Video De ce România a fost prima ţară din Europa din care SUA a retras trupe americane

Estonia a dezvăluit că a doborât drone misterioase care survolau baze americane de la frontiera cu Rusia. Dar, ţările baltice nu fac parte din această reconfigurare anunţată de Departamentul de Apărare sau de Război, cum îi place, mai nou, lui Pete Hegseth să îşi alinte ministerul. Nici Polonia. Deşi Ungaria şi Slovacia erau pe aceeaşi listă calendaristică, da, cu România, adică acum trebuia prelungită prezenţa trupelor sau făcut anunţul de retragere, dinspre Budapesta n-a venit niciun semnal, iar un oficial slovac a declarat, pentru Reuters, că nu se pune problema de aşa ceva. 

Asta face ca ţara noastră să fie prima din Europa de unde SUA îşi retrag militarii, în conformitate cu o politică pe care o tot anunţa de când şi-a preluat Donald Trump mandatul. Acum, şefii Comisiilor de Apărare din Congresul Statelor Unite afirmă că decizia a fost luată fără coordonarea cu şefii combatanţi şi cu Statul Major Interarme. În plus, Congresul a fost pus în faţa faptului împlinit. 

Totuşi, armata americană susţine că nu este vorba despre o retragere din Europa sau semnalul unui angajament mai redus faţă de NATO şi Articolul 5. Singura modificare se va produce la baza din Mihail Kogălniceanu, unde nu va mai fi dislocată o brigadă rotaţională, pentru simplul fapt că sunt costuri mult prea mari comparativ cu cele generate de trupele care staţionează pe perioade lungi. 

În ciuda acestui fapt, ţara noastră este susţinută de peste 3.500 de militari din state europene, gata să intervină în orice situaţie reală de luptă. Cei mai numeroşi sunt francezii. Sunt 2.400 de soldaţi şi nu este exclus ca numărul acestora să crească. Ministra franceză a Apărării vine în România şi se va întâlni cu omologul ei român, Ionuţ Moşteanu.

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Ionela Maria Ciolan, expertă în relaţii internaţionale şi studii de securitate. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de aceasta:

- Vreau să pornim de la cea mai recentă informație și anume că șefii republicani ai Comisiilor de Apărare din Senat şi Camera Reprezentanților din Congres au transmis acest mesaj extrem de dur, extrem de contondent, la adresa, până la urmă, emanației propriului partid, Pete Hegseth și Pentagonului, în care spun că n-au fost consultați și că decizia este una teribilă, e extrem de proastă. Ce vă arată conflictul acesta intern despre temeinicia fundamentării unei astfel de decizii și despre eventuala ei reversibilitate? 

- Ce știm în acest moment este faptul că Administrația Trump este într-un proces de a-și structura strategia sa națională de apărare și, de asemenea, alt document important care va fi lansat de Pentagon și care ne va viza și pe noi, acest document în ceea ce privește postura forțelor americane, postura globală. Și, practic, ce vedem, pe surse, vedem, practic, anumite informații din această postură globală, din acest document strategic, care este întocmit de Pentagon și, cum ziceați și dumneavoastră, vedem faptul că Pentagonul nu s-a consultat cu reprezentanții din Congres.

Vedem faptul că există între diverse grupuri în Partidul Republican, diverse viziuni privind cum ar trebui să acționeze Administrația Trump în perioada următoare. Vedem, de asemenea, și aceste tensiuni în cadrul Partidului Republican în ceea ce privește perspectiva conservatoare tradiționalistă, care vede un fundament în relația transatlantică și continuarea modului de acțiune cu partenerii europeni. Și apoi vedem al doilea curent, curentul MAGA, care este un curent care își dorește mai mult un focus axat pe zona Americilor, şi aici mă refer în special la America Latină și la ideea faptului de a securiza frontiera de sud și apoi, de asemenea, și ideea de focus către Indo-Pacific. Și, prin acest sens, evident, și ideea faptului că europenii trebuie să-şi acopere propria lor securitate și să devină capabili să răspundă unei agresiuni care se întâmplă pe continentul european. 

- În ce măsură și cum poate fi întoarsă decizia dacă tabăra aceasta republican-tradiționalistă, tradițională, de care pomeniţi, până la urmă, câștigă mai multă tracțiune în ceea ce privește viziunea asupra războiului din Ucraina și a influenței Rusiei în spațiul est-european? 

- Nu este prima dată când am văzut diverse tensiuni ale viziunilor diferite din Partidul Republican care s-au reflectat asupra deciziilor privind Europa, special în ultimele luni am văzut decizii contradictorii privind susținerea Statelor Unite către Ucraina. Au fost decizii de a stopa ajutorul militar sau de informații oferite ucrainienilor, apoi s-au schimbat și au revenit la oferirea respectivului ajutor. De aceea, este important în acest moment, consider să nu ne impacientăm, să nu ne panicăm în România, să așteptăm să primim mai multe informații privind această schimbare de postură și chiar dacă se va confirma, în final, că vorbim despre această retragere, reducere de aproape 1000 de soldați americani, practic vorbim de acel contingent care era contingent pe bază rotațională pe care știm deja, și noi am discutat deja în emisiune, împreună, de ideea aceasta a Administrației Trump de a retrage acel contingent de 20.000 de soldați americani care a fost dizlocat de către fosta administrație, administrația Biden, după începerea războiului din Ucraina, în 2022.

Practic vedem această idee de a reduce costurile cu aceste contingente rotaționale în Europa. Dar eu aici văd și o oportunitate, dacă îmi permiteți. Oportunitatea este că noi trebuie să continuăm să colaborăm cu partenerii americani și să încercăm să construim o relație în care aceștia înțeleg necesitatea prezenței lor pe flancul estic, în special în Marea Neagră, pentru că este o zonă de interes și a fost până acum o zonă de interes importantă și pentru Washington și este poate la un moment dat vor exista anumite ferestre de oportunități pentru alte posibilități de dizlocări de trupe americane din nou în România, dacă necesitatea o va cere sau dacă vom ajunge la o altă înțelegere a importanței Europei în strategia americană. Deci aș vrea să nu gândim lucrurile în criterii catastrofale, că se întâmplă lucrul acesta și înseamnă că nu va fi niciodată reversibil. S-ar putea să se schimbe în câțiva ani. 

- Cu siguranță, mai ales că la nivel operațional 600, 800, 1000 de soldați sunt ușor de înlocuit. 

- Aș mai aduce aici ideea că noi suntem parte din NATO. Şi Statele Unite sunt parte din NATO și în cadrul NATO există planurile regionale de apărare, există numeroase planuri în ceea ce privește protecția flancului estic și în regiunea noastră și există acele planuri de intervenție rapidă. Prin urmare, evident, cum ziceaţi și dumneavoastră mai devreme și zicea și domnul ministru, este important să continuăm în a lucra la finalizarea bazei de la Mihail Kogălniceanu și în a ne asigura că putem să avem capacitatea să primim pe viitor fie soldați americani, fie soldați din statele aliate. Deci România trebuie să continue să își facă partea, să investească mai mult în Apărare, să investească mai mult în dezvoltarea acestor capabilități și în angajamentele pe care ni le-am luat până la urmă. 

- Mă întorc la ce spuneați, de faptul că noi am discutat. Și e adevărat că își vor retrage americanii contingentul acela, în total, de 20.000 de soldați dislocat după începerea războiului din Ucraina. Nu putem să ignorăm faptul, însă, că au început cu România. Și aici vine întrebarea despre mesajul acela simbolic pe care îl pomeneam. De ce cu România? De ce acum? Și unde ne plasează asta în ceea ce privește interesul american la nivel de țări în Europa și mai ales de Europa de Est? 

- Din ce am citit eu din presă, practic, această retragere de forțe se va întâmpla din România, Bulgaria, Ungaria și Slovacia. 

- Nimeni n-a confirmat. Așa era informația inițială, dar nici unul dintre oficialii din această țară n-au confirmat. 

- Dar pe surse avem aceste informații. Într-adevăr, aveți dreptate. Ce cred că este important pentru noi de menționat este că, da, la momentul actual, vedem că relația bilaterală, parteneriatul strategic între România și Statele Unite este într-un moment mai rece decât în trecut și că este un moment în care, evident, noi trebuie să investim mai mult. Probabil și modul în care în ultimul an lucrurile s-au desfășurat în România, cu problema pe care am avut-o cu alegerile, anularea alegerilor, apoi reluarea alegerilor, faptul că am văzut că o parte din Administrația Trump, prin vicepreședintele J.D. Vance, a folosit acest lucru pentru a arăta faptul că Europa este nepregătită.

Vedem anumite fisuri, să zicem, în această relație tradițională pe care am avut-o cu americanii, dar este, cred că, și o oportunitate pentru a lucra la îmbunătățirea acestei relații. Și sunt de acord cu ideea că președintele Nicuşor Dan trebuie să meargă la Washington și să aibă o întâlnire bilaterală cu președintele Trump cât se poate de repede, să încercăm să fim mai vocali în a ne exprima poziția în Washington, să încercăm să lucrăm mai mult și cu decidenții din zona de think tank-uri, de exemplu, să intrăm și să vorbim despre perspectiva României și în aceste zone intelectuale din Statele Unite, să facem ceea ce, de fapt, colegii, partenerii, statele de pe flancul nord-estic fac. Și aici mă refer la Polonia și statele baltice. Ele sunt mult mai active în campaniile de lobby și advocacy, sunt mult mai active în a arăta toate pericolele de securitate pe care Rusia le aduce zonei Mării Baltice. Lucrul pe care noi, din păcate, în zona noastră nu reușim să facem din diverse motive.

Un motiv fiind și faptul că nu există o singură percepție privind Rusia între statele din vecinătatea Mării Negre. Nu avem aceeași percepție și acest lucru se vede și în faptul că nu avem o voce regională unitară în ceea ce privește Rusia nici la Washington, dar nici la Bruxelles. De aceea eu zic, și cred că e important de precizat lucrul acesta, este un moment în care nu trebuie să ne speriem, să nu ne panicăm, dar este important să conștientizăm faptul că porțiunea noastră de pe flancul estic este cea mai vulnerabilă la acest moment din cauza războiului din Ucraina, din toată această arhitectură a flancului estic pentru că Marea Neagră este o zonă de conflict activ și e important ca autoritățile de la București să ia acest lucru în considerare în toate strategiile sale.

E important să avem discuții cât se poate mai repede cu parteneri aliați care și-ar putea disloca noi trupe în România, Franța, de ce nu, să crească contingentul, sau poate alte state și aș mai aduce în discuție pentru că suntem în acest moment în care vorbim despre ideile și noua, viitoarea nouă strategie de apărare a României, aș aduce aici câteva idei pentru că noi am lucrat și am gândit într-o anumită paradigmă. Consider că această paradigmă trebuie updatată la realitățile curente.

Realitățile curente în care arată că trăim într-o lume globală mult mai nesigură, în care arhitectura de securitate transatlantică se schimbă, în care și arhitectura de securitate europeană se schimbă. Și de aceea, dacă în trecut și în ultima strategie de apărare avem premisa aceasta că garanțiile de securitate sunt oferite de către NATO și parteneriatul strategic cu Statele Unite, eu consider că pe lângă acești doi piloni avem nevoie să mai adăugăm și al treilea pilon, pilonul fiind integrarea profundă în toate aceste procese și în politica de securitate și apărare a Uniunii Europene.

Tot ce face Uniunea Europeană la momentul actual ne poate aduce un nou strat, dacă vrem să-l numim așa, de securitate. Și aici aș mai adăuga un plus, o altă idee, ideea de parteneriate bilaterale de securitate și apărare. În ultimii ani, în Europa, chiar în statele NATO, în Uniunea Europeană, am văzut numeroase astfel de inițiative și este un influx de semnări de astfel de documente în care practic statele încearcă să-și întărească interoperabilitatea și cooperarea în zona militară și de apărare. Consider că și noi putem să facem lucrul acesta, să, de exemplu, să lucrăm la a avea un parteneriat de securitate și apărare cu Franța, cu Germania am semnat recent anul acesta, dar trebuie operaționalizat, cu Polonia, cu Marea Britanie, cu, aș adăuga aici și Spania și Italia, pentru că avem o comunitate de români, o diasporă mare în țările respective și țările respective sunt țări industriale destul de puternice de la care putem să învățăm în momentul în care și noi discutăm în România de dezvoltarea industriei de apărare românești și integrarea în toate aceste procese industriale care se întâmplă la nivel european. 

- Eu, în același timp, vreau să fac două remarci, sigur, pentru că ne-am întrebat și noi, jurnaliștii, dacă a avut vreo legătură cu anularea alegerilor și am întrebat lucrul acesta autoritățile de fiecare dată, de fiecare dată ne-au răspuns că nici nu s-a mai pus problema, după ce am avut președinte plin, să aducă vreun oficial american asta în discuție, nu știm, asta e poziția oficială și, în al doilea rând, pentru că toți l-ați pomenit pe ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, a fost și în centrul unui scandal legat de felul în care a fost anunțată această decizie. Ionuț Moșteanu știa de luni, oficial, dar n-a făcut informarea. Spune că nu s-a sincronizat cu Statele Unite, aștepta sincronizarea asta, dar informația a apărut în Kiev Post peste noapte și ulterior preluată de presa din România. A fost obligat, Ionuț Moșteanu, să iasă cu această confirmare. Vă întreb, la nivel de comunicare politică, una esențială în vremuri de război, dacă a greșit Ionuț Moșteanu așteptând sau dacă a procedat corect, care e procedura? 

- Nu sunt o expertă în comunicare strategică, așa că nu știu exact care ar fi procedura cea mai bună în astfel de situații. Ce este important este și probabil că situația de astăzi va fi o lecție de învățat pentru autoritățile de la București asupra necesității de a asigura că ei controlează narativul și că ei vor da informația înainte să apară pe surse în presă. În ceea ce privește apoi ce ziceați dumneavoastră mai devreme, legat de alegerile din România, eu consider că toate deciziile luate de administrația americană și deciziile care se iau acum la Pentagon nu țin de anumite probleme interne din România, ci țin exclusiv de poziția ideologică pe care o au anumiți decidenți din administrația Trump și modul în care văd ei prioritățile și interesele naționale ale Statelor Unite pe perioada următoare, în special în termen mediu și lung. Și vedem practic că Statele Unite nu mai văd Europa ca o zonă de focus pentru ei din punct de vedere strategic și prin urmare lucrul acesta se va vedea și în modul în care reacționează în toate celelalte domenii, inclusiv cel militar.

De aceea este important că acum, când discutăm la București despre viitoarea strategie națională de apărare, să ne gândim și la ce poate să facă România să își crească statutul de țară aliată în cadrul NATO, să arătăm că îndeplinim practic cerințele articolului 3 al Tratatului de la Washington, care cere ca să fim pregătiți, să fim serioși și să avem capabilitățile necesare să ne apărăm până în momentul în care, Doamne Ferește, trebuie să vină aliații și apoi mai este și ideea că va trebui să avem o discuție serioasă despre cum putem întări pilonul european al NATO și aici cum putem să integrăm toate aceste inițiative de finanțare, de apărare europeană dezvoltată de Uniunea Europeană, fie de dezvoltarea industriei, de capabilități de cooperare împreună pentru a rezolva fragmentarea industriilor noastre militare.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰