Video Cum poate recupera Nicuşor Dan diferenţa de 10 procente dintre el şi George Simion

Un sondaj Verifield, prezentat de candidatul independent, îi situează pe cei doi la o diferenţă de aproximativ 10 procente, 55 la 45.. George Simion rămâne, deocamdată, pe prima poziţie, însă rămâne de văzut cum va evolua situaţia. 

Leul s-a depreciat, din nou, în raport cu euro. Acum, BNR şi-a setat un nou prag psihologic, de 5,1 lei pe euro, dar şi acesta e în pericol. Deja la casele de schimb euro se vinde cu 5,2 lei. Oricum, dacă euro continuă să crească, vom simţi asta cu toţi, fără nicio excepţie. Totul se va scumpi, nu doar ratele şi chiriile, dar şi produsele şi serviciile. 

În mod surprinzător, George Simion nu mai vrea ca România să aloce cinci miliarde de dolari pentru a cumpăra armament. Deşi se declară un mare susţinător MAGA, dar şi Trumpist, liderul AUR vrea ca o parte dintre aceste arme să fie produse la noi în ţară. Mai mult, să beneficiem de un transfer de tehnologie de la americani. N-a avut, însă, nicio problemă să cheltuiască un milion de euro din bani publici pentru campania care populariza apartamentele de 35.000 euro, arată o investigaţie snoop.ro. Una pe care acum o defineşte pur marketing politic, deci o minciună care nu se va duce la îndeplinire. "Altfel nu ajungeam la 40%", punctează Simion însuşi. 

Pe tabla de şah şi-a făcut apariţia şi Victor Ponta, care încearcă să negocieze atât cu George Simion, cât şi cu Nicuşor Dan. Şi-a făcut şi partid politic, ceea ce înseamnă că poate forţa înfiinţarea unui grup parlamentar şi chiar să racoleze suficienţi aleşi care nu se mai regăsesc în propriile formaţiuni astfel încât să şi ajungă la o majoritate cu AUR.

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Dani Sandu, lector universitar la Freiburg. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de acesta:

- M-aş uita la acest sondaj pe care l-a vehiculat Nicuşor Dan. O diferenţă de 10 procente, cum poate fi ea recuperată?

- Diferenţele la majoritatea alegerilor de acest tip au fost deseori similare, inclusiv diferenţa dintre Victor Ponta şi Klaus Iohannis, la alegerile din 2014, au fost tot 55%-45% în buza turului al doilea, în favoarea lui Victor Ponta, dar ele, după cum ţinem minte, au fost răsturnate masiv, în acel moment, într-adevăr, şi cu ajutorul întâmplărilor din diaspora, cozile infernale şi tot aşa. Dar, în general, turul al II-lea este un moment în care foarte mulţi oameni încă îşi formează părerea. Este foarte bine să ştim unde suntem, dar există şi o mobilitate a acestor cifre, mai ales în condiţiile în care niciunul dintre cei doi candidaţi nu este, de fapt, susţinut din foarte multă dragoste, ci mai degrabă din considerente strategice.

- Cu un amendament aici. La celelalte exemple pe care le avem, da, recuperări dintr-acestea fabuloase din trecut, diferenţa în voturi absolute nu a fost niciodată, totuşi, atât de mare cum e acum, la Nicuşor Dan. Cine sunt cei care n-au votat în primul tur şi ar putea să iasă în turul doi? Ce profil au?

- În cea mai mare măsură, oamenii care nu au votat în primul tur, putem să ne uităm la prezenţa la vot şi la diferenţa de la Registrul Electoral, sunt oameni tineri, oameni în special din mediul urban, dar şi din mediul rural. Cel mai mult şi cel mai mult, însă, vorbim despre grupa de vârstă de până la 35 de ani şi în special femei, femei care nu participă. Aici, însă, avem şi această mică problemă a particularităţii calculării prezenţei la vot în România, pentru că Registrul de Vot, Registrul Electoral, este, în mare parte, o adunătură de nume despre care nu mai avem, neapărat, cunoştinţe dacă mai locuiesc în România sau nu. Estimările pe care sociologii le folosesc, în general, spun că aproximativ 15% din personale însrise pe Registrul de Vot nu mai locuiesc în România şi votează din diaspora. Deci o prezenţă nominală de 52% din acest Registru Electoral foarte umflat reprezintă, de fapt, o prezenţă la vot semnificativ mai mare, de cam 65%.

- Ce îi poate mobiliza pe aceşti tineri de care pomeneaţi şi către ce direcţie se vor duce ei?

- În general, regula campaniilor electorale este că dacă nu ai fost mobilizat, deja, de mesajele care au fost emise este foarte improbabil că vei fi mobilizat de repetarea aceloraşi mesaje. Deci ce ar trebui să facă acum cei doi candidaţi şi, în special Nicuşor Dan, pentru că el are mai mult de recuperat, este să încerce să interacţioneze cu aceşti oameni, acolo unde sunt ei, în aceste oraşe, şi să emită mesaje care să întâmpine problemele şi doleanţele pe care le au aceştia. De cele mai multe ori e vorba de doleanţe strict legate de o schimbare nu atât de mult de decizii politice, cât de perspectivă nouă asupra felului în care să funcţioneze relaţia dintre instituţii şi cetăţeni.

- Acum, e clar că Nicuşor Dan a avut, de pildă, o problemă cu urbanul mic, cu ruralul. Mai poate, în perioada aceasta, să galvanizeze voturi acolo? Sau sunt anumite lupte pe care trebuie să le abandoneze complet şi să se concentreze strict unde deja a mobilizat şi poate mobiliza mai mult, respectiv să scoată mai multă lume din oraşe, din centrele mari.

- Opinia mea în legătură cu întrebarea aceasta este că George Simion a primit foarte multă susţinere de la nişte oameni care, în mod normal, nu ar vota niciodată pentru un politician de dreapta-radicală. Sunt extrem de mulţi oameni care intenţionează să voteze anti sistem, anti establishment, şi care l-au ales pe domnul George Simion şi pentru că acesta era văzut ca politicianul, reprezentantul, cu cele mai mari şanse de a schimba lucrurile în mod radical. Dar faptul că acesta are o reprezentare atât de înaltă între femei şi, mai ales, între femei relativ tinere este ceva foarte atipic pentru orice fel de candidat de dreapta-radicală din Europa, inclusiv pentru Giorgia Meloni.

Deci, probabil, din punctul acesta de vedere Nicuşor Dan are oportunitatea de a încerca inclusiv să transfere din voturile care au fost acordate în primul tur, de către oameni care voiau pur şi simplu o schimbare, către candidatura sa şi o perspectivă puţin mai pro-europeană, dar care îşi asumă, tot aşa, o revoluţionare a modului în care funcţionează statul. În ceea ce priveşte urbanul mic şi mediul rural, cred că cel mai bun lucru pe care îl poate face Nicuşor Dan este, mai degrabă, să consolideze cifrele, voturile pe care le-au primit candidaţii non dreapta-radicală, însă este foarte dificil să devină competitiv în aceste zone tocmai pentru că profilul său, lucrurile pe care le susţine şi, deseori, discursul său nu sunt neapărat foarte uşor de recepţionat în această parte. 

- Mă uit la sondajul acesta, din nou, pe care l-a prezentat Nicuşor Dan şi mă uit la actorul interesant Victor Ponta, pentru că este şi acolo un milion consistent de voturi care, la o analiză aşa, de primă mână, ai spune, pentru că şi Victor Ponta se autoproclama suveranist, ai spune că aceste voturi merg în direcţia George Simion. Sondajul lui Nicuşor Dan ne arată că votanţii lui Victor Ponta îi preferă pe Nicuşor Dan, 38,6%, şi doar 21,6% pe George Simion. Explicaţi un pic redistribuirea aceasta, pentru că pare cumva paradoxală, aşa, contraintuitivă, la prima vedere. Ce poate fi făcut pe segmentul acesta de electorat?

- Victor Ponta a fost un candidat pe care doar alegătorii mai noi, mai recenţi, îl reţin ca un susţinător al suveranismului în România. Sunt foarte mulţi oameni care îl cunosc pe Victor Ponta mai degrabă din perspectiva de premier, din perspectiva omului politic care a guvernat relativ de la centru o perioadă dificilă. Dacă stăm să ne uităm la profilul electoral pe care l-a avut Victor Ponta vedem că a avut extrem de mulţi votanţi din rândul PSD şi în special votanţi PSD mai în vârstă. Acum, votanţii în vârstă, şi, din nou, nu este vorba doar despre ce se întâmplă în România ci peste tot în ţările cu o dreapta-radicală puternică, deci votanţii în vârstă resping radicalismul, resping politicienii de dreapta-radicală, de extremă dreapta, cum este George Simion şi cum l-au respins şi pe Călin Georgescu. Deci reprezentarea de fapt pentru care sunt grupurile de vârstă cu cel mai mare potenţial pentru Nicuşor Dan este ca o gogoaşă. Este foarte bine reprezentat între oamenii mai degrabă tineri şi din mediul urban şi foarte bine reprezentat, în aceiaşi măsură, între oamenii mai în vârstă care sunt, prin firea lor, mai degrabă votanţi antiradicalism.

- Dumneavoastră vă ocupaţi inclusiv în cercetarea dumneavoastră de identitate naţională şi tranziţia asta dinspre un regim totalitar către o formă de radicalism. Ce ne-a lovit? Cum am ajuns ca abia ieşiţi dintr-un regim opresiv să ne îndreptăm către o altă formă de autocraţie?

- E o întrebare foarte interesantă şi ce pot să vă spun din toate datele, colectările de date pe care le-am avut în România, oamenii nu văd politicieni precum Călin Georgescu sau George Simion ca politicieni ce ar duce către o degradare a democraţiei. Motivul principal este că, din punctul lor de vedere, democraţia se defineşte, mai degrabă, strict pe această organizare de alegeri care sunt, cât decât, libere.

Din aceste perspective, pentru ei, candidaţii George Simion şi Călin Georgescu sunt tocmai opusul revenirii la o autocraţie, pentru că ei sunt candidaţi ce primesc susţinere. De altfel, în momentul în care începem să le explicăm, în focus-grupuri sau în experimente, oamenilor că democraţia înseamnă, de fapt, şi respectarea drepturilor minorităţilor, aceste definiţii ale democraţiei liberale spre care noi tindem, ei sunt în general foarte capabili să înţeleagă faptul că aceşti candidaţi, de dreapta radicală, nu sunt compatibili cu tipul acesta de democraţie. Deci ce se întâmplă în România este, mai degrabă, o nemulţumire profundă cu felul în care au evoluat lucrurile în ultimii 20 de ani.

Dar vreau să fiu foarte precis în această privinţă. Nu este neapărat o nemulţumire ce vine din faptul că sunt mai săraci decât erau în trecut sau că fac mai puţine vacanţe în alte ţări, este vorba despre perspectiva lor de cât de plină este viaţa pe care o trăiesc. În momentul în care mergem, în momentul de faţă, în mediul rural, vedem că oamenii care au rămas acolo duc lipsa comunităţilor cu care erau obişnuiţi, duc lipsa faptului că viaţa, în satele respective, tindea să fie mult mai vie. Erau mulţi oameni de toate vârstele. Migraţia, plecarea pentru bani, această tranziţie către dorinţa de a-ţi găsi o viaţă mai bună pentru care eşti dispus să te muţi în vestul Europei şi să trăieşti făcând munci respinse de către localnici lasă nişte urme foarte profunde pe comunităţile rămase în urmă şi aceste comunităţi găsesc de cuviinţă să respingă această nouă realitate prin a respinge, de fapt, infrastructura politică ce i-a adus acolo.

Iar aici ne referim, în primul rând, la partidele mari, partidele politice care au guvernat România în aceşti 20 de ani şi care sunt văzute ca principalele responsabile pentru toate aceste schimbări şi transformări în care, sigur, au avut şi ele un cuvânt de spus, dar nu au fost, neapărat, determinante. Problema partidelor tradiţionale este, mai degrabă, faptul că nu prezintă încredere.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰