Video EXCLUSIV. Directorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, reacţie după ce liderul AUR Marius Lulea l-a elogiat pe Ceauşescu

George Simion n-a dat curs nici invitaţiei Antena 3 CNN şi a ales să plece în Polonia, unde se întâlneşte cu liderii partidului PIS, Lege şi Justiţie, unul care a fost la guvernare, a interzis avortul şi a instituit aşa-numite zone libere de LGBTQ, adică oraşe şi municipalităţi care nu acceptau minorităţile sexuale. Din cauza acestor derapaje de la susţinerea drepturilor fundamentale, Comisia Europeana a blocat miliarde de euro din fondurile de coeziune pentru Polonia. George Simion fugise de presă şi de la un eveniment al Camerei de Comerţ şi Industrie a României în prima parte a zilei şi n-a raspuns la întrebările despre gestul de a filma jurnalişti în timpul unei discuţii off the record, fără să-i anunţe pentru ca apoi să posteze materialul montat.

Pe de alta parte, prim-vicepreşedintele său, Marius Lulea, s-a ales cu o plângere penală depusă de Institutul de investigare a Crimelor Comunismului, după ce acesta l-a elogiat pe Ceauşescu la o dezbatere organizată seara trecută, tot de Antene 3 CNN. Dar nici aşa cei din PSD nu sunt decişi pe cine vor susţine la alegerile prezidenţiale. Aceştia aşteaptă să vadă cine va câştiga şi abia apoi îşi vor face planuri, în condiţiile în care socialiştii europeni pun presiune pe cei dâmboviţeni să-şi afirme clar angajamentul pentru parcursul pro-european al ţării şi spun că indiferent de rezultatul alegerilor nu vor face vreodată alianţă în Parlamentul European cu extrema dreaptă. 

Am analizat întreaga situație împreună cu prof.univ. dr. Daniel Șandru, președintele executiv al Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc.  

Marius Pancu: De ce e greşit şi ilegal să elogiem astfel de figuri (ref. la Nicolae Ceauşescu)?

Daniel Șandru: E o distorsiune a adevărului istoric înainte de toate, pentru că în spatele acestei atracţii pentru betoane pe care domnul Marius Lulea o are, se pare, atunci când vorbeşte despre marile realizări ale epocii de aur Ceauşescu, se află abuzuri şi crime inimaginabile. Iarăşi greşit, pentru că un politician face lucrul acesta în sensul în care instrumentalizează politic un sentiment care a crescut în aceşti 35 de ani şi anume, cel al nostalgiei pentru comunism şi aici sunt mai multe cauze pentru creşterea acestui fenomen.

E iarăşi greşit pentru că domnul Lulea se pare că o face într-o manieră sistematică. Nu e doar ignoranţă istorică aici, e vorba practic de o raportare perfect conştient în scop electoral şi politic pentru a obţine voturi şi e din nou greşit pentru că încalcă legislaţia existentă în România, şi anume, Ordonanţa 31 din 2002, completată prin legea 217 din 2015, care stipulează clar că este interzis cultul persoanelor care au fost condamante pentru crime împotriva umanităţii, repectiv pentru genocid, aşa cum este cazul lui Nicolae Ceauşescu. 

Marius Pancu: Ce a însemnat suveranismul în comunism de fapt? Care au fost costurile. economice, de vieţi omeneşti şi de libertate?

Daniel Șandru: Baza acestei raportări la un beneficiu social pe care l-ar fi adus dictatura lui Nicolae Ceauşescu este o teză de lege dată de securitate inclusiv după anii 1990. Şi anume, faptul că a existat un comunism rău, cel al lui Gheorghiu Dej, adus de tancurile sovietice, fapt demonstrat istoric, dar şi un comunism bun, cel al lui Nicolae Ceauşescu, care a survenit retragerii trupelor sovietice din 1958, celebrei scene a balconului din 1968, când Nicolae Ceauşescu a condamnat invazia URSS şi a celorlalte state socialiste de sub umbrela Moscovei în Cehoslovacia şi care automat a adus şi diferenţa dintre o securitate rea, din perioada lui Dej, şi o securitate bună şi patrioată din perioada lui Nicolae Ceauşescu.

Discursul lui Ceauşescu din balcon a fost nimic altceva decât un act de legitimare a ceea ce comunisul nu a avut de la început. Comunismul s-a instaurat în România cu ajutorul tancurilor sovietice şi prin fraudarea alegerilor din 19 noiembrie 1946, când practic au fost inversate procentele. Comunismul nu a avut o baza populară în România. Ori în 68, Ceauşescu a încercat să legitimeze regimul său proaspăt. Devenise secretar general în 1965 ca în 1974 să devină preşedinte al republicii, primul preşedinte al republicii, prin apelul la naţionalism. A reluat temele naţionaliste, le-a adus în scenă pe fondul faptului că nu fusese invitată România să participe la invazia din Cehoslovacia. Sunt studii istorice relevante care arată că Ceauşescu habar nu a avut de ceea ce pregătise URSS-ul. Ori aici s-a creat o metodologie şi o mistificare potrivit căreia Ceuşescu a jucat cartea suveranistă.

De fapt, ceea ce a jucat el a fost izolaţionismul. După o perioadă în care s-a zbenguit în spaţiul ăsta ca lider legionar, cu ghilimelele de rigoare, şi în care, din păcate, tocmai pentru că existau interese geostrategice, anumiţi lideri occidentali l-au băgat în seamă, Ceauşescu a ajuns practic să impună în România un regim perfect similar cu tot ceea ce a însemnat comunismul în România de la instalarea sa în 1946-1947. Teroare, beznă, întuneric, frică, frig, foame, abuz şi crimă.

Aşa cum arată un document al statului român, regimul comunist în integralitatea sa pe toată pe toată durata existenţei sale a fost ilegitim şi criminal. Ori a scoate din context acum, la 35 de ani de la Revoluţia din 1989, când au murit oameni pentru libertatea noastră şi pentru dreptul de vot, ideea că acest regim a reprezentat cu adevărat o epocă de aur. Revenim iar la sintagma asumată de însuşi regimul Ceauşescu este practic o distorsionare istorică, o distorsionare care de asemenea se situează în afara legii din societatatea noastră democratică încă.

Marius Pancu: George Simion a făcut declaraţii similare în trecut. Spunea într-o emisiune de la Fanatik: "Ceauşescu era bine, bine comparativ cu Traian Băsescu şi Klaus Iohannis." A menţionat şi că din punct de vedere a libertăţilor a fost un regim greşit, dar a făcut această declaraţie. Ce vă arată asta?

Daniel Șandru: Am analizat acea declaraţie şi de asemenea colegii mei specialişti în istoria comunismului de la institut, dar şi cu juriştii noştri şi tocmai pentru că dincolo de comparaţia făcută între Ceauşescu şi ceilalţi doi preşedinţi postcomunişti a venit cu precizarea că acolo au existat şi lucruri rele, au existat abuzuri, am considerat că nu putem avea un temei juridic pentru a invoca prevederile Ordonanţei 31/2002, ceea ce nu este valabil însă în cazul domnului Lulea, ceea ce nu a fost valabil în 17 februarie anul acesta în cazul doamnei Şoşoacă, cea care de asemenea l-a omagiat pe Nicolae Ceauşescu în plenul Parlamentului European şi la adresa căreia am făcut de asemenea o sesizare penală la Parchetul General. Nu avem un răspuns până în momentul de faţă.

Ce îmi arată mie acest tip de discurs este că el este perfect targetat pentru că aţi invocat numele partidului. În acest partid avem de-a face cu un sincretism religios peste care se aşază un fel de religiozitate politică. Sincretismul religios dacă ne uităm că există o apetenţă pentru legionarism într-o anumită parte a partidului.

Deci o altă formă de totalitarism care a existat în România şi pe de altă parte avem aceasta formă naţional a ceauşismului, asumată incliusiv de domnul Lulea. Asumare pe care eu cred, repet, o face în scop electoral, o instrumentalizează politic şi o face în manieră conştientă şi sistematică pentru că transmite mesaje fix spre cei pe care dumneavoastră i-aţi invocat şi care au o anumită nostalgie faţă de regimul comunism.

Într-adevăr şi tineri. Un sondaj în noimebrie anul trecut înaninte de aleferile prezidenţiale care au fost în toamnă arăta ca 48% dintre tinerii cu vârste între 18-35 de ani manifestă această nostalgie. Şi atenţie, vorbim de tineri care nu au avut contact direct cu regimul  totalitar comunism. E ceea ce noi numim nostalgie transgeneraţională, e transmisă de la părinţi, de la bunici către aceşti tineri şi e mai grav că odată instrumentalitată politic ea se transformă în ceea ce noi numim nostalgie restaurativă. Adică, oamenii nu au un simplu sentiment de ce bine era atunci, ci vor ca presupusul bine de atunci să fie implementat acum, să restaureze acel regim. Iată, li s-a oferit ocazia prin această promisiune mesianică pe care o fac domnii de la AUR.

Marius Pancu: Cum se împacă cele două ideologii, cea legionar-fascistă şi cea neocomunistă, neoceauşistă? Pentru că ele în teoria politică sunt diametral opuse. La ce tip de hibrid asistăm?

Daniel Șandru: Confuzia e dată de faptul că noi nu am asumat la nivel de societate nici traumele fascismului din perioada interbelică şi din perioada războiului (...) şi am avut apoi lunga perioadă a totalitarismului comunist, dar cu specificarea că încă din faza târzie a dejismului, naţionalismul a început să fie recuperat. Şi a fost recuperat într-o manieră maximală în perioada naţional socialismului lui Ceauşescu. Practic, de la recuperarea scriitorilor şi intelectualilor legionari din interbelic şi avem suficiente cazuri aici cu nume şi prenume, unul a fost Constantin Noica. (...)

Până la a transmite această poveste mai departe şi în perioada post-comunistă prin acea legendă de care v-am spus la început a securităţii, dar şi prin canale care au filiere academice, au filiere religioase, au filiere care ţin de cultura populară şi aşa mai departe. Da, acest melanj ideologic e doar aparent paradoxal. Naţional-comunismul lui Ceauşescu a recuperat legionarismul şi iată se regăseşte astăzi într-o formulă care pare şi electoral de succes la nivelul AUR pentru că la latura extremei-drepte îl avem pe domnul Sorin Lavric, care e un adept al legionarismului asumat.

A fost şi domnul Claudiu Târziu, dar între timp s-a detaşat de partid, nu neapărat de ideologia pe care o îmbrăţişa, iar la latura extremei-stângi îl avem pe domnul Marius Lulea. Aşa încât, această combinaţie explozivă, acest cocktail ideologic stă se ne explodeze acum în faţă şi să întoarcă România dacă nu suntem pe deplin conştienţi că trebuie să ne menţimen în spaţiul euro-atlantic în trecut. 

Marius Pancu: Cum se încadrează, cum se suprapun declaraţiile membrilor AUR peste ce a însemnat comunismul în România?

Daniel Șandru: Se încadrează perfect. Naţionalizare, colectivizare şi în ultimele intervenţii pe care le-a avut domnul Călin Georgescu în spaţiul public, la o luptă de clasă şi la denumirea de ciocoi care va fi transformată uşor, uşor, conceptual în cea de chiaburi. Adică, cei care au trebuie daţi la o parte, trebuie să li se ia pur li simplu de către stat pentru a lise da celor ca nu au.

Haiducismul ăsta s-a mai văzut în România, s-a văzut pe deplin în anii 50, după cum Ceauşescu însuşi a fost unul dintre cei care au dat ordine ca oamenii să fie ucişi, în calitatea sa de colonel al Armatei Române cu prilejul colectivizării. Am trecut prin aşa ceva, mă aştep aşa cum dădeaţi exemplul cu MAGA, că ceea ce spun aceşti oameni să şi fie pus în practică pentru că lucrul ăsta s-a mai întâmplat.

Şi la fel, în 46-47, unii dintre români, chiar din elita intelectuală şi politică a ţării au spus că aşa ceva nu se poate. Ba se poate, că dacă ne uităm puţin mai la Est, în Rusia, în secolul XXI este o prelungire târzie a ceea ce s-a întâmplat în secolul XX, acum 80 de ani. Lucrurile ăstea se pot întâmpla şi e foarte curios pentru mine cum cel puţin jumătate din populaţia României e gata să accepte o astfel de politică, dar îmi pot explica de ce se întâmpla aşa asumând o responsbilitate, inclusiv a mea ca profesor, a statului român.

Faptul că vreme de 35 de ani am aşezat la coada priorităţilor şi guvernamentale şi educaţionale indiferent de cine se afla la putere sau indiferent de cine s-a aflat in opoziţie politicile memoriei, nu ne-a interesat. Gândiţi-vă că Romînia nu are asumat la nivel de stat un memorial al victimelor comunismului, un memorial al victimelor holocaustului. Nu exista aşa ceva în România. Avem Sighetul, e meritul doamnei Ana Blandiana, e o iniţiativă privată. Nu avem până ce va începe următorul an şcolar, istoria comunismului în România ca disciplină obligatorie în licee. (...) Nu avem asumate lucrurile ăstea. Avem un dezinteres pe fonsul unei lipse de cultură fenomenală în sistemul de stat românesc şi asta înseamnă inclusiv profesorii de istorie, care predau de multe ori tâmpenii la orele de curs. 

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰