic, explicaţia politică, dincolo de ceea ce spune un fost premier sau altul despre situaţia în care ne aflăm.

- România în zodia grevelor generale, aşa cum ameninţă angajaţii de peste tot, de la Educaţie şi până la ANAF, este teren fertil pentru alegeri anticipate?

- Cred că alegerile anticipate depind foarte tare de opţiunea preşedintelui. Iar preşedintele a spus foarte clar că este cel care are pâinea şi cuţitul. În ceea ce priveşte mişcările de stradă, din nou fac paralela cu 2010. Atunci discutam despre gravitatea măsurilor şi cred că râdeam cu toţii, dar ne amuzam amar, de dansul pinguinului care se dansa în Piaţa Victoriei.

Din păcate, mişcările sindicale, în România, nu sunt foarte puternice şi legile care au fost adoptate după 2010 au scăzut influenţa mişcării sindicale. Dar nici profilul liderilor sindicali nu este unul care să genereze mobilizare. Cred că sunt foarte atacabili la nivel personal, pentru că, practic, vedem aceleaşi şi aceleaşi feţe de 20 sau 30 de ani încoace. Deci potenţialul unor astfel de mişcări masive şi de susţinere din partea cetăţenilor eu îl văd destul de redus şi cred că acest lucru este destul de intuit şi de către politicieni care, dincolo de aceste discuţii, mai mult sau mai puţin formale, cu liderii sindicali, nu par să acorde foarte multă atenţie publicului. Mai degrabă pericolul vine din această societate civilă care nu este organizată, care se gândeşte la diferite opţiuni politice, care este tentată, uneori, chiar de către acest mesaj radical.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰