Video De ce şi-a dat premierul francez Sebastien Lecornu demisia la 14 ore de la învestire
Haos în Franţa, după ce premierul Sebastien Lecornu a demisionat după 27 de zile de când a fost numit în această funcţie şi la 14 ore de când îşi prezentase, în fine, miniştrii. La 19:40 duminică a făcut anunţul despre cabinetul complet, la 9:45 dimineaţa, luni, deja îşi prezenta demisia. Vă mai amintiţi când şi Regatul Unit trecea printr-o criză similară a premierilor? Atunci se făceau pariuri dacă Liz Truss rezistă mai mult decât o varză? A câştigat şi atunci varza, dar nici pe departe la scorul de acum. Truss rezistase şase săptămâni. Sebastian Lecornu a avut cel mai scurt mandat din a cincea republică şi din ultimul secol. Noi am analizat întreaga situaţie alături de Paul Cozighian, jurnalist Le Figaro.
Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, are la dispoziţie trei posibilităţi să-şi scoată ţara din criză. Poate numi un nou premier, deşi a devenit aproape imposibil să se construiască o majoritate fie cu stânga, fie cu extrema dreaptă. Poate dizolva, încă o dată, Adunarea Naţională, pentru a organiza noi alegeri. Această variantă a fost, deja, cerută de extrema dreaptă, dar nu se ştie care va fi rezultatul noii runde de alegeri. Cea de-a treia şi ultima carte pe care o poate juca Emmanuel Macron este să-şi dea demisia, aşa cum i-a cerut stânga radicală. Preşedintele Franţei a refuzat, până acum, să ia în calcul această pretenţie.
Neobişnuit este că, deşi guvernul lui Lecornu a rezistat doar câteva ore, foştii miniştri ar putea primi o sumă consistentă. Pentru că au fost demnitari de o noapte, după ce a fost publicată componenţa Executivului, fiecare dintre ei vor primi echivalentul a trei luni de salariu, adică aproximativ 21.000 euro în mână, potrivit datelor BFMTV.
Sebastien Lecornu a explicat că a încercat să construiască o cale de urmat împreună cu partenerii sociali, liderii de afaceri și sindicatele care reprezintă angajații. Dar, pentru că nu au reuşit să ajungă la un consens, a decis să renunţe la funcţie.
Emmanuel Macron i-a cerut, însă, lui Sebastian Lecornu să mai facă o ultimă încercare de a angaja forţele politice în negocieri pentru stabilitate, până miercuri seara, iar dacă nu, îşi va asuma eşecul acestei mişcări politice.
Noi am analizat întreaga situaţie alături de Paul Cozighian, jurnalist Le Figaro. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de acesta:
- Ne reîntâlnim mult mai repede decât ne-am fi așteptat, deși nu erai foarte optimist la ultima noastră întâlnire. Ce s-a întâmplat și cum de s-a întâmplat în acești termeni?
- S-a întâmplat pentru că, de data asta, partidul de dreapta este oarecum responsabil de ce s-a întâmplat între ieri seară și astăzi dimineață, pentru că șeful republicanilor, care este ministru în Guvernul demisionar, ministru de Interne și este, deci, șeful Partidului Republican, senator de profesie, s-a supărat foarte tare pentru că prim-ministrul Lecornu nu i-a oferit decât patru portofolii în noul cabinet, în loc de șase pe care și le dorea Partidul Republican. Și scandalul a început pentru că la postul de ministru al Apărării a fost adus un fost membru important din guvernele precedente ale lui Macron, și anume Bruno Le Maire. Bruno Le Maire a fost reprezentant al Dreptei care s-a alăturat lui Macron, deci a părăsit Dreapta, s-a dus în partidul lui Macron și este considerat ca fiind responsabil de haos, de marele deficit bugetar, de haosul din economie, pentru că a fost ministrul Economiei o perioadă destul de lungă. Acest Bruno Le Maire are și ambiții prezidențiale. Deci cei doi Bruno, Bruno Le Maire și Bruno Retailleau, sunt amândoi, cum se spune, se prevede ca ambii să fie candidați la alegerile prezidențiale din 2027.
- Rivali.
- Rivali. Ori Lecornu nu i-a comunicat lui Bruno Retailleau, duminică după-amiază, când s-au întâlnit vreme de o oră, faptul că plănuiește să-l pună pe acest Bruno Le Maire la Ministerul Apărării. Și a ieșit cu un Twitter duminică seară și a spus că condițiile nu sunt reunite ca Dreapta să participe la guvernare. Este o mișcare destul de... Eu cred că s-au cam făcut de râs de data asta, partidul de Dreapta. Nu cred că, nu cred că a fost un moment prielnic şi Lecornu, fiind un băiat tânăr, să ne reamintim, are doar 39 de ani, a decis să își depună mandatul și a bătut la ușa Palatului Elysee la nouă dimineața și i-a spus președintului Macron că el își depune demisia. Demisie care a fost acceptată şi am simțit un șoc foarte mare din partea președintelui țării, care nu a reacționat.
Acum, cum bine ați adus aminte, încearcă să câștige timp. L-a rugat pe Lecornu, l-a reinvitat la Palatul Elysee. Au vorbit aproape o oră și jumătate și l-a rugat să încerce să construiască o platformă în care toată lumea să se înțeleagă. Cumva a cerut, cumva i-a cerut, hai să mai încercăm, poate facem totuși un guvern Lecornu 2. Dar ministrul demisionar a și spus că chiar dacă îi va reuși această operațiune în 48 de ore, ceea ce nu i-a reușit de fapt într-o lună de zile, că n-a reușit să formeze un guvern de coaliție, să spunem, în care toată lumea să se înțeleagă, deci chiar dacă va reuși în 48 de ore această misiune, a spus că nu, nu este dispus să preia postul de prim-ministru. Deci asta, ce s-a întâmplat, s-a întâmplat din cauza Dreptei care nu a acceptat să reintre într-o coaliție în care fiecare forță politică își dorea foarte mult implementarea planurilor și proiectelor lor.
L-ați arătat mai devreme pe Lecornu, la Matignon, azi-dimineață, a avut o ieșire foarte bună în care a exprimat cele trei motive pentru care și-a prezentat demisia. Primul a fost faptul că el a declarat că în cazul în care acest guvern ar fi fost votat, nu va mai merge cu ordonanțe de urgență în Parlament și că absolut toate legile se vor discuta și nu se va mai face apel la celebrul articol 49 liniuţă 3, care permite guvernului să treacă lege în forță. Ori asta n-a fost bine primit de ansamblul forțelor politice pentru că e urgență mare acum pe buget. Franța este fără buget, fără prim-ministru, fără guvern și este și fără buget. Ori asta a fost prima, primul motiv pentru care a demisionat. Al doilea motiv a fost faptul că i-a criticat pe șefii partidelor politice că se comportă de ca și cum ar avea singuri majoritatea. Niciuna din forțele politice din Parlament nu are nici pe departe majoritate și fiecare vrea să își impună legea lui. Deci iarăși este o zonă de conflict din care Franța nu reușește să iasă. Al treilea motiv a fost motivul de care v-am și vorbit mai devreme. Există politicieni care au agende prezidențiale care nu se înțeleg și în loc să se gândească la Franța se gândesc la interesul lor. Ori în condițiile astea el a zis nu avem, nu am cum să formez un guvern.
- Dacă nu se întâmplă lucrurile până miercuri așa cum a cerut Emmanuel Macron, care e cea mai probabilă cale de ieșire din criză?
- Cea mai probabilă cale este rechemarea la urne a cetățenilor Franței, deci o dizolvare a Adunării Naționale, a Parlamentului și organizarea din nou de alegeri anticipate. De ce spun asta? Pentru că deja cei din extrema dreaptă, care au totuși cel mai mare număr de parlamentari în Adunarea Națională, au anunțat în această seară că, indiferent de numele viitorului prim-ministru, nu contează, ei îl vor cenzura până când îl vor determina pe președintele Franței să organizeze alegeri, anticipate. Deci situația este mai mult decât blocată și problema este că Macron nu își dorește o nouă dizolvare a Adunării Naționale, pentru că toate semnalele sunt că extrema dreaptă va ajunge să aibă chiar o majoritate într-un viitor Parlament, ceea ce este foarte, foarte periculos pentru viitorul Franței și pentru viitorul Europei, de fapt. Deja această criză a produs, iertați-mă, a produs astăzi o cădere a bursei cu 2% și, mai ales, valorile băncilor franceze importante, Societe Generale, BNP Paribas, au scăzut foarte mult, aproape până la 6%, producând și un efect colateral al căderii monedei euro în raport cu dolarul. Situația este foarte complicată.
- Paul, pentru că vorbeai de felul în care va avea un impact asupra întregii Europe, până la urmă, situația asta de criză din Franța. Franța a încercat să se profileze drept acest element catalizator, galvanizator în ceea ce privește unitatea europeană pentru Ucraina și împotriva Rusiei. Cum pică asta în acest context, criza aceasta?
- Pică rău, pentru că majoritatea politicienilor critică pe Emmanuel Macron spunând că s-a ocupat prea mult de politica externă și că ar fi cazul să vină să se mai ocupe și de Franța. Știți foarte bine că, spre deosebire de Nicușor Dan, Emmanuel Macron are putere mult mai mare și, într-adevăr, domeniul politicii externe nu este singurul domeniu rezervat președinției franceze. Și i se reproșează lui Emmanuel Macron tot mai mult faptul că a vrut cumva să ascundă sub preş problemele de la el de acasă, dedicându-se foarte tare, cu ambiție mare, scenei internaționale. Dar cu reușite, cu reușite, spun politicienii din Franța, cu reușite minime spre zero, pentru că vedem că se cam bate pasul pe loc și pentru o armată europeană. Asta s-a terminat de mult, acest proiect. Se bate pasul pe loc și pe această apărare. Sunt atâtea probleme și Macron are o voce din ce în ce mai puțin audibilă în momentul de față, ceea ce face, cum să spun eu, deliciul Rusiei, în contextul în care războiul din Ucraina, după cum bine vedem, continuă și sunt puține șanse să se oprească în viitorul apropiat.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
